Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

poveste cu tel (II - no. m)


de lafemme la: 01/02/2008 10:46:12
taguri: Cutia_cu_litere 
voteaza:
au asteptat ei o saptamana, au asteptat doua, verificand cutia postala de 4-5 ori pe zi, cu randul, ca nu cumva sa fure scrisoarea vreun pici sa-o faca avioane, sau ca nu cumva sa-si bage Ilie nasu-n cutie, dupa bunul obicei... si tot nici un raspuns.” apai, daca nici aia marii nu raspund, chiar ca nu mai e nimic de facut.... o sa ajungem sa mancam ciorba cu pumnul si sa strangem piulita cu dintii... “ a concluzionat Oprescu, holbandu-se la haul negru din cutia de scrisori. si totusi, cand nimeni nu mai avea nici o speranta, raspunsul a venit, nu pe hartie cum se asteptau, ci la teveu. stirista anunta senina, zambind vesel si telegenic, cum ca, printr-o conferinta de presa din acea zi, bruxellul a anuntat ca, da domnilor, ceva se intampla. pamantul pare-se a secat, fier nu se mai gaseste nici daca tragi cu tunul, decat asa, pe spongi, in locatii tinute secret si, colac peste pupaza, lipsa asta a inecput sa provoace serioase dezechilibre magnetice, care dau insomnii pe timp de zi, dureri de sale si caderi de dinti. problema nu fusese facuta publica, dar uite, cum cruntul adevar nu mai putea fi ascuns, ca lumea din varf nu se mai poate odihni bine noaptea cu asa secret apasand pe constiinta. Si iete cum, de undeva, dintr-un oras din romania, nici prea mic, nici prea mare, o scrisoare venise, cum ca lumea nu mai are teluri si nici furculite, piuneze sau surubelnite, magazinele stau cu rafturile goale, si cumparatorii cu priviri nedumerite, si ce se-ntampla fratilor’??? scrisoarea fu data in prim plan, spre mandria asociatiei de locatari, ramasi fara suflu la gandul ca randurile lor vor face inconjurul lumii. Petronela chiar il lua pe Oprescu al ei de obraji si-l pupa cu tzoc pe buze, spunand cu mandrie “d-aia te-am luat, ca esti destept.”
Mai tarziu, in aceeasi seara avu loc alta sedinta la sugestia lui stamate de data aceasta. Venira cu toti, cu mic cu mare, patrunsi de importanta problemei. “Bine, bine”, spuse Stamate, “acum stim de ce Petronela n-are tel. Dar problema e ca.... ce ne facem noi domnilor fara fier?? uite ca io lucrez la 1 mai, si noi facem sape, si daca nu e fier, de unde sape? si domn’ Chirila de la parter, e mecanic, si-i trebe chei noi, si surubelnite, ca asta le tot rupe-n draci, si el de unde sa ia acum? stimati concetateni, ne confruntam cu o problema serioasa... “ s-a lasat liniste o vreme, fiecare gandind ca intr-un fel sau altul, va fi afectat de lipsa fierului. Ilie, care era si ipohondru, dupa ce ca mai era si securist, lesina in mijlocul tacerii, din motiv de lipsa de somn pe timp de zi.
Se pare ca lumea avusese tot dreptul la ingrijorare. Nu mai tarziu de sambata, veni decizia uniunii, a americanilor si cea a japonezilor. Pentru inceput, cum fier nu se mai extragea, populatia din toate cotloanele lumii, trebuia sa-si stranga linguri, furculite, teluri, si alte acareturi feroase, sa le stranga maldar in fata casei, ca apoi se fie ridicate, de camioane multi-nationale si duse spre distribuire tocmai la Washington. De ce? ei bine, cum lumea se revolta pe motiv de linguri si spatule, nu ar fi exclus sa inceapa rezmerita. Armata are nevoie de tancuri, si pusti cu luneta, si cum nu le pot face din hartie creponata, e nevoie de lingurile oamenilor. Anuntul fu dat la stiri, la aceeasi ora, in toata lumea, si urlat la portavoce pe strada mare. Erau totusi permisivi, se putea pastra dupa cum urmeaza: una bucata furculita, una bucata lingura pe cap de locuitor, un cutit, o surubelnita si un patent de familie. Trebuiau facute declaratii ptr.tacamuri si altele ptr.scule, trebuiau inaintate si guvernul isi asuma dreptul de a face perchezitii la orice ora din zi si noapte, in casele oamenilor, ca nu cumva sa pastreze vreunul mai mult.
Petronela a plans de ciuda in seara aceea si s-a uitat a jale spre tacamurile bine lustruite. dar ce sa-i faci....
O saptamana mai tarziu, in tot cartierul, zarva mare. Lumea, isi arunca acareturile in mormane sclipitoare, rasarite de-acum in fata blocurilor. Se asteptau camioanele. In afara de zornaiala nu puteai auzi nici o vorbulita. Cu totii tristi, romani, venezueleni, washingtonezi priveau cu ochii-nlacramati obiectele carora nu le dadusera importanta pana atunci, cum zac in drumul mare, claie peste gramada, lucind trist in soare, asteptand sa fie luate si apoi topite. Titel trisa putin ce-i drept, pastra ascunsa sub pat, rama facuta de bunica-su, nu ca ar fi fost cine stie ce avutie, dar tinea la ea, ca o facuse batranu’ cu caluti si frunzulite in miniatura, o minunatie, si apoi cum putea lasa el rama aceea sa fie topita sa ajunga particica de senila, sau mai stiu eu ce dracovenie, cand omul ala de-l facuse sa viseze cu ochii deschisi cand isi depana povestile, isi turnase tot sufletul in ea, sa aiba si baietul poza cu el si femeia lui pe prispa, inramata frumos si pusa in vitrina.
Nebunia continua.Implacabil.Incredibil.Imprevizibil. In scurt timp a inceput sa curga cu decrete. Masinile au fost confiscate, sinele trenului smulse, tabla de pe casa inlocuita cu carton, stalpii de lumina retezati de iti puteai baga degetele-n ochi noaptea si tot degeaba, tot intrai in gard... si tot asa pana nu mai gaseai nici urma de fier, otel, alama sau orice alta substanta de consistenta metalica. O data cu schimbarile, fabricile au amutit, dezmostenite de furnale si lumea era cu totul alta, mai moale parca si mai subreda. Pana si fetitele cu codite si fuste apretate, vazand strada fara gard de fier forjat si fara lampioane au observat schimbarea care trecuse si pe strada lor, si le cereau acum bunicilor sa treaca in testament, direct pe numele lor, polonice si spatule, cu litere ingrosate, si abia apoi sumele cu multe cerculete si tablourile celebre, ce vezi draga, asa era acuma trendy.
In blocul lui titi mai bine de juma’ din locatari erau acum someri. lumea, se vede treaba, nu reusise sa se adapteze schimbarii asa de repede. “e de necrezut domne’! asa ceva nu s-a mai vazut pana acu! americanii astia-s de vina!”. “ e sfarsitul lumii asta maica! va spun io!” afirma cu tarie tanti Veta de la ap.3. Problema s-a discutat si intors pe toate partile, dar cum solutia nu venea de nicaieri s-au resemnat. Acum mamaliga Petronelei nu mai avea totusi cocoloase, asta fiind singurul lucru de bun, cum o facea asa, batraneste, cu facaletul luat de la Olgutza, in unicul tuci al blocului care trecea cu programare, de la o familie a blocului la alta. Dar nu era bai, lumea se adaptase. Familia de avea tuciul in ziua respectiva facea mai multa mamaliga si gata, ca sa manance cu toti ciorba asa cum o facusera ani de-a randul.
Din lipsa de ocupatie pe de o parte si ca sa scape putin de gandurile negre, locatarii din blocul lui Titi incepura sa se intalneasca in fiecare seara la uscatorie sa joace table, sa faca planuri de afaceri si sa discute vrute si nevrute. Aveau si reguli. Nu se discuta de vremurile bune in care te suiai in masina si gata, erai iute-iute la destinatia dorita, nu se foloseau cuvinte de ca lingura, cutit,crick etc, nu de alta dar asemenea vorbe provocau prea multa tristete. Nici la table,de exemplu, nu mai puteai zice : „poarta in casa” , ca toti vedeau cu ochii mintii o poarta mare de fier forjat si inghiteau cu noduri si le inotau ochii in lacrimi. Singurul care nu participa la zarva generala era Stanica. Fost geolog, somer si el de-acum, Stanica statea separat la masuta lui, facea diagrame, si mai zambea din cand in cand la vreo gluma, fara sa spuna nimic, dar cu privirea aceea de zice “las ca stiu io ce stiu”. Au incercat sa-l traga de limba, dar Stanica nu spunea ce tot masoara pe hartzile lui, asa ca l-au lasat in plata domnului concluzionand ca “l-au tampit grijile pe nea Stanica al nostru, si ce om bun era.” Si uite asa, dupa seri cu zornait de table si tutun, politica si barfe deocheate, Stamate ajunse la concluzia ca ar putea face furculite si linguri de lemn, ca doar fusese sudor la fabrica. Mai strambe initial, tacamurile lui ajunsera in casele intregului cartier, facand gospodinele fericite. Se mai auzeau din cand in cand povesti cu locatari de la alte blocuri care fusesera prinsi de autoritati cu seturi de tacamuri ascunse in captuseala canapelei sau prin pernele de pe divan. “astia ar trebui-npuscati in piata,in picioare si in maini!” zicea Ilie securistu’ ranjind cu cei trei dinti ai sai. Dar ceilalti taceau si Titel, involuntar, se incrunta cu gandul la rama lui, si privirea i se facea neagra, dar apoi mai lua o bere la 2l, mai spunea o gluma, si uita.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (4):


"“d-aia te-am luat, ca esti destept.” " - de cosmacpan la: 01/02/2008 20:09:39
asa se zice...folclor...da...proasta lumea asta...ia sa faca da bronz, feru-i fer si nu mai e, da iepoca bronzului o fost mai dinainte si mama-mama ce verde fromos mai sclepea pa malachitele alea...
#281245 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
ah, super - de zaraza la: 02/02/2008 00:09:17 Modificat la: 02/02/2008 00:09:37
la femme, scuze, nu citisem prima parte (asta), de aici comentariul la partea a doua.

e misto, mi-a placut la nebunia aia cu "poarta in casa" si nu numai!

zaraza
#281404 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
ufff - de tuxedo la: 02/02/2008 09:14:14
asta-i curata matematica , cu "no.m" si "no.n". :)
#281469 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de apol la: 02/02/2008 16:50:35
Mamaaa,ce-mi place!:)
#281660 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: