cine sunteti voi astrilor sa ma priviti ca pe-o muritoare? de ce va lungiti ochii sa ma priviti atat de-ntepator?si de ce va credeti atat de superiori mie doar pentru ca stati suspendati intr-o aura de stralucire,pe-un cer de-un albastru de neinchipuit? dar nu vedeti voi oare ca si eu sunt frumoasa?si oare nu vedeti voi cat de mult stralucesc?si eu am lumina mea,atat de dulce si imbietoare...are si ea farmecul ei.caci este inca atat de tanara si frageda incat ai putea sa te cufunzi in a ei inocenta si sa nu te mai trezesti.o da, preaslaviti astrii eu,eu stiti voi cine sunt eu?sunt tanara fecioara pe langa care anii nu izbutira inca a trece val-vartej.sunt floarea de cires in dalba primavara pe care vantul dulce nu vrea so scuture de-a ei petale roz...si ce nu sunt eu Doamne,sunt tot ce-i mai frumos si vesel pe-asta lume.de ce sa las eu astrii acestia-mbatraniti sa ma priveasca ca pe o juvenila faptura a lumii lor pline de moralitate si mandrie,de ce sa-i las sa-mi franga tineretea cu-a ei culori de vara si sa ma-mbrace in sumbra lor culoare,de ce sa-i las eu doamne sa ma azvarle in conceptii si principii asa zise intelectuale sa vad eu asta lume cu ochiii mandrii ai proastei ingamfari?de ce?de ce?pentru ca sunt ei mai batrani ca mine si se vor a fi atat de intelepti? dar daca cred ei doamne ca le stiu atat de mult pe toate,stiu oare sa iubeasca asa cum iubesc eu?stiu ei sa simta mirosul primaverii,stiu ei sa muste din viata asta atat de simpla si frumoasa?sti-vor ei oare sa se bucure de-un zambet,de-o floare,de-o raza de soare si mangaierea ei?nu stiu nimic atunci de nu le stiu pe astea.si nu imi pasa cat de mareti si intelepti se cred.caci viata este atat de frumoasa si plina de culori...de ce sa renunt la ea pentru moralitate si principii care o critica si o strivesc numind-o desfranata?ma stiu, o ,mult prea bine incat sa ma numesc un om de caracter.si viata pentru voi,nu am s-o las vreodata.e prea frumoasa-acum... ca sa renunt sa o traiesc din plin