Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Printul fericirii


de cosmacpan la: 22/03/2008 00:18:25
rezumat: -poveste-
taguri: Cutia_cu_litere 
voteaza:
(pe o pancarda mare este scris acest titlu. Din culise, din partea dreapta iese un Povestas, priveste pancarta dupa care incepe sa se lamenteze, iar din culise se aude o voce):

POVESTASUL : Ce-i asta ? Cine a mai pomenit asemenea titlu pentru o piesa ? Nerusinare.
VOCEA : Oare ? De ce spui asta ?
POVESTASUL : Chiar, de ce spun asta ?
VOCEA : Doar pentru ca fericirea este greu de descris in cuvinte sarace ? Este greu intr-adevar, dar numai pentru bietii oameni care nu stiu decat : casa – serviciu – casa – supermarket – casa – dormitor…pentru ei fericirea este poate o vorba goala, fara continut, un ambalaj pastrat undeva in debara pe care nu te induri sa-l arunci. Il mai pastrezi. Cine stie poate-l mai poti folosi, cand pregatesti un cadou unui prieten…sau…poate ca…si hat, dupa toate aceste multe intrebari te trezesti batran, iar copii vin sa-ti faca ordine prin casa, prin viata, prin debara si dau peste el. Peste ambalaj. Ei nu stiu ce este, la ce foloseste, asa ca-l arunca. Isi mai aduce cineva aminte ? Mai stie cineva culoarea fericirii ? Ce mai conteaza.
POVESTASUL : Arunci cu vorbe ca un extinctor, si daca stau si ma gandesc mai faci si spume...
VOCEA : Tot ca un extinctor…
POVESTASUL : Bineanteles…auzi la el…Printul Fericirii…Macar daca-i spuneai Printul Fericit. Dar asa ? Unde-i Taramul Fericirii ? Cine l-a vazut ? Cine a pasit inauntru ?
VOCEA : Spui inauntru de parca fericirea ar fi o odaie…
POVESTASUL : Bine, bine, invatatule. Spune-mi tu ce-i Fericirea? Unde-i acel Taram Fermecat ?
VOCEA : Daca dam crezare vorbelor din batrani, numai poetii aveau curajul de a pasi cu sfiala pe potecile-i pline de taine. Doar ei se incumetau ca sa-i treaca hotarele pentru a soarbe o cupa de nectar si a taifasui cu Preafericitii.
POVESTASUL : Brasoave, glume rasuflate. Prostii de adormit copii. Auzi la el. Nimeni nu mai crede astazi in asa ceva.
VOCEA : Ti-am spus doar ca fericirea este ca un ambalaj uitat pe raft iar cei mai multi nici macar nu stiu ce anume era inauntru…
POVESTASUL : Auzi la el, poetii, preafericitii…
VOCEA : De aceea se spune ca poetii erau egalii preafericitilor.
POVESTASUL : Lunateci vrei sa spui.
VOCEA : Da, poti sa le spui cum vrei, dar ceea ce stiu este ca mereu poetii vor fi primiti cu cinste si cu adanca pretuire la lumina tremurata a focurilor pentru…
POVESTASUL : Pentru a manca si a bea ca spartii…stiu eu povestile astea…
VOCEA : Pentru a readuce in memorie oricui uita ca « toate au fost date sub stapanirea omului » care a fost intrupat din tina si imbracat in mantia Sfantul Duh.
POVESTASUL : Oh, biet natang…
VOCEA : Poetii ca si dervisii sunt oameni-spirite care cutreiera spatiul si timpul fara oprire, fara de odihna…
POVESTASUL : Si fara nici un ban. Iar cand prind de veste despre vreun ospat se inghesuie ca ciorile pe crengi…
VOCEA : Tata…tata…cum se cheama pomul care face ciori ?
POVESTASUL : Da, da, razi…razi de mine ?…razi de tine…
VOCEA : Eu stiu doar ca cine rade la urma…
POVESTASUL : Risca sa rada ca prostu…sau rade singur… in cel mai fericit caz….
VOCEA : Bine Povestasule…atunci ?
POVESTASUL : Atunci ce ?
VOCEA : Atunci ce facem ?
POVESTASUL : Stingem luminile…
(in sala se sting pe rand luminile)
ne asezam comod in scaune, si asteptam…in liniste…
(Povestasul se indreapta incet spre culise in partea dreapta de unde a iesit)
sa inceapa povestea…caci asta este marea diferenta dintre un Povestas si un Poet : unul toarce turbarea lumii in fuioare de linistea la gura sobei, celalalt scarmana linistea umpland lumea de turbare, sau cum spune poetul :
Cu fiece poveste eu incerc sa-ti spun
Cum sa alegi in viata drumul bun.
VOCEA : Ceea ce ati auzit nu vrea sa fie decat o oglinda stramba in care se priveste Invidia. Dar dupa cum bine stiti, Invidia nu poate pricinui nici un rau – daca nu i se raspunde. Iar amandoi, Povestasul si Poetul cunosc magia si puterea cuvintelor, care asemenea sagetilor odata trimise nu mai pot fi oprite si de aceea nu raspund invidiei cu vorbe ci doar…cu Dragoste.

(Din culise se aude autorul care incepe sa spuna povestea adevarata in timp ce pe scena in plan indepartat doi actori mimeaza subiectul povestiri)
AUTORUL : Se spune ca demult, tare demult, pe cand camila umbla printre ierburi fara a mai avea nevoie de cocoase ca sa tina apa de primeneala, si pe cand curmalii erau mici ca trestia de-ti era si teama sa nu-i dobori cand ieseai la cosit iata ca intr-un catun uitat de lume traia olarul Mustafa, impreuna cu fiul sau Ali. Cat era ziulica de mare, Ali cara lut de la groapa, apa de la fantana, framanta pasta cea moale si lipicioasa, intr-un cuvant facea totul ca sa-si ajute tatal, dar degeaba. Oalele si vesele dispareau sub stratul gros al neputintei caci nici un strain nu trecea ca sa cumpere iar cei din catun oricum primeau mai mult degeaba de saraci ce erau, astfel ca batranul sau tata, vazand saracia care pusese stapanire pe viata si ograda lor tot nemultumit si incruntat era. Dar iata ca intr-o buna dimineata pe cand lumina se chinuia sa intre in acea lume si Ali inca mai lenevea in pat, cautand sa priceapa visul ce-l bantuia de ceva timp, din patul lui, batranul sau tata incepu a vorbi :
TATAL : Asa nu se mai poate Ali. Oricat ne-am zbate si orice am face, la un capat tot n-o scoatem. I-ati dar traista goala care s-a strambat de asteptare, pune in ea ceea ce crezi tu de cuviinta si pleaca baiete.
ALI : De ce vorbesti asa tata ? Cu ce ti-am gresit ?
TATAL : O copilul meu, stii ca mi se rupe sufletul la astfel de vorbe dar decat sa te vad tarandu-te ca un vierme prin viata asta mai bine stralucirea de-o clipa ca a licuriciului…
ALI : Da ce-i acela licurici ?
TATAL: Nu stiu, dar se povesteste ca profetul ar fi spus unora care se indoiau si nu indrazneau sa-l urmeze ca : « mai bine ca un leu sa mori, iar lumea sa o stie, decat in noaptea grea sa te strecori, hiena prin pustie. Mai bine-o clipa licurici, ce-n noapte-i o scanteie, decat un vierme ce-n noroi, el viata si-o incheie. » Pleaca-n lume baiete si nu te uita inapoi.
ALI : Dar tata…
TATAL : Nu uita ca cea mai mare bucurie a mea e ca tie sa-ti fie bine.
ALI : Bine…dar tu…tata ?
TATAL : Viata mea oricum e far’ de culoare dupa ce s-a prapadit buna ta mama si vezi bine ca prin curtea asta pustiita, in afara saraciei care s-a cuibarit si s-a cocolosit cu toata liota de neamuri nu mai este nimic, de crezi ca si-a facut vantul poteca si sufla numai pe aici. Pleaca baiete ! Acum ! Pleaca si nu te uita inapoi. Cauta si afla taina celor trei.
ALI : Taina celor trei ?
TATAL : Du-te.
AUTORUL : Se ridica Ali, isi lua traista in care puse o mana de curmale uscate, alese trei ulcioare pentru apa si pentru ce-o mai fi si iesi pe usa. Strabatu curtea si se strecura pe ulita fara sa fie vazut de nimeni. Merse intins pana ajunse la dealul care strajuia ca un zid in fata desertului si la poalele caruia se aflau cele trei izvoare care faceau bucuria catunului. Isi umplu toate cele trei ulcioare agatand c-o funie pe dupa gat iar pe al treilea il puse-n traista. Mai privi odata in urma, dupa care, cu inima grea urca dealul. Ajuns in varf, ramase o clipa inmarmurit : lumina prinsese a sfasia valul de matase al noptii invaluindu-l in mantia purpurie. Pete sangerii se prelingeau pe sub dunele rasturnate ale norilor. Dintr-un colt, daca poti vorbi de un colt in imensitatea orizontului, incepu sa se prelinga in lume aurul ce insemna poteca Soarelui. Abia intr-un tarziu isi aduse aminte ca mai trebuie sa si respire caci desi privise de atatea ori rasaritul parca niciodata nu fusese pictat in astfel de culori. Si parca niciodata Ali nu fusese atat de aproape de cer.
« Cand poti visa si visele te poarta catre cer,
Atunci tu-ti vei dori ca visul sa devina tel,
Ferice de acei ce pot visa si vor lupta
Ca sa-si transforme visul in ceva. »
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (2):


*** - de Cri Cri la: 22/03/2008 04:31:35
nu cred ca nu-si mai aminteste omul de fericire, poate se intreaba unde e, de ce n-a venit sau unde a plecat si cat o mai fi pana se intoarce. Si, fie povestas cu glas domol intru linistirea inimii, fie poet tulburand oglinda gandurilor, sau doar un om, nimeni nu e in afara ei.
Ciudat e ca, printre toate cele care simti c-au fost, mai puternic in golul zilelor ce vor sa vie fara ele, abia cand fericirea te atinge te intrebi cum ai trait pana atunci fara ea.
Bine ai revenit, mi-era dor de povestile tale!
#295410 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
fericirea - de beatlemaniacul la: 23/03/2008 03:32:22
fericirea e mai aproape decat crezi !
trebuie doar sa te repezi pe un deal, undeva in zare si sa te uiti in sus
verde de la mine
#295540 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: