Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Transcendere (6)


de cosmacpan la: 30/01/2008 22:15:40
rezumat: "A gresi este uman dar te face sa te simti divin"
taguri: Cutia_cu_litere 
voteaza:
Susură ecoul şi-am intrat sorbit, lumină, în lăcaşul chakrei mele energiile se-animã. Imprejur numai cristale, strălucind, plutind în umbră, licărind ca jarul tainic sau scăldându-se-n lumină.

- Sarcina-ţi şi datoria e sã le înmugureşti, să le dai la toate viaţă, toate să le-nsufleţeşti.

Suflul tainic se animă în lumina irizantă, mângâind tandru cristale, plin de viaţă se arată. Las în urmă doar lumină, fericire eu redau, străbãtând încet întregul, tuturor viaţă redau. Cristalul far, arde căuş de palme şi în cenuşă ciclul îl închei, renasc stârnind în mine vagi ecouri, despre acela care mâine a fost ieri. Ajuns în punctul de-nceput, privesc în jur celesta feerie, las energia caldă şi echilibrată, să se transforme-n imn de bucurie. Am ieşit privind cum cercul, tainic se învolburează şi se strânge-ncet şi închide strălucirea ce vibrează.

Eram din nou bătrânul ce purta fascicolul punctat asupra mea. Canalul dintre chakre îl urmez şi acum pe cea de-a doua o punctez. Aceeaşi boare care soarbe, acelaşi cerc învârtejit, fascicolul arată calea, mă-apropii deci, lăsându-mă sorbit. Acelaşi spaţiu plin de umbre şi lumină, acelaşi scump tapet de viaţă şi cristal, cu bisturiul albului fascicol, îndepărtez tot ce întuneca al vieţii cald liman. Eram asemeni creatorului ce-n trudă izbândeşte, mă las sorbit afară şi cercul se închide, în mine se topeşte.

Fascicolul de albã viaţă, sparge durerea cărnii mele, a treia mare chakră se deschide, acelaşi cerc sorbind în vajnica-i mişcare, timp, spaţiu, energii şi-adâncă întunecare. Pătrund şi acelaşi ritual se desfăşoară, presar doar strălucire şi lumină, mă las îmbrăţişat de unda caldă şi mă îndepărtez sorbit fiind de inima preaplinã. Las ritualul să se împlinească, în baie de lumină eu mă scald, revin lăsând ca cercul să se închidă şi sunt bătrânul care-n altă roată cad. A cincea odihneşte acum în mine şi văd cum se învârte nemilos, mă las sorbit de vidul ce se naşte şi urc Golgota, teama-i de prisos. A palmelor carbonizată carne mai strânge încă tainicul cristal, fascicolul de viaţă şi lumină mai spală ce-a depus al vieţii val. Revin sleit în faţa celui ce sunt eu şi ştiu că n-am momente de odihnă, a şasea chakră, poarta frunţii, mă cheamă şi mă strigă, nu-s al meu. Fascicolul adastă în mijlocul frunţii şi cercul se măreşte-n infinit, mă strigă şi mă cheamă cu ardoare, căci creieru-mi se cere odihnit. Pătrund cu teamă şi sfială, căci totul e la fel şi parcă nu-i, iar amplul spaţiu ce mă înconjoară, e sclavul ochiului ce doarme somn profund. Reiau povara drumului din mine, redând sclipire celor ce-au orbit, ocol dau tainicului spaţiu, vibrând, vibrez cu ele-n infinit. Când totul nu-i decât lumină şi iubire, când totul străluceşte-n tainic joc, mă-ndrept cu tainică sfială spre ochiul

ce-şi petrece în uitare somnul drept. Imensul ochi este acoperit de pleoapa groasă a negurilor ce-au trecut de când exist, rânesc rupând mici aşchii de-ntuneric şi strălucire dau încet acestui ochi ceresc. Toata mizeria e arsă şi scrumită, sclipire şi lumină am redat, cu acelaşi alb fascicol de lumină, înlãtur pleoapa, din chingi de somn deci ochiul îl desfac. Lumina din fascicol alb mi-o soarbe, cu setea plantei din deşertul ars şi după un răstimp ce-nghite universul, cu-n licăr slab îl simt pulsând, o soaptă-n infinit. Când totul nu-i decât părere, o falnică izbândă s-a produs, din ochiul adormit în veşnicie, un far nestăvilit izbeşte-n sus. Fascicolul acestui far topeşte, e lava veşnicei eternităţi, prin cea de-a şaptea chakră se revarsă, sublimul energiei, aur pur, etern fără prejudecăţi. Mă las sorbit de cea de-a şaptea chakră, chakra coroanei ce sublimul îl închide, privesc pierit la piatra preţioasă, ce infinitul şi eternitatea le desfide. Pe piedestal de aur şi lumină, se odihneşe piatra în mii de feţe şi culori, îndrept fascicolul ce arde şi topeşte, lumină-drum fără erori. Incep să mângâi faţă după faţă şi piatra-ncet în juru-i se roteşte, lumina spală şi înmugureşte alte lumini ce din faţete cresc. Mişcarea capătă aceea viteză că pare nemişcat pentru ce-i omenesc. Când nu-i decât lumină şi scli-pire, când piatra se-nfăşoară-n curcubeu, mă simt atras, sorbit prin nemişcarea-i şi redevin bătrânul care-s eu. Din creştet se revarsă curcubeul, înmănuncherea celor sapte chakre, un val de nesfârşită bucurie, îmbracă trupul cel supus la toate. Spirala curcubeului mă încinge, cu aur pur, cu roşu de lumină, portocaliu scăldat în aur, verde si albastru-n purpura din cea mai lină. Pornind din creştet mă-nfăşoară şi coboară, în arcuită curbă către tălpi, îl văd urcând din chakră-n chakră, eliberân-

du-mi trupul de prejudecăţi. Ajuns în creştet iar coboară, pentru a urca din nou şi pentru a coborâ, acestui vals de sunet şi lumină, mă-nclin căci sunt şi parcă nu mai sunt.

Bătrânul reapare lângă mine, zâmbind pierit dar mult prea fericit, căci munca-i trudnică şi anevoioasă işi află un liman, curând va lua sfârşit. Mă poartă acum prin alte încăperi, urcând când ar fi trebuit să cad şi coborând ca raza de lumină când eu doar un urcuş vedeam. Cu fiecare pas, eu mă lăsam tot mai pătruns de pacea şi lumina pură şi doar tăcerii susurul i-l auzeam. Eram condus şi conduceam cu aceeaşi mână. La întrebările nepuse, cu grijă şi căldură răspundea, el cercul în spirală îl transforma şi astfel totu-n infinit se prelingea. Imi spuse cã puţini, foarte puţini, au fost admişi în absolutul pur, lăsându-şi lutul legilor perfide, acum întreg şi părţi erau. Era de fapt chiar ultima etapă, căci dincolo de totul creator nimic nu exista, nimicul ce înseamnă nefiinţă, nimic ce-nchide infinitu-n infinit. I-am spus cã-s prea robit, cã setea-i mult prea mare, lăsându-mi lutul aş rămâne aici pe veci, căci nu-i durere-n univers mai mare, decât ca-n vis aceasta viaţă s-o petreci. Imi relevă cealaltă lume, viaţa, părinţii şi colegii ce i-aş fi pierdut. I-am spus că nu mai ştiu ce-i suferinţa, cealaltã lume-i doar un vis urât. Mă asculta ştiind că sunt alesul şi rodul muncii sale ne-ncetate, lumina curcubeului ce mă-nconjoară, se-apropie de rugul energiilor purificate. Am revenit în tai-nica-ncăpere a celor doisprezece luminaţi, erau aceiaşi, parcă totuşi alţii, aşa cum însumi eu un altul regăseam. Când toate scaunele au fost ocupate, ştiam, da, am ştiut că sunt egal cu ei. Bătrânul meu se transformase-n umbră, în lumină, învatatoru-mi arătase calea justă, în urma lui rămase doar îndemnul, de-a duce mai departe flacăra nestinsă. Singur, umblam, văzându-i umbra luminoasă şi gestu-i arătându-mi infinitul. Vorbea? sau poate spiritele noastre se-ntretaie: al tău este de-acuma totul, cristalul este labirintul.

Incă doream a lui chemare, vestind din tot eternitatea, ultimul prag, măreaţa poartă, aşteaptă acum a mea intrare. Mă înalţ împrăştiind în jur lumină, mă las scrumit de taina primelor rostiri, din haos m-am născut, mă-ntorc în haos, uitând eternitatea umanului pierdut. Dau neantului ocol cu bucurie, sunt pur, sunt pur, sunt pur, ecoul mă înconjoară, mă cuprinde. Cristalul meu rămâne-n urmă, o lacrimă ce străluceşte-n ochiul unui zeu. Spre marea poartă sufletul curat mă-ndeamnă , mă las sorbit de valuri de lumină, nimicul susură, palpită, rezonează, lumina se prelinge în lumină, în ea dispar şi-n mine ea cristalizeazã. Din necuprins se întrupează conştiinţa, că sunt ales între aleşi : sunt creator, sunt necuprinsul, sunt parte şi întreg pe veci......
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (5):


*** - de Intruder la: 30/01/2008 23:48:33
cine-i Batranul?
un prieten? o entitate? Dumnezeu? o inchipuire?
nu prea am inteles...e o parabola dar e prea complicata pentru mine.
#280492 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
"cine-i Batranul? " - de cosmacpan la: 31/01/2008 09:26:35
Bre Intrusule, nu stiu. ca asa sunt io, l-am crezut pa cuvant si nu i-am cerut buletinu'. Da cred ca nu lucra sub acoperire ca Baba Novac (Toma Alimos alerga prin padure cu matele dupa el si cauta sa se ascunda de potera. la o raspantie vede o baba si se baga sub fustele ei. cand colo stupoare. abia mai apuca sa tzipe: hai, da ce fel de baba esti tu? Io mi0s Baba Novac) Da parca mai poti sa stii? Io de Batran l-am luat.
#280526 (raspuns la: #280492) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
ce avea Baba Novac - de Intruder la: 31/01/2008 10:05:41
sub fusta? :))
#280539 (raspuns la: #280526) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de picky la: 31/01/2008 10:31:01
Muţunaşi.
#280556 (raspuns la: #280539) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
"sub fusta? :)) " - de cosmacpan la: 31/01/2008 11:05:53
Budigai...sau poate "gogosari" d'aia roz-chilotzii...da parca io stiu bre?...ca doar nu io ma ascunsei...
#280566 (raspuns la: #280539) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...