O iubire nebuna

Substrag analize
Cu gura cascata
Ma uit la tine
Te uiti la mine,
Ingani prostie
Mi-e sila de lapte
Mi-e frica de noapte
Si nu mai respir.
Anotimpul se pierde
Lumineaza devreme
Caldura m-abate
Esti nebuna, imi spun
Nu auzi, nu vezi, desenezi
Cioplindu-mi
Jumatate de fata,
Mi-e arsa de greata
Si tu relatezi
In campia pustie
Privirea-mi pierduta
Esti nebuna, imi spun.

Desenat ziua,
Presarat cu argint
Iti este gatul,
Inclinat o data cu vantul
Spre o imagine
A raportului cu tine insuti.
E vara, caci
Impielitat m-ai fi pictat
Sec intre crengi de nuc.
M-ai fi regasit intre dinti
Mestecandu-ma o data cu fructul,
In baclava ori intr-un vis
In care incurcai culorile
Semaforului
Trecand pe rosul cerului
In disperarea regasirii de sine.
Iti lipseste culoarea parului meu,
Schimband scenariul sunt prevazut
Intr-un decor sticlat, alb
Subiectiv in fata criticii
Ma simt batran si neghiob
In albul tavanului,
Sunt o salata fara ulei,
O arta nefinisata,
Un chiob imi alina insa
Ideea sinuciderii,
Ideea plastica intr-o opera oarba.

Desenat noaptea,
Car, intre stele
Ori mic ori mare
Sunt undeva
In miezul ochilor tai
Se amesteca Luna
Cu norii, si vrei
Conturul buzelor mele
Albastre sa fie
Rosul obrazului tau
Inecat de lacrimile mele
Sa fie, stropite de ploaie.
Cugeti in acelas peisaj
Intamplari uitate de mine
Incerci sa imi spui
Privindu-ti palmele murdare
De parca ghicesti,
Ca nu mai sunt eu.
Am fi putut strabate amandoi
Campia, pictura
Am fi putut inota
In lacrimi, pe buze albastre
Ori tu ai fi putut sa ma alungi
Cu blandete
Incalzindu-mi sangele
Cu dragostea ta!