Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

[Hin]dusa departe - Karol Bagh II


de thebrightside la: 26/03/2008 16:05:46
modificat la: 27/03/2008 08:44:54 arata originalul
rezumat: gunoaie
taguri: Cutia_cu_litere 
voteaza:
Un Indian Sikh ne întâmpină curtenitor în depozitu-i de manufacturi. Pereţii înalţi sunt acoperiţi cu dulapuri pline ochi de materiale colorate. În camera alăturată covoare şi carpete frumoase atârnă pe ziduri ori în stative şi un alt vânzător ţine morţiş să ne arate două perspective diferite ale aceleiaşi mochete: Si, from zis said za calărs ar complitli difrănt, si? tu carpeţ in uan! Veri, veri gud diăl!
Complet diferit e şi locul ăsta de ceea ce ştiam eu că e Palika Bazar. Cu chiu şi cu-o cutie albăstrie cumpărată scăpăm de afaceristul hotărât să ne uşureze de rupii şi ieşim. Mă îndrept supărată către şofer şi-i zic verde în faţă că ne duce cu carpeta: ăsta nu-i Palika Bazar. Pune la jurământ toţi zeii cunoscuţi de el (religia hindusă are sute de avatare ale aceloraşi zei) şi ne împinge către bancheta din spate a tuk-tuk-ului pentru a ne demonstra inversul, no extra charge! ca de obicei. Îl lăsăm în urmă cu rugăminţi cu tot şi plecăm pe jos, habar n-avem unde. Într-un alt magazin doar ca să pierdem coada; la ieşire e tot acolo, servil, zâmbăreţ, cu buzunarele pline de sugestii. De milă, de silă ne îmbarcăm iar în tuk tuk.
După o oră şi jumătate petrecută în complexul-fără-nume pot să afirm cu certitudine c-am văzut toa-te magazinele de artizanat din zonă – ghidul nostru de treabă s-a asigurat de asta. Cu ce m-am ales? Cutiuţa albastră cu înflorituri aurii şi o imagine capturată în curtea unui magazin de antiques. În iarba înaltă, şapte – opt statuete de bronz reprezentând tigri, creaturi mitologice, lei, căprioare în mărime naturală formează un cerc în mijlocul căruia o păsăruică cu guler alb piguleşte liniştită la furnici.
Ne întoarcem ‘acasă’ obosiţi şi transpiraţi, însă posedând o informaţie esenţială pentru administrarea timpului liber: Nu te urci niciodată de-milă-de-silă într-un tuk-tuk!
În India camera de hotel e mai mult decât acasă, e raiul, aşa cum orice alt lucru banal de pe lumea asta e paradisiac dacă-l primeşti exact când ai nevoie de el. Ziceam că-i raiul fiindcă-ţi oferă două chestii vitale: temperatură ajustabilă după preferinţe şi apăăăăă, apă din belşug!
Reumanizată, cobor la subsol pentru prânz. În liftul nerecomandat claustrofobilor mai e loc pentru cameristul jigărit pe care atârnă trist horroruniforma albastră şi câteva recipiente dreptunghiulare pline ochi cu supă, orez cu legume, curry, pui fript şi alte bunătăţi. Uşile se deschid şi ta-naaa: am fost teleportată într-o cantină comunistă, văruită trist, cu mese lungi şi albe, neacoperite, bănci de lemn şi neoane chioare. Îmi înăbuş râsul într-un zâmbet larg şi tâmp care zice: atâta vreme cât e curat până la decent, cui îi pasă de ternul restaurantului? Ăl de-a spus că dragostea trece prin stomac nu s-a gândit prea mult. Nu dragostea, ci percepţiile toate trec prin stomac. Când ai burta plină, mai pline-s toate cele.
După masă, pornesc cu uriaşul candid întru explorarea peisajelor indigene promise, locuri ‘cum nu mi-am imaginat’, mai multe nu vrea sa zică. Ne pierdem pe străduţele întortocheate, de astă dată surzi servilismului taximetriştilor şi ocolim un părculeţ rotund înconjurat de copaci cu coroane stufoase, plasat într-o intersecţie. Slovacul arată tardiv cu mâna către doi pereţi căptuşiţi cu faianţă, asezaţi paralel. Ştiu deja unde suntem, după mirosul care-mi oripilează nările şi după istorisirile auzite înainte să-mi iau drum către continentul spicy. Mi se spusese ca budele-s pretutindeni, de multe ori constând, ca aceasta, doar într-un zid şi emanând odoruri de nesuportat.
Îţi trebuie maţe pentru India, fără discuţie. Dacă n-ai aşa ceva, decât să vii încoa’, mai bine du-te la film. Fiindcă sunt locuri, şi nu puţine, în care ‘panorama’ are de-a face atât cu maţele, cât şi cu maţele de la mansardă, ălea care se pricep aşa de bine la somatizare. Cum e pişoarul ăsta deschis (nu există uşi, ventilaţie, vreo delimitare a latrinei sau o tanti care să toarne cu dărnicie detartrant pe pereţii îngălbeniţi), vecin cu parcul şi fast-foodul improvizat de-un indian cu veleităţi de bucătar, care prăjeşte într-o tigaie mare, negricioasă omniprezenţii burgeri vegetali, la nici douăzeci de metri distanţă de budă.
Ne vedem de drum, nu pentru mult timp, căci după încă vreo două străduţe, mă opresc siderată, întrebându-mă dacă nu cumva omul ăsta, ghidul meu, şi-a asumat misiunea de a realiza a nu ştiu câta parte a seriei Shocking Asia••. M-a adus la o groapă de gunoi în care zac grămadă resturi de toate felurile printre care mişună şi amuşină porci, vaci, capre, păsări şi nu ştiu ce alte lighioane. Şi totul ar fi în regulă, dacă Glina asta hindusă ar fi localizată undeva departe, la periferie. Însă nu-i aşa şi ăsta-i baiul; vecinătăţile sunt piaţa de fructe şi legume şi salba de hoteluri. În orice direcţie ai apuca, la nici câţiva metri de reşedinţa Mizeriei, dai de civilizaţie. Din consideraţie pentru ficatul cititorului nu voi aminti odorul colocatar al zonei, ci doar cauza apariţiei sale în mijlocul cartierului turiştilor şi care cel mai probabil este lanţul de clădiri în ruină din juru-i. Pereţi de cărămidă ca nişte dinţi rupţi, unici şi indiferenţi stăpâni ai animalelor ce mişună prin mormanul de gunoi.
Îl trag de bretele pe slovacul care – deşi se află pentru a doua sau a treia oară aici – nu mai termină de flirtat cu o scroafă neagră, deloc fascinată de perspectivele în modelling oferite de fotograful european, şi ne îndepărtăm. Ieşim repede într-o stradă largă şi curată, mărginită de viluţe cochete, cu flori în balcoane. În vreme ce înaintăm către capătul ei, casele încep a se micşora, a-şi pierde din ferestre, din vopsea, din grădini, până ce ajung să semene cu anostele blocuri de lângă hotelul nostru; nişte construcţii văruite în alb, fără acoperiş, fără personalitate, fără geamuri la ferestre ori uşi la intrări. În locul lor perdele, cârpe sau nimic. Ceea ce nu lipseşte, oricât de săraci ar fi locatarii, e ventilatorul. Îl poţi vedea prin decupajele din zidărie, învârtindu-se fără tihnă. Ţiglele de pe case absenteză probabil din considerente pragmatice. Indienii ţin pe casă butoaie uriaşe de tablă, din care apa, încălzită eco, coboară în băile şi bucătăriile lor.
Karol Bagh e un cartier de comercianţi. De fapt n-aş comite nici o eroare dacă aş spune ca India însăşi e patria comerţului. Cum altfel să supravieţuiască un bilion două sute de milioane de oameni, decât din rodul mâinilor lor? În faţa vilişoarelor cenuşii, pe câte o masă lungă şi joasă ori pe un cearceaf aşternut pe ciment, copii, femei şi bărbaţi muncesc de zor. O bătrână sfrijită lipeşte cu sârg pungi de hârtie maronie, alta mai adaugă la regimentul ministatuetelor albe aliniate în faţa sa o mică Fecioară cu Pruncul, peste stradă, în spatele tarabei încărcate cu ciorchini de mango, lime şi rodii, un tânăr prepară sucuri de fructe. Toropit de grade, un adolescent dolofan a scos în faţa casei un cazan, iar acum se bălăceşte regal în apa răcoroasă şi îi pozează rânjind încântat lui Miro. E vag stânjenit de prezenţa mea, altfel la cât de lipsit de inhibiţii pare, cu siguranţă i-ar lăsa slovacului o memorabilă şi udă amintire a dosului său hindus.
Sub un copac cu ramuri întortocheate deasupra a două case şi al cărui trunchi gros mărturiseşte sute de ani de veghe a împrejurimilor, vreo zece bărbaţi cu prosoape atârnate după gât (zău, mult mai utile decât cămăşile, ce s-ar face lac pe tine în mai puţin de-o juma’ de ceas) îşi împart cărţi de joc. Mă apropii cu aparatul foto pregătit, scuturându-mă de Miro, care mă trage înapoi. Nu-i pricep reticenţa, oamenii ăştia sunt atât de calzi, de deschişi faţă de străini, că cei mai mulţi dintre ei te-ar plăti - de-ar avea cu ce - ca să le stai alături într-o fotografie. Cer voie prin semne să-mi iau o amintire cu ei. Dau din cap a care-i problema? dă-i drumul şi îşi văd nestingheriţi de joc. Mulţumind cu universalul Namaste grăbesc să-l ajung din urmă pe slovac, căruia îi datorez un satisfăcut “ţi-am zis eu”.



_____________________________________
• transcriere fonetică din limba engleză vorbită cu accent: „Vedeţi, din partea asta culorile sunt complet diferite, vedeţi? Două covoare într-unul! Afacere foarte, foarte avantajoasă!”
•• documentar produs în 1974 în care sunt prezentate aspectele excentrice, şocante ale culturilor orientale.


Continuarea aici.

Dacă nu ai nicio problemă cu faptul că plagiatul este ilegal, poti copia acest text fără a menţiona autorul.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (0):

Nu exista comentarii

Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...