Te-am cunoscut în trecere, priveam în gol...
Senzaţie de obrăznicie liceeană,
De cucerire cocoşească,
Piticuţii tăi cu aripi nu mă lăsau să te privesc-
Niciodata nu-ţi voi memora chipul...

Dar, paradoxal, nu-mi pasă...
Nici nu încerc să te descopăr pentru că
Asta va ucide gustul biscuitului lui Proust...
Te-am regăsit fără să te fi pierdut,
Unică, înaltă, gigantică...

Te-am căutat în afundul creaţiilor mele,
Ascunsă printre pânze şi pietre netede
Te-am atins cu degete virtuale,
Alungând şuviţele rebele
Pe care le pictasem înainte...

Frânturi de fraze, zâmbete crispate-
Scântei strălucitoare de ochi trişti,
Dialog al fluviului însetat cu marea aridă
Senin de cer pătat cu vată,
Joc vital trişat de soartă...