poveste cu tel ( II - no. n)

Si uite-asa lumea incepu sa se obisnuiasca cu noua viata si parca se simteau ca in tabara. Toate bune si frumoase pana intr-o zi pe la pranz cand Stamate suna la usa lui Oprescu, si cu ochii in pamant, tamponandu-si nervos inceputul de chelie spuse:
- nea Oprescule, nu poti matale sa cobori acu pana la uscatorie?
Oprescu isi lua papucii ai de plastic in picioare si dadu sa-l urmeze.
- nu veni imediat dupa mine Titele. Mai stai matale nitel. Ca mi-e ca ne vede careva cum coboram amandoi de-odata. E mai bine asa, crede-ma.
- Bine dom’ Stamate. Cum zici d-ta.
Cand Titi intra in uscatorie, ii gasi pe toti, asteptandu-l asezati in cerc, ca la priveghi. Doar Ilie lipsea. Stamate isi drese vocea, facu un pas inainte si incepu sa vorbeasca:
- uite de ce te-am chemat mai Titele. imi zise fi-miu aseara ca fi-tu se tot lauda ca matale ai tine ascunsa o rama de fier sub pat. Ba chiar mai mult, ca el crede ca ai mai avea si alte treburi ascunse prin casa. Acu... nu e bai, si nici nu-i treaba noastra.... da vezi mata’ povestea asta a ajuns la urechile lu Ilie , si asta stii cum e ... plus ca are el un dinte impotriva matale... pacatosu l-o platit pe unu din pici sa ia un casetofon, dinala micu, cum ii zice....si sa-l traga pe fi-tu de limba. Cu inregistrarea s-a dus acu juma de ora la primarie, asa ca ai face mai bine sa arunci tot ce mai ai prin casa... si poate te-or crede .... ca doar fi-tu e mic, si nu se poate pune baza.
Titel se intrista si lasa ochii in pamant. Mama lui ca nu putu sa tina pentru el. Da ce sa-i faci e mic, si poate era vina lui ca nu tinuse secretul... si-apoi poate si nevasta-sa petronela mai se scapase la vreo vecina, ca asa-s femeile, le merge gura fara ele ca moara stricata... cu ea seamana ala micu.... da ce sa-i faci acu.... atatea vorbe si doi bani nu mai fac.