Nu-sh ce m-a apucat sa-mi caut sculele de pescareala dar parca mi s-a facut pofta de-o saramura sau macar de o plachie ceva...asa ca am iesit pe balta si am aruncat carligu. prima oara chix.
era o sticla goala cu o etecheta mai ciudatzica pe care scria:
"Pentru ca tiparul este un ucigas al flecarelii, cuvantul s-ar putea sa treaca fluturand din aripi."
da nu ma las. mai incerc.
a doua oara musca (misca) ceva asa ca trasei vartos ca sa scot o cioaba da oala cu inscrisuri cuneiforme "cu cat este mai mare adevarul, cu atat este mai mare si calomnia" (mama ei de arie, nu putea sa fie volum?)
a treia oara o ciubota gaurita:"nu ma nascusem inca, asa ca nu era decat varu' Gowan, destul de mare ca sa vada si sa-si aduca aminte si sa-mi povesteasca mai tarziu, cand ma facusem si eu destul de mare ca sa pricep."
final:
"Dincolo de actiune si reactiune
am vrea sa ne stabilim
pornim de la afirmatii opuse ale unei lumi alese.
Ridicam structura violenta a limpezimii adolescentei intre doua extreme.
ne descarcam in ambele tabere.
luptam mai intai de-o parte, apoi de cealalta, dar mereu pentru aceeasi cauza, ceea ce inseamna de nici o parte sau de ambele parti, sau pentru noi.
mercenarii au fost intotdeauna cei mai buni soldati.
noi suntem mercenarii primitivi din lumea moderna.
cauza noastra este cauza nimanui.
noi silim umorul sa sara la gatul umorului.
sa starnim razboiul civil intre maimutele pasnice.
nu avem nevoie de umor daca a stiut sa se bata ca tragedia.
nu avem nevoie de tragedie decat daca, incordandu-si muschii laterali ca niste maini peste pantece, poate trage un hohot de ras ca o bomba.
(a spus plin de gratie W.Lewis in Manifesto).
daca mai prind ceva va spun...