NEURON SCIATIC


Ultimul pe umărul căruia plâng
Ultimul amărât de neuron
Care nu m-a trădat
Care a rămas în capul meu
Restul au emigrat
Unde nu se munceşte
Cu capul în cap.
Ultimul,
Cel mai plictisit,
Cu o ţigara nescuturată
În gura spurcată
Cu priviri acide
Bolnav de sciatică
De-atât stat
Pe fotoliul minţii mele.
Acum,
Nu m-a trădat.
Iată-l în frunte,
Singur,
Deznădăjduit şi agitat.
Neuronul blegit de singurătate –
El şi eu...
Prieteni peste timpuri !
Bolnav de spirit, de gândire,
De dorul minţilor pierdute.
Neuronul meu.




ATUNCI...

Atunci cand voi muri se va face « O LINISTE ».
De veti vedea curgand picuri din cer ,
Inseamna ca plang de durere dupa mine.
Si daca auziti pamantul vuind,gemand,
Inseamna ca nu-s cutremure
Ci plange pamantul dupa mine.
Am pus ,acum,la sfarsit,tiv ochilor poeziei mele.
Am inchis”sacuiul Pandorian”.
Sunt TARFA SATANEI.
Dumnezeu a facut un pariu cu dracul.
Dracul i-a spus ca o sa fiu “LAS”.
El a spus ca are incredere in mine.
Mi-e frica sa nu-L dezamagesc.
Atunci cand voi muri
Se va lasa peste pamant « O LINISTE »
Cand veti simti ca nu puteti respira de-atata liniste,
Sa stiti ca respirati durerea Mea…..
EA va ineaca.
A , nu uitati :
Pastrati un moment de piosenie
Pentru « cel ce-a fost »…
Tot raul pe care l-am facut,
Nu l-am facut EU!
Am fost tarfa DRACULUI…
Cand n-am mai vrut,
M-A VIOLAT.




COPACUL


Acum un milion de ani, nu ştiu sigur,
Eram într-un copac,
Nespălat, neras, neîmbrăcat…
Când am coborât,
M-am trezit în smocking,
Urlând la mine
Milioane de şefi.
Ba că aia, ba că cealaltă…
A trebuit să mă-nrudesc
Cu şacalii şi hienele
Şi-aşa am ajuns corcitură….
Am ascultat şi am hotărât
Să urc înapoi în copacul meu.
Surpriză!
Mi-l retezaseră anii…




1..2…3….START !
(cursa mortii)

Trei strazi albe
La departare de
Trei albi pomi
Cu trei fructe galbene
In trei orase maronii
Cu trei feluri de oameni
In trei turnuri de fildes
Cu trei magazine mov
Si trei parcuri rosii…
In aceste trei feluri
De trei ori cate o parte,
In fiecare din a treia
Zace puterea ta
La puterea treia
Fiind de trei ori viu
In timp ce mori de trei ori
La fiecare trei ceasuri
La fiecare trei vieti
Colorate de fiecare data
In alte trei culori !!!




Două uşi


Aseară, înainte să vă culcaţi
Eu m-am răfuit cu destinul
Între două UŞI:
Una ducea spre somn
Cealaltă spre moarte.
Eram între două uşi
Moarte amândouă, însă
Vii prin ce era dincolo de ele.
Stând în faţa uşilor,
Am luat o decizie:
Am ales să rămân TREAZ
Orice-ar fi dincolo de ele!
Am făcut pact cu mine însumi
Să aduc amintiri de dincolo de moarte
Celor ca voi, celor vii!
M-am aruncat ca într-o mare moartă
Printre cele două uşi ---- ce s-a întâmplat?
Am dat cu capul în tocul de lemn şi m-am trezit!





JUG

Carne vie.
Muşte care muşcă din gâtul boilor.
Boii ce trag zilnic.
Boii şi vacile.
E o căldura din sânul soarelui.
Muştele roiesc în jurul cozii.
Cozile plesnesc
Peste muşcături pline de sânge.
Carne vie.
Nu suportăm să vedem
Durerea boilor şi vacilor
Şi-i punem la jug
Şi-i lovim cu biciul
Şi-i muncim la arătură...
Poate aşa o să moară
Mai repede!
Aşa credem noi
Că le facem un bine!
Dar, văd în faţă
Numai carne vie,
Numai muşte,
Boi,
Vaci,
Cozi,
Sânge,
Muscaturi,
Brazde,
Câmp,
Soare,
Munci,
Carne vie!
Toate se trag de la jug.






SIAMEZI

În timp ce ei vor despărţire
Eu trup cu tine
Unu-aş vrea să fiu,
Să stau zi de zi cu tine
Nas în nas
Să nu am timp de mine
Să nu ai timp de tine
Să nu avem timp de nimic
De lume, de Dumnezeu, de poezie

Te-ai plictisi?
Sau nici în gând nu ai catadicsi
Lipită-n veci de mine ca să fii?

E sigur! Şi tu şi eu
Ne-am plictisi.





PE LIMBA MEA


Ai venit într-o zi
Să-mi dai o cană cu apă.
Aveam buzele arse
Iar limba se cuibărise
Într-un colţ al gurii
Lipsită de vointă,
Temătoare şi uimită…
Nu mai gustase o apă…
De când… uitase şi cuvintele…
Era o limbă mută…
Te-ai ingrijit Tu (de mine)
Să-i dau viaţă din nou…
Am băut pe nerăsuflate…
Şi-am aşteptat.
TĂCERE.
Era prea târziu
Limba mea era, deja,
O LIMBĂ MOARTĂ…




TIMP




Am impietrit

Intre doua secunde moarte

Ascultand

Ultimii picuri ce se preling

Prin venele mintii.





PIATRĂ PE SUFLET



M-a strigat o piatră pe nume
M-am întors din drum şi am privit:
Erai tu – piatră pe sufletul meu!
Crescuseşi odată cu timpul
Pierdut alături de mine...
Erai piatră de munte
Aşa de grea,
Mă-ngreunai.
Ai ţipat cutremurator la mine
Înfiorandu-mă de teamă
Că-mi spargi capul.
Erai în stare.
Dar nu era nevoie.
Eram sclavul tău. Ştiai!
Te căram în suflet oriunde.
Erai mai prezentă ca mine.
Până într-o zi.
Am dat de pământ fără voia mea
M-au operat,
Înmărmurind când te-au găsit în mine…
Moartă!
Erai zdrobită în mii de pietricele
Iar altă parte tu erai nisip!
La un loc,
Doar ochii ţi-au mai fost gasiţi;
Erau aşa miraţi,
Aşa înebuniţi!
Acum sunt alt om.
Ciudat,
Îţi simt lipsa!







DACĂ S-AR PUTEA…


La moartea ta să vină cineva
Să strige-n gura mare
Că nu e de acord!
Ca la cununia religioasă
„- Dacă cineva are ceva de spus, să spună acum!…”
Şi vine un fost iubit al miresei
Şi strigă că nu e de acord!
Aşa să fie anulate cununia
Şi moartea.





MORŢI PESTE TOT

Morţi în cimitire.
Morţi de sete.
Morţi în suflete.
Morţi în luni şi sâmbete
Morţi după fete
Morţi în inimi
Morţi în minţi
Morţi pe străzi
Morţi în aer
Morţi în viaţă
Morţi în gândire
Morţi în lună
Morţi în soare
Morţi în gură şi…
Morţii mă(:-)sii !!!



....si gata;mi-am facut damblaua!