Suflete se-mbată-n crâşmă
Al meu şi iar al meu…
Stătutul vin e chior la cârmă
Deci, mi-ar trebui bastonul tău...

Nu că sunt trist sau disperat
Cum poate crezi în mod ridicol
Ci însetat şi deşteptat
Doar s-a sfârşit un nou capitol

M-am prăbuşit adânc în beznă
Convins că neantu-i iad total,
Noroiul mi-ajungea la gleznâ,
Deci nu fusese-un pas mortal.

M-am ridicat încet, cu grijă,
palpandu-mi trupul contuziat
nu pătrunsese nici o schijă
era doar junghi entuziasmat.

Zâmbesc din nou, deşi mai doare
Dar asta ţine de trecut
Nu-mi lăsa capul să coboare
Arată-mi drumul de-nceput...

Suflete se-mbată-n crâşmă
Al meu şi iar al meu...