Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Groapa


de mircios la: 10/05/2004 21:55:00
modificat la: 13/05/2004 05:12:01
taguri: Arta_si_literatura 
voteaza:
Era odata, undeva, un om. Pentru ca era mai mereu ametit, dintr-o cauza sau alta, lumea spunea ca bea. Intr-o zi cum mergea el asa ametit, dupa obisnuinta, a nimerit intr-o groapa. Si acolo a ramas. De ametit ce era, a adormit. Si a trecut o noapte peste lume si s-a facut dimineata.
Racoarea zorilor l-a facut sa se trezeasca. Si pentru prima oara de cand se stia el, a simtit cum intr-o dimineata se trezeste treaz. A scormonit prin toata groapa, dar nu a mai gasit pic de ameteala. A gasit ceva, totusi, ca nu are cum iesi. S-a sucit, s-a invartit si desi nu-i venea sa creada ca e treaz se tot gandea cum sa iasa ca sa poata sa spuna si el cuiva.
Incet, incet, s-a mai domolit. S-a asezat pe fundul gropii, sprijinindu-se pe al sau si s-a gandit (da, chiar asa):
"Trebuie sa treaca cineva, sa ma vada, ca doar n-oi fi in fundul Pamantului!"
A inceput sa astepte. Cum astepta, cu soarele batandu-l chiar in crestet, a adormit. Se facuse amiaza.
A trecut pe acolo fierarul satului, un om voinic cat sapte si tare cumpatat. Vazandu-l pe bietul om cum statea asa pe fundul gropii a strigat la el:
"Bre! Scoala-te si iesi de acolo, ca dai de alte belele! Fii om de inteles si iesi afara. Si nu mai bea si matale pana iti pierzi mintile. Cu toti bem o tuica sau un pahar de vin da' mata chiar intreci orice masura."
Omul, buimac de somn, s-a trezit, a baiguit ceva, dar pana sa se dumireasca ce si cum si sa poata sa indruge doua vorbe ca lumea, fierarul era deja departe.
A mai trecut lume pe acolo, dar toti, dupa ce-I ziceau sa nu mai bea si sa-i fie rusine, plecau mai departe grabiti sa-si vada de treburile lor.
Asa a trecut ziua si s-a facut seara. A mai vazut, in apusul soarelui, perechi de ochi mari, de vita, privindu-l prosti, de sub coarne si ochi sticlosi de caine rau, care parca ziceau:
"Asa sa pateasca cine o mai da cu bolovani in mine si in fratii mei! Ham zis!"
A aparut si alta pereche de ochi, fara coarne vizibile si mai putin sticlosi, de sub care o gura mustacioasa i-a spus cu blandete si compasiune:
"Nu e bine, bre! Nu e de bine!"
Au disparut apoi odata cu vacarul si cu cireada lui de vite. Si mai apoi s-a facut intuneric. A mai trecut o noapte.
Spre dimineata s-a trezit rebegit de frig, c-o amorteala cumplita in toate madularele. Si s-a gandit din nou. Apoi a inceput sa tipe:
"Scoteti-ma de aici, oameni buni! Scoteti-ma de aici, va roooog!"
Si a tinut-o asa pana cand, odata cu soarele, a rasarit deasupra lui palaria ce mare a invatatorului, de sub care a inceput sa se auda:
"Mai taci domnule din gura! Te aud copii si vin speriati la scoala. Mai bine scoala-te si iesi afara de acolo. Sau nu poti? Se misca prea tare groapa cu dumneata? In locul dumitale as intra in pamant de rusine. Catamai omul sa te tavalesti asa prin toate santurile. Sa bei asa in nestire... Nu e frumos, domnule! Ma auzi? Nu e frumos deloc! Ia tine matale cartea asta, ca daca citesti, te destepti si daca te destepti, te trezesti; iar daca te-ai trezit, treaba e gata."
A strigat degeaba in urma lui. Invatatorul era om serios, cu multe probleme. Si apoi daca, Doamne-fereste, inarzia la scoala, ce ar fi spus copii? A mai strigat catava vreme. Apoi a tacut ragusit. Se vedea treaba ca nu era nimeni care sa il auda.
A luat cartea in mana si a citit:
"O-C-A-L-A-T-O-R-I-E, o calatorie, S-P-R-E, spre, C-E-N-T-R-U-L, centrul, P-A-M-A-N-T-U-L-U-I, Pamantului. O CALATORIE SPRE CENTRUL PAMANTULUI!"
A stat acolo pe fundul gropii si atipat ca un apucat pana cand nu s-a mai auzit nici el. Apoi deodata si-a dat seama ca il arde ceva in stomac si a spus: "Mi-e foame!" si numai ce s-a gandit el asa si a simtit ca gura ii este uscata si buzele arse si a spus: "Mi-e sete!" Apoi a adormit, Si asa a mai trecut o zi si apoi o noapte.
A dormit dus pana cand l-a trezit o durere ascutita in tampla. Nu se desmeticise bine cand a vazut alb in fata ochilor. S-a chircit cu mainile intre picioare. De surpriza si durere s-a scapat pe el. Lichidul caldut scurgandu-se pe picior si racindu-se imediat l-a trezit. La marginea gropii vreo cinci sase copii se certau aprins:
"Eu l-am lovit acolo!"
"Ba eu!
"Ba eu, ca eu am dat ultimul!"
Numai un baietel, statea ghemuit intr-o parte si se uita la el. Ceilalti, intre timp, cazusera de acord sa mai dea toti odata. Asa ca a mai primit o ploaie de bolovani. Atunci ii veni asa nu stiu ce pe sira spinarii si il scormoni in creier de se ridica tare amenintator. Au fugit copii, ca potarnichile, care pe unde a apucat, fara sa se mai uite macar inapoi.
Numai baietelul a ramas. Al de statea mai la o parte si care nu aruncase cu pietre, pe cat vazuse omul. S-au privit catava vreme in ochi. La un moment dat, copilul s-a ridicat si a spus:
"Ba nene, sa nu pleci! Ma duc sa-l chem pe tata sa te scoata de aici!" apoi a plecat si el.
A stat omul, a asteptat, a asteptat... Statea culcat, sa mai uite de foame si de sete. Cum statea asa, a vazut cartea. I-a venit nu stiu ce asa si a inceput sa citeasca. A auzit, mai tarziu, ceva asa, ca prin vis. Ridicand capul cu greu din paginile cartii, vazu la marginea gropii fata copilului. Apoi deslusi ce zicea:
"Ba nene, tata era asa ca matale si mi-a spus sa ma duc in mama cu bazaconiile mele. Asa ca m-am dus la Biserica, unde stiam ca o gasesc pe mama si ea mi-a zis sa-ti spun ca sa te gaseasca toti dracii lui Satanaila, sa o ierte Bunul Dumnezeu, pe matale si pe toti barbatii betivi. Da' pana la urma ti-a trimis astea..." si arunca pe fundul gropii o bocceluta, dupa care pleca.
Omul mormai ceva si constata ca nu mai putea sa vorbeasca. Apoi, repezindu-se la legaturica, o desfacu in graba. Tot in aceeasi graba manca jumatate din codrul de paine ce il gasi. Cu o graba noua, apuca, cu maini tremurande, sticla. O privi in lumina apusului: simtea pe gatlej, parca, curatenia si racoarea apei proaspat scoase din fantana. Destupa sticla si fara alte pregatiri dadu pe gat
hulpav cam jumatate. Se opri ca traznit si mai apuca sa gandeasca mai mult decat sa strige:
"Ptiu, drace, palinca!"
Cazu cu fata inainte si incepu sa vomite spasmodic.
Si a mai trecut o noapte.
Ar fi dormit,poate, ana in ziua de apoi, dar l-a trezit un corb. Din groapa incepusera sa izbeasca tot felul de mirosuri. Cum toamna nu venise degeaba, se cam indesisera ciorile. Un corb mai mare si mai batran dadu cateva rorcoale, dupa care, facandu-si curaj, coborase pe fundul gropii. Aici dadu peste un codru de paine, cam pe jumate, printre niste cioburi. Facu citeva escapade peste mogaldeata aia cu mirosuri interesante pana cand intr-un tarziu se aseza la masa. Era pomana curata: sa mananci grul gata mestecat. Ce,era de colea? Termina treaba si, vrand sa isi ia zborul, de abia reusi sa se inalte pe
crestetul omului. Acolo, simtindu-si parca sfarsitul aproape, batranul corb, mai apuca, intr-o ultima inclestare cu viata, sa-si infiga ghearele in parul omului.
Cu o adevarata ultima incordare, ii trase barbatului una cu cloncul, drept in moalele capului. "Si niciodata," ar fi putut sa-si spuna, "n-am sa mai fac una ca asta!"
Tocmai in acel moment, omul visa ca era in mijlocul satului si vorbea tare, inconjurat de oameni. Toti se uitau la el cu admiratie si el se simtea tare mandru si era tare bine. Deodata pe cer apar niste stele verzi. Una se desprinse si vinea spre el. Cand se apropie mai bine vazu ca era chipul mama-si, schimonosit de durere, strigand:
"Apocalipsa, maica!"
Atunci s-a trezit!
In acelasi timp, odata cu soarele, care era cat pe ce sa o prinda pe sora-sa (care totusi, mai iute, scapase iar de rusine), deci odata cu natura care se scula la viata, un batran si o batrana veneau la brat agale catre groapa.
Omul tocmai statea in fund pe pamantul rece, cautand pe ce vedea din cer steau verde.Din marginea gropii, de sub basmaua verde azuriu, chipul maica-si napadi groapa si sub putera visului ii umplu sufletul. Lacrimile ii curgeau lasand dare albe pe fata manjita cu tarana si sange. Nu putea sa vorbeasca asa ca mugi ca un bou cand ii ajunge cutitul la gat. Apoi o auzi pe batrana spunand incet , cu glas
tremurat:
"Maica, mare rusine ne-ai facut. D'aia am venit, cu taica-tau, sa-ti spunem sa vii acasa, ca nu main santem suparati. Santem si noi batrani de acuma. Ne-om ajuta toti trei si ne-om mai linisti, ca mare durere si rusine ne-ai mai facut"
In tot acest timp, taica-sau dadea din cap si se uita la corbul mort. Mai murmura si el din cand in cand: "Da, mare rusine!"
Femeia, cu lacrimi pe fata de pergament, incretita de curgerea vremii, spunea:
"Cand te-oi ridica, mama, si vei fi in putere, sa treci pe la noi. Ca noi te-am iertat si avem mare nevoie de tine. Ti-am gasit si o fata, femeie vreau sa spun, care te-ar lua asa cum esti si poate are sa fie mai bine asa. E o vaduva tanara si frumoasa, manca-o-ar mama si vrenica si curata, da' barbat'su al dinainte a fost tot asa ca tine si o batea da' nu l-a ajutat Dumnezeu."
El se ridica si intinse mana spre ei, dar nu putea sa ajunga. Harai din fundul gatului, dadu din maini, batu din picioare.
Batrana continua:
"Maica, sa-ti vii iute in fire, ca altfel te prapadesti prin santuri si te mananca ciorile! Si sa nu mai bei maica. Nu-i bine, ca face rau si la cap si la stomac si la ficati."
Omul se zbatea pe fundul gropii dar nu il stia nimeni.
"Uite niste bani, sa ai si tu. Ti-om mai da cand ai sa iesi si ai sa vii la noi. Sa te imbraci, sa te aranjezi frumos. Si sa te speli, mama, ca tare urat mai miroase pe langa tine."
Batranul mai dadu de cateva ori din cap si spuse mai mult pentru el:
"Sa vii, sa vii, ca am o tuica traznet! Si facem un vin anul asta..."
Apoi au plecat batranii, la brat, cum venisera, incet, incet.
Ramas singur cu groapa lui, omul se hotara sa o distruga. Intai isi prapadi pumnii si palmele in peretii haului, dupa care incerca putin cu capul. Intr-un sfarsit, se salta de cateva ori, incercand disperat sa iasa. Groapa cea rea si nesimtitoare, insa, parca vroia sa-l inghita de tot. Ultima oara calca pe corbul cel teapan si, alunecand, cazu cu genunchiul intr-un ciob de sticla. Din nou, de durere, dar acum poate si putin de furie sau poate din disperare de cauza, nu se
mai putu abtine si isi dadu drumul pe el. Adormi repede cat lichidul caldut nu incepuse sa se raceasca.
Astfel mai trecu o zi si o noua noapte puse stapanire pe lume, aducand visele pentru cei ce dorm si odata cu visele, implinirea dorintelor sau amintiri demult ingropate ba chiar amintiri ce nu au apucat sa fie ingropate.
Pentru el a fost mai simplu. Se facea ca era tot acolo in groapa si il durea tare rau piciorul. Sangele siroia puternic. Isi rupsese pantalonii si reusise sa mai opreasca sangerarea, cand, pe marginea gropii aparu o turma de mamuti. Pe spatele unuia, intr-o copaita special amenajata, o femeie tanara si frumoasa, tare alba la fata, cu o broboada neagra, spala niste rufe. Deodata, animalele cel mari se trasera inapoi. Pe marginea gropii nu mai ramasese decat Dracul.
Ca si cum I-ar fi revenit vocea, omul intreba:
-A ta e turma bace?
-A mea, crestine! raspunse Diavolul. Da' care ti-i baiul?
-Pai as vrea sa ies din groapa asta, dar nu pot.
-Pai, n-ai strigat si tu dupa ajutor?
-Am strigat, da' n-a auzit nimeni.
-Io, te-oi scoate, a zis Dracul, dar vreau corbul ala de jos de acolo.
-Orice sa-mi ceri, dar corbul nu ti-l dau. Mai bine sa stiu ca aici mi-e
sfarsitul!
-Da-l, ba, crestine! Tu tot n-ai ce face cu el.
-Nu-l dau!
-Da-l, ba, ca te scot si-ti dau si parale!
-Nu-l dau!
-Da-l, ba, ca-ti dau si femeie!
-Nu-l dau!
-Atunci las-o Dracului de treaba!
Si Dracul suparat se facu ca pleaca. Zic se facu, pentru ca omul cand se uita mai bine, vazu iar ceva negru pe marginea gropii. Ochii I se oprira pe un chip de femeie care stralucea ca luna in bataia soarelui, de frumoasa si luminoasa si curata ce era.
Tocmai atunci o voce zicea:
"...iei de nevasta pe roaba lui Dumnezeu, Eva!
Dupa un moment de descumpanire, omul incepu sa strige furios:
"Da impielitatule, o iau si-ti dau si corbul, numai scoate-ma de aici in numele lui tac-to!" Zicand acestea, omul musca capul corbului si ii arunca preotului restul in fata.
Pentru ca pe marginea gropii, acum, statea un preot care o lua la fuga, cu femeia cea frumoasa dupa el. Si alergau amandoi cat ii tineau picioarele, ridicandu-si fustanele ca fetele mari la scalda.
Omul molfai cu bucurie mare capul corbului, scuipa ciocul si incepu sa rada. Si rase in hohote. Rase, rase, rase, pana ce vocea care de abia ii revenise pieri din nou. Atunci incepu sa se tavaleasca pe jos cu gura deschisa ca si cum ar fi ras. Din gura ii curgea saliva si cioburile ii zgariau fata si saliva se amesteca cu sange pe pamant si pamantul I se intindea pe fata, se amesteca cu sange pe frunte pe ochi, care se inchideau si se deschideau si era cand lumina, cand intuneric, cand noapte, cand zi...Pana cand a zis:
"Sa fie intuneric!"
Si s-a facut intuneric.
Si a vazut ca intunericul era bun.
Apoi s-a odihnit.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (7):


Sa fie lumina! - de cosmacpan la: 13/05/2004 14:59:07
Indiferent cat de adanca este groapa odata si o data tot trebuie sa iesi la lumina. Oricat de obosit ai fi tot trebuie sa iesi la liman. Lasa intunericul si vino la lumina. Si daca tot iesi la lumina de ce nu incerci sa si zbori? Viata si lumea este mult mai frumoasa privita de sus. Incerci? ai curaj? Crezi ca vrei?
Pe curand sau pe inalturi.
#15359 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Holy ground. - de Little Eagle la: 15/05/2004 16:19:11
Dear brother,

Povestea ta e f. interesanta si parca imi suna in gand ca una de-a fratilor si surorilor mele,indieni-americani.
Cu zile in urma am scris cateva texte despre mine si experiente propii prin care am trecut,mai mult despre ....groapa.
Desigur e un alt context si f. spiritual in traditie si ceremonial,de a sti cine esti
de a te descoperi si la fel de a te trezi in suflet cu Creatia.
Nu ma mai repet aici,poate nu am spus multe insa,dar vei citi textele mele in forum candva.

Vezi tu draga frate,groapa e un cerc,in credinta tuturor indienilor-americani,este un simbol ce reprezinta unirea aceluiasi suflet,ei cred ca,crucea separa oamenii intre ei,la cele 4 colturi ale lumii si deci puncte cardinale.
Separa sufletele intre noi,nu ma intelege gresit si sa tragi o concluzie pripita,
poporul meu crede in Iisus si Dumnezeul crestin,pt. ca il vad ca fiind acelasi,ei il numesc Great Spirit,ori The Provider for all races and nations and colors in the whole Creation.

Nu am scris despre mine pana acum cu zile in urma,cine sunt si doar am vorbit lucruri obisnuite ale lumii,o iluzie de fapt.
Mi-a fost teama cumva ca voi fi inteles gresit si ca unii din voi frati si surori dragi ma veti judeca,pt. ca nu sunt roman in spirit ca voi.Dar a venit vremea sa-mi pun culorile pe fata si piept si sa fiu in fata voastra ceea ce sunt in mine
si sa strig la cer cantecul meu.

Am fost adoptat in tribul navajo(hopi)acum 16 ani in urma.NU oricine este primit.Si mai ales cineva alb!dar batranii din consilul tribal m-au acceptat imediat,si Elder-ul(chief)mi-a spus doar atat:"welcome home".

Am mai scris ca nu ma consider roman,sufletul si spiritul imi spune ca apartin natiei navajo,dar iubesc toate natiile deopotriva,toate triburile ramase azi si ieri.Nu este o coincidenta,este soarta.
Pt. a fi botezat in spiritul indian a trebuit sa trec prin un ritual(ceremonial)personal si este numit Vision Quest.Este singuratatea sufletului in contact cu Creatia,a o simti in tine si ea pe tine prin tine.Cu Marele Creator.

Elder-ul te duce in desert(s-a intamplat in Little Creek-Arizona,nu departe de rezervatie)pe la amiaza,cu ore inainte nu mananci nimic si nu bei decat apa cu putina sare in ea,nu fumezi.
Iti sapi o groapa sa fie rotunda(circle of Creation) cam de 2 metri adancime.
Inainte de a intra in ea,caci vei sta acolo 24 ore,peste noapte(in trecut erau...4 nopti)Elder-ul va face un foc si va spune descantece in limba lui si va folosi "smudge"adica anumite ierburi uscate adunate in manunchi ce ard incet,un fel de indian incense(din India).
Au o aroma anume si sunt ierburi adunate cu mana lui,un secret ce doar el stie,pt. a indeparta spiritele rele ce vor veni sa te atraga de partea lor.
Esti SAFE!Elder-ul danseaza in jurul gropii si spune descantece,la fel imprastie fumul de smudge in jurul ei.Tu intre timp te dezbraci la pielea goala si stai in fata focului,te gandesti la Marele Spirit,meditezi.

Elder-ul are coroana de pene pe cap si e imbracat in haine indiene de ceremonie(altele decat de razboi).Tot timpul cat danseaza in jurul gropii si apoi in jurul tau,NU MAI ESTI IN ACEASTA LUME!!!!!Simti asta in tine si este mai mult decat real!!!!
Apoi iti da un loin cloth(un petic de piele de caprioara)cu care sa-ti acoperi genitalele,te vopseste cu o pana de vultur in culori ale pamantului(Mother Earth),si depinde de trib,fiecare are culorile lui,eu am fost vopsit de la nas la frunte in alb si de la nas in jos in negru.
Inseamna ca mintea e libera ca si spiritul tau si in jos este doar un trup care este un vehicol prin care se exprima sufletul tau,de aceea e negru.Este impur.

Apoi intri in groapa sapata de tine insuti,este de fapt mormantul tau si viata ta in acelasi timp si bunicul(elder-ul)iti va da ramasite din foc,lemne arse si pana de vultur cu care te-a vopsit.Vei sta in mijlocul gropii tale turceste si cu pana in maini.Inainte(depinde de trib),te picteaza cu linii rosii orizontale pe piept si apoi una neagra transversala.Toate culorile sunt din plante si rasini sau scoarte de copavi si ierburi.
Trebuie sa fii impreuna cu Creatia in acest Vision Quest.

Inainte de a intra in groapa,vei fuma peyote,e un drog dintr-un cactus si de milenii folosit de indieni in astfel de ceremonial.
Te ajuta sa treci peste noapte.Fumezi din o pipa de lut speciala si veche din care multi altii au fumat inaintea ta.Este sacra si veche de milenii .Vei fi in spirit cu toti in acea groapa.Ei te vor ghida spre drumul tau catre tine insuti si Marele Spirit Creator,Dumnezeu!

Nu vei dormi toata noaptea!Vei avea viziunea ta personala,vei fi atacat de spirite rele,dar fumul de la smudge le va tine departe de tine,nu trebuie sa-ti fie teama,de fapt acum ....vei deveni un REAL RAZBOINIC,esti renascut din Mother Earth si vei descoperi CINE esti!
Vei intelege sa plangi,sa iubesti pe aproapele tau,vei descoperi dragostea
pt. Creatia toata,vei lupta daca e necesar sfidand moartea pt. libertatea poporului tau si al tuturor,moartea NU exista decat pt. cei lasi!
Daca mor intr-o zi ,cand voi fi chemat de soarta deja am facut pregatiri sa fiu ars in spiritul credintei Cheyenne.

Sunt pregatit in fiecare zi sa mor si nu imi e frica de moarte,e parte din existenta mea,o accept oricum ar veni.Ma voi picta pe fata sa o sperii,Marele Spirit ma va recunoaste dupa culori.
Stiu ca scriu mult si obositor multora,in curand voi pleca din cafenea,am spus tot ce aveam de spus,pt. mine e finalul cercului nostru,nu gasesc ca sunt alte subiecte de povestit,ne repetam mereu si nu are sens.

La un sweat lounge,spui ce ai de spus si ai incheiat totul.Nu cred ca mai exista nimic de spus aici,cel putin pt. mine.

Groapa exista!O duci in tine si stai in ea toata viata.Este pt. fiecare din voi,fara sa stiti,un vision quest.

Love&peace,
Ozzy








































































































































#15449 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Ozzy, - de (anonim) la: 15/05/2004 22:03:59
Ozzy,
Povestea asta a fost citita de o gramada de oameni. Putini au fost cei care au reusit pana acum sa se apropie de descifrarea mesajului sau mai bine zis a mesajelor pe care textul le invaluie:
"Desigur e un alt context si f. spiritual in traditie si ceremonial,de a sti cine esti de a te descoperi si la fel de a te trezi in suflet cu Creatia."
"Inseamna ca mintea e libera ca si spiritul tau si in jos este doar un trup care este un vehicol prin care se exprima sufletul tau,de aceea e negru.Este impur."
"Vei intelege sa plangi,sa iubesti pe aproapele tau,vei descoperi dragostea pt. Creatia toata,vei lupta daca e necesar sfidand moartea pt. libertatea poporului tau si al tuturor,moartea NU exista decat pt. cei lasi!"
"Groapa exista!O duci in tine si stai in ea toata viata.Este pt. fiecare din voi,fara sa stiti,un vision quest.

Iti multumesc pentru comentariu si iti doresc noroc in cautarile tale.



#15454 (raspuns la: #15449) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului .
Curajul de a "privi de sus" il au toti, il vor toti... - de mircios la: 17/05/2004 16:48:41
Cand irecuperabil am terminat
de batut ultimul nit,
fericirea m-a inaltat
si m-a dat cu capul de toti peretii.
Erau durabili,
Si facuti de mine.
Printre zabrele am aruncat sculele.
Am aruncat sculele departe.
Departe am aruncat,
departe.
A trecut cineva, le-a luat si a plecat.
Am zambit si apoi am ras in hohote,
pana m-a luat setea
si mi-a tarat limba printre gratii.
Straluceau de curatenie
si erau ale mele...
Cand am vazut ca uitasem sa-i pun lumina,
se facuse noapte
sau eram orb
sau plangeam si incercam sa scot macar capul.

Astept dimineata acum, dar.
Astept
si-mi vine sa rad.
Insa hohotul mi s-a ghemuit in stomac
si rade, infundat,
de mine.
#15525 (raspuns la: #15359) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pentru ozzy - de mircios la: 18/05/2004 19:47:28
Imi cer scuze de intarzierea raspunsului. Am mai incercat unul ceva vreme in urma dar nu a aparut asa ca revin.
Iti multumesc pentru comentariu si imi pare bine ca "Groapa" a generat dorinta ta de a iti purta culorile reale pe fata si pe piept.
Comentariul tau a atins multe din punctele pe care le propune povestea mea
Multumiri din nou si am sa revin cat de curand.
#15582 (raspuns la: #15449) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Reverberatii gotice - de mircios la: 18/05/2004 21:07:22
Am promis ca revin. Si iata-ma:

Ceasul tacut, soarelui stins
Dor de miscare scurge-n dogoare.
Cazut de pe scut, candva aprins,
A noptii chemare o soarbe-n racoare.

Neimpacate, a boltilor soapte
Asteapta cuvantul sa le culeaga.
In care noapte sa fie fapte,
Numai ecoul va sa-nteleaga,

Si le va duce la aleasa rascruce.

Pe aripi de gand, sub lumina de luna,
Va fi un drumet ce povara-i dulce
O va primi din aleasa fantana.

Purtat de vis, intr-o noapte nebuna,
Doar el le aude din tainica struna.
va fi un drumet si va fi o fantana...


#15583 (raspuns la: #15449) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Mai departe - de mircios la: 19/05/2004 16:32:17
***
Am simtit cum ma ridic. Dar eu stiam sigur ca era coborarea. Eram greu, chiar atat de greu incat ma ridicam in caderea catre adevar. Usor ghemuit, in intinderea ce parea ca, departe de a avea un sfarsit, nu incepuse vreodata.
Nu curgea, dar il auzeam. Am inchis ochii si m-a napadit ca un fum gros cu aroma aerului de munte. Am vrut sa plang dar lacrimile au apucat-o prin albia izvorului in susul muntelui. Stanci colturoase si fierbinti imi tulburau raceala. Si eu le muscam si ma taram mai departe. Ma unduiam si ma aruncam. Mereu rostogolirea, domolea, in durerea intinsa in urma, calea devenita poteca. In clocotul meu tipau stancile transformate in pietre. Intreaga padure dansa in tumultul acordurilor mele. Am vrut sa aud ritmul si peste auz a cazut cerul ca un clopot. Lumina se strangea in urma si eu ma imbracam in aur si ma vopseam pe fata cu argila si carbune. Am simtit rasuflarea mea cum cauta. Am simtit-o, in cadere, cum pandeste, cum se zbate, cum se intoarce in ea. Ma loveau, ca pietrele urii, toate lacrimile lumii. Eu le adunam si le croiam in aripi pe care intunericul mi le manca imediat. Apoi l-am simtit in piept si am inteles ca imi strangea, ca in pumni de otel, rasuflarea. Am inaltat privirea si am ridicat bratele dar ochii nu mai puteau face nimic si mi-am simtit degetele dezmierdandu-mi calcaiele. M-am cutremurat. Pieptul mi-a rabufnit in stanci mari, pe care, zdrobindu-mi fata, le lasam clipocind in urma. Imi simteam fata in palme asa cum galeata plina nu mai are ce cauta in fantana. Tresaltarile iuti ale pieptului ma infasurau in jurul rasuflarii imprastiate, ca marea ce nu-si mai gaseste locul. Ma inaltam in ameteala descatusarii. Asa am ridicat din nou capul si bratele. Mi-am simtit fata strivindu-se de inaltul cerului si ma dureau degetele strivite sub calcaie. M-am avantat orbeste. Urcam si norii mangaietori imi dezmierdau spatele. Am inceput sa-i croiesc in aripi ce cresteau odata cu mine. Si am zambit si m-am simtit puternic si cerul era al meu, cu mari aripi de nori, unduite la unceput cu stangacie si apoi mereu mai sigur. Simteam cum ma arde de dedesupt neputinta pasarilor de a ma ajunge. eram puternic si am simtit nevoia de a ma avanta. Mai sus, mereu mai sus. Aripile ma purtau asa cum doream eu. Zborul mi-era un dans iar cerul o fata cu parul albastru si ochii de soare. Am inceput jocul. eram mereu atat de aproape si o simteam ca zambindu-mi peste umar. A disparut brusc si m-am trezit ochi in ochi, asa cum cineva care incearca sa se sarute in oglinda. Am vrut sa strig dar glasul meu nu mai stia decat un nume. Si m-a cutremurat numele pe care l-am auzit si stiam ca e numele meu. Mi-am smuls ochii din imbratisarea privirilor nesfarsite si i-am inchis. Am simtit cum colturi mari de stanca imi strivesc si imi zdrentuie aripile. Am sarit ca un arlechin, sfasiind hartia ce-l desparte de scena. Am deschis ochii si am inteles ca nu mai am ce face cu ei. M-am strigat fara a ma auzi. M-am cautat. Totul era in zadar.era ca si cum ar fi fost in fata mea, dar nu era pentru ca eu nu mai eram. Stiu sigur doar ca eu eram, cumva, intr-una din fetele sale. Fara a-l privi stiam ca arata ca un sarpe. Si era tot. cu penele ridicate si aripile intinse. Cine stie cat era de lung. Stiam ca isi va inghiti coada. Am stiut cu uimire ca se va inghiti. M-am simtit atunci ca o haina intoarsa pe dosStiam ca alt sarpe, ca alt sarpe, desi pe partea cealalta era acelasi, avea candva sa-si inghida, inghitindu-se, coada. M-a privit si am stiut, asa, de parca mi-ar fi spus, ca e Jocul si Natura ii e Lege. In Natura Legii, Jucator este, Invins si Invingator, Niciodata Acelasi, Mereu la fel, Este.
Am deschis ochii si Soarele, pe care il puteam privi in fata mi-a spus sa scriu. se uita peste mine undeva, in noapte. Si asa am scris pana cand am primit binecuvantarea: amandoi, incununati de lumina, imi zambeau inlantuiti.
***
Citesti. Sau visezi. Sau nici nu citesti nici nu visezi. E intuneric. E cald. Undeva, candva, cineva spunea ca cea mai buna relaxare o obtii intr-un bazin cu apa sarata. cum e intuneric nu-ti ramane decat sa crezi ca esti intr-un bazin cu apa sarata. E cald pentru ca nu este frig si pentru ca e bine. Atat. Inainte? Inapoi? De unde? Cat? Sunt intrebari de prisos. Totusi, de cand stai asa? Intrebarea nu face decat sa te nelinisteasca. Te zbati si farmecul nemiscarii se rupe. Ai vrea sa poti spune ca simti furnicaturi in tot corpul, ca simti! Nu poti decat sa-ti musti genunchii. Nu poti cede nimic. Nu poti. Neputinta iti devine evidenta. Evidenta apasatoare devine agitatie. Agitatia aduce cu ea teama. Te zbati. Vrei sa scapi dar nu sti de ce. Nu sti unde. Nu sti cum. nu sti. Nestiinta te paralizeaza, fara ca tu sa sti ca ea e aceea. nu accepti si te zbati mai rau. Realizezi ca intunericul ce te inconjoara a inceput sa nasca cutremure. Ti-e frica? Nu sti ce e frica!
Aluneci si te zbati dar nu sti ce e alunecarea si zbaterea. Oare va dura mult? ai vrea sa te intrebi, dar nu sti ce e a vrea si timpul nu inseamna nimica pentru tine. Te intinzi si ti-e frica. Totusi simti aproape usurarea. Dar nu sti ca simti si nici nu sti ce e usurarea.
Lumina te ia prin surprindere. Ai vrea sa faci ceva. Nu Sti ce...
Lovitura te prinde tot atat de nepregatit ca lumina. Atunci, tipi. Tipi!
Tipi!
#15627 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...