-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

despre cioran 2


de hotoman la: 13/03/2008 19:08:44
taguri: Salonul 
voteaza:
partea a2a
“Înaintaşii noştri nu ne-au iubit destul, de au vǎrsat aşa puţin sânge pentru libertate”, o spune cu amǎrǎciune, pentru cǎ, nǎscut dincolo de Carpaţi, l-a putut cunoaşte pe jandarmul ungur “teroare a copilǎriei mele transilvane” şi s-a cutremurat la gândul cǎ acesta şi-a întins mustaţa o mie de ani peste Ardeal.
“Armata noastrǎ nu serveşte decât unui principiu de apǎrare. Funcţia principalǎ a soldatului este sǎ atace, nu sǎ se apere. Idealurile noastre defensive golesc armata de conţinut. Numai ţǎrile minore poartǎ rǎzboaie de apǎrare”.
“Cel mai prost soldat german “serveşte” cu ochii aţintiţi peste graniţǎ. Germanii detestau în poporul evreu propriul lor vis “înfǎptuit”, universalitatea pe care n-o puteau atinge.
Voiau ei sǎ fie cei aleşi; pe când noi, în primul rǎzboi mondial, am cucerit ceea ce era al nostru, am cucerit ceea ce ne aparţinea”.
“Ce ar mai fi de fǎcut ?”, se întreabǎ Cioran şi ne întrebǎm şi noi, “lǎsând la o parte înaintaşii cu greşelile lor, ce facem cu prezentul, ce facem cu ţara noastrǎ, cu poporul român.
La poalele Carpaţilor, mersul lumii trece pe lângǎ om şi soarele se îneacǎ în bǎlegar şi în vulgaritate. Ce facem cu politicienii noştri, care în loc sǎ-şi punǎ întrebarea ce trebuie sǎ devinǎ România, ei s-au întrebat ce trebuie sǎ rǎmânǎ.
Ce trebuie sǎ facem cu plaga secularǎ, scepticismul, în condiţiile în care democraţia româneascǎ n-a creat mǎcar nici conştiinţa de cetǎţean.
Ce facem cu ţǎrǎnimea noastrǎ, sǎ nu se mai nascǎ cu privirea în jos, sǎ nu mai fie rezerva biologicǎ a naţiunii.
Cum scǎpǎm de coada clasamentelor la toate capitolele rigorilor europene: “ un ţigan spunea unui cerc de români: - aveţi noroc cu noi, cǎ de nu, aţi fi ultimii”.
Orgoliul nostru naţional este superficial, lipsit de sevǎ şi de profetism. Ne mulţumim a crede cǎ bulgarii au fost tot timpul grǎdinari, iar noi numai eroi, fǎrǎ sǎ ne întrebǎm de ce suntem atât de mizerabili dupǎ atâta risipǎ de eroism.
Nu vom putea deveni întâia forţǎ balcanicǎ decât lichidând ceea ce este balcanic în noi.
De vom continua sǎ ne izolǎm în mediocritatea noastrǎ, o sǎ înspǎimântǎm lumea cu atâta ratare.
Dacǎ Bucureştiul nu va deveni un centru de atracţie pentru aceastǎ margine a Europei, atunci mai bine l-am dǎrâma de acum.
Oamenii sunt, prin definiţie, de douǎ ori antisemiţi, odatǎ pentru cǎ l-au “omorât” pe Isus şi apoi pentru cǎ, monopolizând finanţele mondiale, se întind se întind ca o caracatiţǎ şi a ajuns o mânǎ de oameni sǎ conducǎ lumea. Un german are un motiv în plus sǎ-i urascǎ, pentru cǎ voiau ei sǎ fie poporul “ales”, drept pentru care au inventat holocaustul”.
Sub deviza “ a fi om este o dramǎ, a fi evreu e una în plus”, Cioran recunoaşte cǎ “ dacǎ pânǎ la 20 de ani îi iubeam într-atât încât regretam cǎ nu sunt unul de-al lor, ceva mai târziu, refuzând sǎ le iert rolul major jucat în istorie, am început sǎ-i detest cu înverşunarea unei iubiri dublate de urǎ”.
Asta nu înseamnǎ cǎ Cioran nu i-a analizat şi studiat cu obiectivitate, scoţând în relief atât calitǎţile cât şi defectele celui mai intolerant şi persecutat popor din istorie, pentru cǎ ei inspirǎ un dublu sentiment, de fascinaţie şi de angoasǎ, cǎ ei prefigureazǎ diaspora universalǎ şi admirǎ dezinvoltura cu care ei îşi trǎiesc dezechilibrul. Nu poate sǎ nu admire, fascinat, tenacitatea şi rezistenţa acestui popor, care, de 2000 de ani sunt nomazi, cǎrora spaţiul nu le ajunge şi care, dincolo de continente îşi cautǎ o patrie incertǎ - o patrie ca un somnifer de fiecare clipǎ – evreii n-au una, ei posedǎ doar patrii provizorii.
“Cu toate cǎ popoarele încearcǎ faţǎ de evrei aceeaşi ostilitate pe care o are fǎina faţǎ de drojdia ce-i stricǎ odihna, ei reprezintǎ eşecul în mişcare, sunt osândiţi…binecuvântaţi, la care instinctul şi intelectul nu se anuleazǎ reciproc.
Eşecurile lor nu seamǎnǎ cu ale noastre, ei refuzǎ conformismul pânǎ şi în nenorocire şi de aceea au lǎsat strǎinilor avantajele efemere ale mântuirii şi au optat pentru neajunsurile durabile ale pierzaniei.
Poate cǎ l-ar fi recunoscut pe Cristos dacǎ popoarele nu l-ar fi acceptat deja, fǎcând din el un bun comun, un Mesia de export şi nu se ştie dacǎ atunci când bisericile vor fi pentru totdeauna pǎrǎsite, evreii nu vor intra în ele şi vor înǎlţa crucea pe sinagogi.
Una peste alta, deşi legaţi de lumea aceasta, ei nu fac parte cu adevǎrat din ea: este ceva nepǎmântean în trecerea lor pe pǎmânt. Sǎ fi fost, în vechime, martorii unui spectacol al fericirii depline, de care le este dor ? Şi vor fi vǎzut atunci ceva ce scapǎ simţurilor noastre?
Inclinarea lor spre utopie nu este decât o amintire proiectatǎ în viitor, un vestigiu convertit în ideal; dar, nǎzuind spre paradis, se tot izbesc de Zidul Plângerii – iatǎ-le soarta”.
Nu e de mirare cǎ Cioran, fiind prin definiţie un “anti-orice”, n-avea cum sǎ scape din aceastǎ ecuaţie femeia.
Lǎsând la o parte influenţele predecesorilor sǎi (filozofi, evident), în special Nietzsche, care descria femeia în termeni deloc mǎgulitori, cu mult înaintea lui : “ Prostia în bucǎtǎrie: femeia în chip de bucǎtǎreasǎ; îngrozitoarea nechibzuinţǎ cu care se asigurǎ hrǎnirea familiei şi a capului ei ! femeia nu cunoaşte importanţa mâncǎrii şi vrea sǎ fie bucǎtǎreasǎ! Dacǎ femeia ar fi fost o creaturǎ gânditoare, ar fi descoperit în decursul practicii milenare a gǎtitului, marile legi fiziologice şi ar fi anexat arsenalului ei şi arta tǎmǎduirii!. Absenţa totalǎ a raţiunii în bucǎtǎrie a fost cea care a întârziat şi a prejudiciat cel mai mult evoluţia omului”, Cioran, deşi indicǎ aceeaşi atitudine, este mai elaborat, mai complex, de multe ori poetic, pentru cǎ, în mod paradoxal, deşi nu le-a iubit, femeile l-au adorat şi l-au acceptat aşa cum era, cu toate capriciile lui, în special pentru cel mai sexy organ al lui: creierul!.
“ Femeile n-au creat nimic în nici un domeniu şi ceea ce este mai grav este cǎ, în acele domenii în care au lucrat şi activat mai mult, au creat mai puţin”.
Incapacitatea lui Cioran de a iubi femeia (cu o singurǎ excepţie – la 70 de ani), se leagǎ şi incapacitatea lui de a-şi întemeia o familie, cǎreia nu-i putea asigura cele necesare, neplǎcându-i munca şi nici capacitatea de a deveni pǎrinte, nesuportând ideea de a transmite nefericirile şi problemele lui unui potenţial moştenitor.
Dar, asta nu l-a împiedicat sǎ analizeze toate aspectele, în special cele negative, evident, ale acestor probleme.
“ Sǎ întemeiezi o familie – cred cǎ mi-ar fi mai uşor sǎ întemeiez un imperiu ! Acei copii pe care nu i-am avut – de-ar şti ce fericire îmi datoreazǎ!”
Principalul obstacol a fost comunicarea cu femeia, despre care spune: “ Nu cred ca Dumnezeu sǎ fi fǎcut pe Eva din coasta noastrǎ, cǎci ar fi trebuit sǎ ne înţelegem cu ea şi altundeva decât în pat.” Sau, “Îmi place femeia fiindcǎ alǎturi de ea încetez sǎ gândesc şi pot cu deplinǎtate sǎ realizez, pentru un scurt timp, experienţa iraţionalului.”
Nici statutul de amant nu l-a încântat: “ Întâi poet, apoi ginecolog! Condiţia de amant este cea mai de neinvidiat dintre toate!”, precum nici statutul femeii uşoare nu l-a fǎcut sǎ-şi schimbe pǎrerea: “ Pretutindeni carne pe bani. Dar ce poate sǎ valoreze o carne subvenţionatǎ? Înainte se producea din convingere sau din întâmplare; azi, pentru a încasa subsidii. Acest exces de mercantilism nu poate sǎ nu dǎuneze calitǎţii spermatozoidului”.
Nu lipseşte din aceastǎ analizǎ rolul şi scopul lui Dumnezeu în crearea şi, de ce nu, în echilibrarea raportului de forţe fizice, psihice, divine.
“ Dumnezeu, prevǎzând cǎderea omului, i-a oferit compensaţia iluzorie a femeii. Prin ea, putut-a el uita Paradisul? – Nevoia religioasǎ e rǎspunsul negativ.”
În schimb, recunoaşte totuşi şi nevoia de femeie: “ Graţia femeii tempereazǎ tragedia bǎrbatului”.
“ Pe sâni de muieri am visat mânǎstiri spaniole şi pe trupul lor nenutrit de gânduri se înalţǎ EA, piramide sub care depǎnam legende faraonice. Îmbrǎţişǎrile lor aeriene şi bestiale, delirul lor setos, ce noimǎ le-ai gǎsit, când nici una nu te lasǎ de unde ai plecat. Ele te depun în vid. Fǎrǎ falsul absolut al sexului slab nu m-aş fi umilit în cântarea cerului.”
Sǎ raportǎm la ce se întâmplǎ astǎzi cu femeia care vrea şi poate sǎ devinǎ orice, numai femeie nu ?. Sǎ vorbim despre acel mercantilism prezent în fiecare ziar, emisiune TV, film. Sǎ vorbim de canale TV dedicate în exclusivitate femeilor, de - cum?, ce?, pânǎ unde?, pânǎ când?, pânǎ cât? pot sǎ facǎ, sǎ spunǎ, sǎ acţioneze.
Ce rezultate au toate acestea ? – scade numǎrul divorţurilor, copiilor abandonaţi, chiar ucişi la naştere ? Sunt copii mai bine şi mai sǎnǎtos hrǎniţi, sau din ce în ce mai mulţi mǎnâncǎ la fast-food ?
Sunt copii dornici sǎ facǎ din ce în ce mai mult sport, sau sunt din ce în ce mai graşi şi stau din ce în ce mai mult în faţa televizorului sau calculatorului ?
“De când Schopenhauer a avut nǎstruşnica inspiraţie sǎ introducǎ sexualitatea în metafizicǎ, iar Freud pe aceea de a înlocui vorbirea deşucheatǎ cu o pseudoştiinţǎ a frǎmântǎrilor noastre, a devenit o modǎ ca primul venit sǎ ne vorbeascǎ despre “semnificaţia” isprǎvilor, timiditǎţilor şi reuşitelor sale. În curând, relaţiile cu ceilalţi ni se vor rezuma la notificarea orgasmelor reale sau nǎscocite. E destinul speciei noastre pustiite de introspecţie şi anemie: sǎ se reproducǎ prin cuvinte, sǎ-şi etaleze intimitǎţile nocturne, sporindu-le eşecurile sau izbânzile”.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (0):

Nu exista comentarii

-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: