Un mobil uitat deschis incepu sa sune trezindu-l ireversibil din contemplatie. Incet, muschii isi recapatara forta, mintea luciditatea si ratiunea, incaperea coerenta pierduta. Cerceteaza grabit in jur, parca pentru a se asigura ca totul e la locul lui, apoi recupereaza cartea de pe jos. Nu-si aminteste numarul paginii la care a ramas insa nici nu-l intereseaza. Mai devreme s-a petrecut un fapt ciudat iar cartea nu ii va putea, cu siguranta, da nici un fel de explicatie. O arunca pe masa, se ridica, si pare ca se indreapta inspre cea care l-a fermecat. Se redirectioneaza insa si iese pe culoar. O tigara il va ajuta sa-si limpezeasca mintea, o tigara ajuta intotdeauna in astfel de situatii. Zece minute in care nu trebuie sa faci nimic, un confort toatal in care te eliberezi de orice fel de “trebuie” imediat. Intra in fumoar unde gaseste un grup de trei persoane, le cere un foc si se aseaza pe unul dintre scaune.”E o fantoma, rasul acela…, hainele, pielea atat de alba.” Intotdeanuna a crezut ca daca i se va intampla vreodata sa vada o astfel de faptura, trebuie sa se fie noapte, sa fie singur si sa faca stop cardiac. Iat-o insa intr-o incapere plina de oameni, in toiul zilei si coplesitor de frumoasa. Nu a crezut niciodata in existenta fantomelor, a strigoilor, a magiei, a fenomenelor oculte in general, dar nu nega faptul ca ar putea fi posibile. Nu credea pentru ca nu cunoscuse. Nu atinsese, nu vazuse, nu auzise…”poate nu e fantoma insa un fenomen straniu s-a intamplat, poate sunt eu de vina.” Intre timp ceilalti trei iesisera lasandu-l singur cu reflectiile lui si fara de bricheta. Tigara-i statea sa se stinga si cum mai avea nevoie de timp isi aprinse o alta cu ea. “Si daca e o fantoma…” Potrivi tigara in scrumiera pentru a-si intinde oasele scotand in acelasi timp lungi sunete de relaxare, de autolinistire, menite sa sparga tacerea asternuta si odata cu ea senzatia de de ireal.
Fumul tigarii se ridica in aer descriind linii tot mai curbe, apoi forme fara noima, trecand in cele din urma in invizibil odata supt de fereastra deschisa. Usa fumoarului se deschise lin, si printre zgomote neverosimile de falduri frecandu-se, patrunse gratioasa dragaica. Freamatul fustei acoperi sunetul usii la inchidere transformand incaperea intr-o scoica uriasa in care faldurile devenira valuri. Apa marii se apropia fatidic luand cu sine scaune, mese, spatiul tot, iesirea. Sirena se opri exact in fata lui, un Ulysses nebun, ingrozit si indragostit de dansul ei macabru. Brusc se asternuse o tacere de mormant. Cateva secunde apoi:
-Ti-as fi recunoscatoare daca…. In momentul acesta el isi puse mainile la urechi si scoase un strigat ciudat, surd, venit parca din viscere. Inchise si ochii, era peste puterile lui sa accepte ce se intampla. Vocea fetei ii taia timpanele, gura acesteia parandu-i-se o despicatura in cer. Astepta acum sa se intample fatalul, sa simta mana ei impungandu-l in coaste, cautand dupa inima. Sau sa-l patrunda intreaga si celulele sa capete caracter de moarte. De fapt nu astepta, nu putea sa astepte, pentru ca asteptarea este constienta ori el constient nu mai parea sa fie. Sau poate ca inca era, insa in felul unuia care se scufunda, incapabil, din cauza panicii, de a descrie miscarea salvatoare a mainilor, lopatarea, oricat de instinctuala ar parea. In acel moment nimic nu te mai poate salva, doar o alta mana apucandu-te, pe care insa ai toate sansele sa o percepi ostila, caci in farama de viata care ti-ar mai fi ramas, constiinta s-ar fi risipit in apa tot la fel de enigmatic precum a aparut.
Inca un val, asurzitor, ca un tsunami, si pe urma apa… e peste tot in jurul lui, pe scalp, curgand siroaie peste obraji, lovindu-se de umeri, cascade de-o parte si de alta a bratelor, stransoare la picioare. Nu mai e nimic de facut, si totusi… un miros foarte placut il trezeste, sau, mai bine spus, ca prin magie ii reincheaga constiinta intr-o mirare. Mirose a parfum floral, nu stie ce anume, insa, iata, reuseste sa-i ofere o nesperata senzatie de calm, de liniste. Poate mirosul acela il mai simtise de-a lungul vietii in imprejurari fericite, si tocmai de aici starea de calm. Nu se gandeste insa la asta, eu-l abia reinchegat este inca un copil. Judeca naiv, se agata de starea lui si mirosul ce a provocat-o ca de mana salvatoare. Nu, nu-i e ostila, cel putin asa o percepe el, ce paradox! Convins, hotarat, incearca sa deschida ochii, mai intai timid, apoi cu forta, exagerat chiar, privire uluita. In fata lui o persoana citind, in stanga ei o alta, in jur mese, carti, oameni citind, deci biblioteca. Zambeste. O privire in stanga sa, calma, detasata de data asta, i-o descopera pe noua venita, fara chip deocamdata, parul acoperindu-i-l ca o masca sau ca un khimar, sau poate ca un paravan intre real si ireal, se gandi, imaginandu-si o clipa ca ar putea fi dragoaica.
Inchise ochii inspirand nostalgic aerul cu parfum floral, imprastiat de nou-venita. O picatura de sudoare i se desprinse de la subsuoara prelingandu-se pe sub tricou pana in locul in care acesta statea lipit de piele. Superba sirena, fantoma, dragaica bucolica il luase in brate.