Faclii nemuritoare
Licaresc din
Orasul tau,
A carui porti
Reinvie vise
Enumerate de FLORI impunatoare.


Parca ieri,
Ora se topea in secunda si
Reusea sa faca din
Tot
O petala de vin,
Fin, trecut prin mii de orologii.
El-iubitul-cuvantul pentru
Linistea astrilor,e inchis in PORTOFELUL tau.

Daruind suflete
Riscam portelane de cristal sa
Agate sperantele
Geometriei inimii tale.
Of..suspin..
Scripete imaginare
Tind sa agite
Ecuatia DRAGOSTEI...


Dar eu cunosc labirintul tau, in care ma pierd ori de cate ori iti spun te
iubesc...ecuatia mea esti tu...si oricate axiome ar incerca sa iti distraga cursul din
constelatia mea, nimic nu ma va opri sa te urmaresc pana cand lumina ne va orbi...