-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Transcendere (1)


de cosmacpan la: 29/01/2008 21:17:08
rezumat: “ A greşi este uman, dar te face să te simţi divin”
taguri: Cutia_cu_litere 
voteaza:
Fie că trăiesc, fie că mor, eu sunt. Eu pătrund în tine şi reapar dincolo de tine; pier în tine şi cresc în tine...Eu acopăr pământul; fie că trăiesc, fie cã mor, eu sunt.... nu pot fi nimicit. Am pătruns ordinea....Am devenit stăpânul ordinii.....Răsar din trupul ordinii....

Va reuşi cineva să inţeleagă tot ce s-a întâmplat? Va fi cineva care să creadă? Va fi reluată povestea mea? Indoială reziduală? Nostalgie? Etapă de tranziţie? Mesajul...o mână întinsă?....Cui?

Copilărie. Stop cadru. Imagine confuză ce se încheagă în jurul unui ţânc ce-şi pierde timpul răsturnând lumea cu mânuţe mici şi nepricepute. Ca orice copil, mângâiam luciul şi căldura pietrelor ce păreau nesecate tainiţe, pline de mistere şi întrebări, dense ca întunericul nopţilor.

Chinuiam cu întrebări gâze şi flori, încercând sã înţeleg de ce nu pot zbura ca ele şi nu mă pot ascunde sub pleoapa unor petale pline de vise. Sărutam şi mã lăsam sărutat de soarele dimi-neţilor, mângâiam şi mă lăsam mângâiat de taina rece a mereu primelor zăpezi. De fiecare dată, când buna mea mamă fãcea curat, trebuia să arunce cele câteva pietricele ce mă fermecaseră şi se odihneau tăcute sub pat. Au urmat anii buchiselilor chinuite sau chinuitoare. Dar de câte ori scă-pam, dădeam fuga pe malul apei, frământând nisipul cu întrebările mele, scormonind fiecare cotlon, în speranţa cã voi gãsi piatra tainică, cheia tainelor şi misterelor ce-mi era destinată. In speranţa că din obişnuitul travestind taina, într-o zi mi se va arăta ea, cea sortită să mă lumineze, adunam fiecare piatră care prin umbrele şi tainicele culori mă atrăgea. Curând, aceastã vinovată pasiune, s-a transformat într-o mini colecţie, oferită cu multă strângere de inimã şcolii. In tot acest timp citeam tot ce găseam despre animale, pietre, insecte, flori. Căutam. Ce anume? Nu ştiam şi nici nu bănuiam, dar căutam. Această foame continuă, aceastã dorinţă de cunoaştere a celor ce sunt si încă nu sunt, m-au împins printr-o poartă ponosită, în lumea mirifică a imaginarului fantastic. Am irosit mult timp, împotmolindu-mă în această lume a viziunilor, credinţelor şi a posibilelor lumi viitoare, nebănuind că de fapt viitorul se află în imediata apropiere, aici. Nu stiu dacă şi cât de mult am regretat acest lucru, cert e că nostalgia şi curiozitatea nu m-au părãsit. De câte ori puteam mă afundam în visare privind o piatră de caldarâm sau o stânca netezită de furia vânturilor sau apei. Odată, însoţind un foarte bun prieten prin holurile Universităţii, am ajuns şi în faţa vitrinelor pline cu eşantioane de roci şi minerale. Am rămas mult prea mult timp, admirând exponatele şi cerând noi fărâme de timp prietenului. Nu ştiu ce-am discutat, cum am ajuns acasă, dar ştiu cu precizie că noaptea aceea am plutit mult prin şuvoiul viselor care s-au abătut asupra mea. O experienţă similară a constituit-o şi vizitarea colectiei de minerale şi roci a muzeului. Nu mi-am explicat mult timp ce s-a întâmplat înãuntru, dar odată ajuns afară mi-am dat seama că strângeam ceva în palmă. Priveam în jur cu spaimă, aşteptând ca-n orice clipă să fiu strigat, să fiu oprit de un lucrător al muzeului. Abia când am ajuns acasă am avut curajul să privesc. In palma mea se odihnea un cristal de cuarţ, mult prea mare pentru a putea fi sustras, mult prea mare pentru a trece neobservat. Priveam şi nu-mi puteam imagina cum şi când a ajuns la mine. L-am strâns până când am sinţit că-mi amorţesc şi ultimile celule. Teama, spaima, mirarea, mă înconjurau într-un iureş nebun, stârnind în mine patima nebunească de a-l păstra. Dacă nu m-ar fi strigat la masă, cred că aş fi rămas încă multă vreme strângându-l, căutându-l, dorindu-l. Senzaţia de posesie devenea tot mai puternică. Il aveam, era al meu şi eram al lui în acelaşi timp. Din acel moment, nu m-a mai părăsit. La capătul patului, pe birou, mereu prezent, mereu alături.

Cam în aceea perioadă luase amploare fenomenul yoga la noi. Acest lucru nu putea trece pe lângă mine, nu puteam sta indiferent. La fel ca mulţi alţi novici, convinşi de posibilităţile lor şi plini de teribilisme, am început exerciţiile. Am citit şi recitit cartea de atâtea ori încât ajunsesem să ştiu cum cad virgulele printre cuvinte si cum se ordonează fotografiile şi schiţele în pagini. Repetam cu obstinaţie şi încredere exerciţiile de respiraţie, prima şi de fapt unica sansă de a intra în lumea marelui spirit yoga. Prima reuşită şi de fapt primul lucru care m-a speriat a fost convingerea că pot. Tinând cont că sunt în vacanţă şi că nu sunt probleme stringente, mi-am promis dimineaţa cu pricina exercitiilor. M-am trezit, am deschis fereastra, am făcut mişcările de înviorare şi am început exerciţiile de respiraţie. Am ales semilotusul, rămânând cu privirea agăţată de seninul cerului. Am început să respir, căutând să străbat aerul, spaţiul şi lumina. La un moment dat am simţit că albastrul devine consistent, alcătuind un tunel prin care alunecam. Mă lăsam absorbit. Găsisem un drum şi oricâte temeri aş fi avut ştiam că acela este drumul meu. Nu ştiu unde, cât şi cum am trăit apoi, cert e că la un moment dat m-am trezit pălmuit. Am ridicat pleoapa ochilor deschişi şi mi-am zărit tatăl. N-am avut curajul să întreb ce s-a întâmplat. Mi-a mărtursit că se speriase. Mi-a cerut să nu mai continui. Nu era nici joc nici glumã. Trecusem un prag şi fără îndrumarea cuiva putea deveni periculos. Am promis dându-mi seama că înaintam pe un drum plin de necunoscute, dificil şi greu de controlat ca reacţiile unui însetat în deşert ce renunţa la tot, afundându-se în rãceala ucigătoare a izvorului. Fiecare nouă zi îmi întărea convingerea că voi găsi un îndrumător, un guru, astfel încât să pot trece peste arşiţa ce-mi stăpânea sufletul, spiritul......Toamna a căzut ca o lovitură de bici. Se in-terzicea orice formă de evadare, sub umbrela mincinoaselor efecte nocive ale mişcării transcedentale.... sau yoga.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (8):


“ A greşi este uman, dar te face să te simţi divin” - de Intruder la: 29/01/2008 22:18:49 Modificat la: 29/01/2008 22:19:22
cine a zis?
aiurea!...doar dupa sex te simti divin!...si in timp ce.
aaaaa, ca gresim facand sex...e alta treaba! :)))

am citit doar partea I-a...deocamdata mi s-a parut o introspectie la sange.
mie mi-e frica sa ma pun asa, in scanner. :)
#280063 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
"cine a zis? " - de cosmacpan la: 29/01/2008 22:24:30
Actritza si femeie mare la viata ei cea lunga si blonda (nu toate blondele e...blonde...)
#280066 (raspuns la: #280063) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
:))))))))) off topic! - de Intruder la: 29/01/2008 22:41:17
1.
Un scoţian pe patul de moarte:
- Mamă, eşti aici?
- Da, fiule, sunt aici!
- Nevastă, eşti aici?
- Da, bărbate, sunt aici!
- Copii, sunteţi aici?
- Da, tată, suntem aici!
- Toată lumea e aici?
- Da, toţi suntem lângă tine!
- Atunci, de ce e aprinsă lumina la bucătărie?!?

2.
Era odată un bărbat care avea trei iubite, dar nu ştia cu care să se însoare. A decis să-i dea fiecăreia câte 5000 de dolari, ca să vadă cum îi cheltuieşte fiecare.

Prima iese în oraş şi investeşte în propria persoană toţi banii. Se machiază, îşi ia haine noi, îşi schimbă coafura, îşi face manichiura, pedichiura, tot tacâmul şi-i zice bărbatului: "Am cheltuit banii ca să fiu frumoasă pentru tine, pentru că te iubesc atât de mult".

A doua îşi cumpără crose de golf, un CD player, un televizor şi o combină şi i le dă bărbatului, zicându-i: "Am cumpărat aceste cadouri pentru tine, pentru că te iubesc atât de mult".

Cea de-a treia ia cele cinci mii de dolari, îi investeşte în acţiuni, îşi dublează suma plasată, returnează banii bărbatului şi reinvesteşte restul. Ea i-a zis: "Investesc restul banilor pentru viitorul nostru, pentru că te iubesc atât de mult".

Bărbatul s-a gândit mult şi bine despre cum au cheltuit femeile banii şi a decis să se însoare... cu cea cu sânii cei mai mari!

#280073 (raspuns la: #280066) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Pane - de alex andra la: 30/01/2008 06:52:43
Faina trecere dincolo de ce indraznim de obicei:)
#280101 (raspuns la: #280073) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Cosma - de munteanu rodica la: 30/01/2008 07:21:08 Modificat la: 30/01/2008 07:31:54
In sfirsit:)
Verdele l-am pus de mult,iar "cristalul"
tau m-a ajutat odata neasteptat.
Stii tu oare de cite ori am citit
acesta scriere?
#280105 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
cosmacpan - de Giordano Bruno la: 30/01/2008 13:45:42
“ A greşi este uman, dar te face să te simţi divin”
“ A greşi este uman," cu partea asta-s deacord dar cu ailalta nup
#280273 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
e dreptul tau - de cosmacpan la: 30/01/2008 14:18:37
sa te opresti acolo unde vrei
#280286 (raspuns la: #280273) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
cosmacului - de maan la: 30/01/2008 20:17:12
http://www.trilulilu.ro/AliaX/43d4c182486f7d
#280415 (raspuns la: #280286) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...