Cerul avea o scara.Scara aceasta era facuta din umbre de oameni vii.Intr-o seara le-am vazut.Umbrele nu stiau ca sunt trepte si eu habar n-aveam unde duc.
Cineva mi-a spus ca umbrele sunt inca vii,ca viata lor difera in functie de pozitie.Era un doctor de scari”.Umbrele de jos”,mi-a spus,”sunt cele care rad si care au ochii luminati.Pe masura ce cresc treptele,umbrele se incrunta.Cele de la mijloc nu zambesc niciodata si sunt constiente de greutatea de pe umerii lor.Cele mai de sus sunt un pic nebune,gata-gata sa se-ncalece una pe alta pentru a urca.Ochii lor sunt plini de mizerie si aproape ca nu mai au densitate.
Cea mai de sus umbra urla si se zbate sa deschida o usita din lemn putred,dar nu poate,caci,ti-am spus,aproape ca nu mai este.
Foarte des,umbrele de sus cad.Toate celelalte vor sa urce in locul lor,in afara de cele de jos.Iti dai seama,s-ar strica toata scara.Da,mie mi se par cam tampite umbrele de jos.Nu se plang si se uita mereu la iarba.Incerci sa vorbesti cu ele si-ncep sa rada.Probabil ca n-au minte deloc.Auzi,ele isi imagineaza ca de fapt sunt un cerc si nu o scara,crezand ca deja au trecut de usita din lemn putred!”
Nu stiam ce sa zic de povestea asta.Ma gandeam sa ma urc pe scara asta.Sau poate ar vorbi cu mine o umbra din cele de jos,la fel cum procedase doctorul.
Am asteptat momentul in care este vizibila scara,atunci cand un sunet prelung si moale inghite lumea.
Am zarit scara de umbre si-am pornit catre ea..Apropiindu-ma,am observat ca varful era atat de subtire,ca putea sa se prabuseasca in orice moment. Am tusit sfios si am salutat prima umbra,cea mai de jos:
- E frumos afara,nu?Imi place sa ma plimb in timpul serii.
-Nu stiu.La noi nu exista Timp.
-Si-atunci,cum stiti cand sa dormiti si cand sa va treziti?
E,intr-adevar,esential,ca ca noi, oamenii, sa stim cand sa dormim si cand sa ne trezim.
- Noi nu dormim,spuse ea,noi doar suntem.
- E adevarat ca scara e de fapt cerc?
- Nu exista nicio scara.
- Dar eu nu vad cercul.
- Pai,inseamna ca esti orb.
- Poate tu esti bolnava si nu stii ca de fapt esti prima treapta a unei scari.
- Chiar asa?
- Serios iti spun.
- Dar cum se poate?Eu sunt un punct din cerc.
- Atunci,celelalte puncte au fugit in linie si acum iti stau pe umeri.
Umbra se intrista un pic.
- Asculta,tu ai fost om?o intreb eu.
Ea se invioreaza:
- Nu,niciodata.
- Dar cele de sus?
- Care de sus?
Umbra prima-treapta se alungeste, isi arunca ochii-sfere in sus si
spune:
- Mie imi pare ca au fost oameni.Probabil au devenit umbre incercand sa urce.Cred ca nici nu stiu ce sunt.
- Dar tu nu ai vrea sa fii om?
- Dar cum e sa fii om?
- Pai,se spune ca-i frumos.Eu ma chinui inca.
- Dar tu nu mori curand?
Fara sa pot raspunde ceva,umbra continua:
- Esti mic.De ce v-a facut atat de mici?
- Eu nu stiu inca nimic.Nu mi s-a spus.
- Cum,n-ai aflat?Noi vorbim despre multe in cerc.
- Si despre oameni?
- Mia putin.Ei nu sunt in cerc.Dar toate am remarcat ca sunteti mici pe dinafara.
- Cum pe dinafara?
- Pai,pe dinauntru,aoleu!,sunteti cat cercul nostru.
- Daca….daca de fapt eu sunt dinafara cercului tau?
- Hmm..s-ar putea.Asadar,eu sunt din inauntrul tau.
- Asa se pare.
- Tu n-ai simtit ca s-a rupt ceva din cerc?acum,inauntrul tau e o linie care se misca aiurea de una singura.
- E cam fragil cercul..Imi pare rau, n-am stiut.Dar tu cum ai fugit?
- Am fugit?Nu mi-am dat seama.Cred ca ai inchis ochii,n-am mai vazut si am plecat sa te caut.
- Atunci e vina mea.N-am vrut.
- Nu-i nimic.Ar trebui sa ma intorc,nu cumva sa mori de mic ce esti.
- Asa este.Dar cum intri inapoi?
- Simplu:inchizi iar ochii pe dinauntru.
-Bine.Stai,daca pleci,nu se strica toata scara?
- Ba cred ca da.Vezi,acum imi dau seama ca toate umbrele astea au iesit din cercuri.Lasa,o sa fie alta prima-treapta,oricum nu stiu ce inseamna scara asta..
- S-or descurca ele.Hai ca inchid ochii.Esti gata?
- Da .Bine..Gata.
-Ai ajuns?
- Da,uite cercul!I-am spus eu doctorului…
- Bun.Si-acum pe unde o luam?
- Uite o usita de lemn.Hai pe-acolo.Poti s-o deschizi?
- Stai sa vad…A,da,gata.Hai.
- Hai.