te provoaca sa gandesti
Pornind de la discutia despre poezie "veche" si "noua", ma gandeam ca nu ar fi rau sa postam...fiecare dintre doritori...exemple din ceea ce ni se pare noua relevant din creatia poetica... Dupa gustul fiecaruia... dar as ruga spiritele mai ghiduse sa se abtina de la texte "bashcalie"...
Pantera de R.M. Rilke Privirea ei de gratii atîta s-a lovit încît în ea nimic nu mai păstrează Şi parcă mii de gratii tot trec necontenit şi după gratii lumea încetează. Al paşilor puternici mers mărunt ce-ntr-un minuscul cerc se învîrteşte e ca un dans al forţei în jurul unui punct în care-o ameţită voinţă s-odihneşte. Dar vălul ochiului, din cînd în cînd, se-nalţă. O imagine pătrunde, prin liniştea-ncordată a trupului trecînd, şi piere-n golul inimii profunde.
comentarii (68):
monte_oro
- de
alex andra
la: 28/03/2008 21:33:56
Exista o confa cu cele mai frumoase poezii, care se intinde pe o multime de pagini, cu sute de texte. Drept e ca n-a mai fost cautata de nimeni in ultima vreme. Cred ca mai interesant ar fi ca poeziile sa fie comentate in cateva cuvinte de cei care le posteaza si de eventualii alti doritori. Daca vrei. Daca nu, poate sa ramana asa. E doar o sugestie:)
#296951
comenteaza . modifica .
semnaleaza adminului
.
blocheaza userul
monte_oro
- de
Intruder
la: 28/03/2008 21:39:18
da, e bine cum zice alexu! ce zici?
(parc-ar conta...:D) sa-i facem praf si pe clasici. :)))
***
- de
Intruder
la: 28/03/2008 21:43:46
Isarlâk - Ion Barbu
La vreo Dunare turceasca, Pe ses vested, cu tutun, La mijloc de Rău si Bun Pân’la cer frângându-si treapta, Trebuie să înfloreasca: Alba, Dreapta Isarlîk! Ruptă din coastă de soare! Cu glas gales, de unsoare, Ce te-ajunge-asa de lin Când un sfânt de muezin Fâlfâie, înalt, o rugă Pe fuisor, la zâna-în fuga… * - Isarlîk, inima mea, Data în alb, ca o raia Intr-o zi cu var si ciuma, Cuib de piatra si leguma - Raiul meu, ramâi asa! Fii un tîrg temut, hilar Si balcan - peninsular… La fundul marii de aer Toarce gâtul, ca un caer, In patrusprezece furci, La raiele; rar, la turci! Beată, într-un singur vin: Hazul Hogii Nastratin * Colo, cu doniti în spate, Asinii de la cetate, Gâzii, printre fete mari, Simigii si gogosari, Guri casca când Nastratin La jar alb topeste în, Vinde-în leasă de copoi Catei iuti de usturoi, Joaca, si-în cazane suna Când cadâna curge-în Luna. * Deschideti-va, porti mari! Marfa-aduc, pe doi magari, Ca să vând acelor case Pulberi, de pe luna rase, Si-alte poleieli frumoase; Pietre ca apa de grele, Ce fireturi, ce inele, Opinci pentru hagealîk - Deschide-te, Isarlîk! Să-ti fiu printre foi un mugur S-aud multe, să mă bucur La rastimpuri, când Kemal Pe Bosfor, la celalt mal, Din zecime, în zecime, Taie-în Asia grecime; Când noi, a Turchiei floare, Intr-o slavă stătătoare Dăm cu sâc Din Isarlîk! (“Pentru mai dreapta cinstire a lumii lui Anton Pann”) sursa: poezii.t2i
Toate-s vechi şi nouă toate...
- de
cosmacpan
la: 28/03/2008 21:44:34
Dacă
Dacă eşti calm, cînd toţi se pierd cu firea În jurul tău, şi spun că-i vina ta; De crezi în tine, chiar cînd Omenirea Nu crede, dar îi crezi şi ei cumva; De ştii s-aştepţi, dar fără tevatură; De nu dezminţi minciuni minţind, ci drept; De nu răspunzi la ură tot cu ură Şi nici prea bun nu pari, nici prea-nţelept; Dacă visezi - dar nu-ţi faci visul astru; De poţi să speri - dar nu-ţi faci jindul ţel; De-ntîmpini şi Triumful şi Dezastrul Mereu senin şi în acelaşi fel; Dacă suporţi să-ţi vezi vorba sucită De şarlatan, ce-ţi spurcă al tău rost; De poţi ca munca vieţii, năruită, S-o faci de la-nceput precum a fost; Dacă-ndrăzneşti agonisita-ţi toată S-o pui, făr'a clipi, pe-un singur zar Şi, dac-o pierzi, să-ncepi ca prima dată Făr-să te plîngi cu un oftat măcar; De ştii, cu nerv, cu inimă, cu vînă, Drept să rămîi, cînd ele june nu-s, Şi stai tot dîrz, cînd nu mai e stăpînă Decît Voinţa ce le ţine sus; Dacă-ntre Regi ţi-e firea neschimbată Ca şi-n Mulţime - nu străin de ea; Amic sau nu, de nu pot să te-abată; De toţi de-ţi pasă, dar de nimeni prea; Dacă ţi-e dat, prin clipa zdrobitoare, Să treci şi s-o întreci, mereu bonom, atunci: a ta e Lumea asta mare şi, mai mult, fiul meu: atunci - eşti Om! R.Kipling
Aş vrea dar nu pot ca să uit....
- de
cosmacpan
la: 28/03/2008 21:45:52
Isus în celula - (Radu Gyr)
Azi noapte Iisus mi-a intrat in celula. O, ce trist si ce'nalt parea Crist! Luna venea dupa El, in celula si-L, facea mai inalt si mai trist. Mainile Lui, pareau crini pe morminte, ochii adanci ca niste paduri. Luna-L batea cu argint pe vestminte argintandu-I pe maini vechi sparturi. Uimit am sarit de sub patura sura: -De unde vii Doamne, din ce veac? Iisus a dus lin un deget la gura si mi-a facut semn ca sa tac. S'a asezat langa mine pe rogojina: -Pune-Mi pe rani mana ta! Pe glezne-avea urme de cuie si rugina parca purtase lanturi candva. Oftand si-a intins truditele oase pe rogojina mea cu libarci. Luna lumina dar zabrelele groase, lungeau pe zapada Lui, vargi. Parea celula munte, parea capatana si misunau paduchi si guzgani. Am simtit cum imi cade capul pe mana si-am adormit o mie de ani... Cand m'am desteptat din afunda genuna, miroseau paiele a trandafiri. Eram in celula si era luna, numai Iisus nu era nicairi... Am intins bratele, nimeni, tacere. Am intrebat zidul: nici un raspuns! Doar razele reci, ascutite'n unghere, cu sulita lor m'au strapuns... -Unde esti Doamne? Am urlat la zabrele. Din luna venea fum de catui... M'am pipait... si pe mainile mele, am gasit urmele cuielor Lui.
Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată...
- de
cosmacpan
la: 28/03/2008 21:48:30
Invata de la toate
(din lirica norvegiana) Invata de la apa sa ai statornic drum. Invata de la flacari ca toate-s numai scrum. Invata de la umbra sa taci si sa veghezi. Invata de la stanca tu neclintit sa crezi. Invata de la soare cum trebuie s-apui. Invata de la piatra cat trebuie sa spui. Invata de la vantul ce-adie pe poteci Cum trebuie prin lume de linistit sa treci. Invata de la toate ca toate sunt surori Cum treci frumos prin viata, cum trebuie sa mori. Invata de la vierme ca nimeni nu-i uitat. Invata de la nufar sa fii mereu curat. Invata de la flacari ce-avem de ars in noi. Invata de la ape sa nu dai inapoi. Invata de la umbra sa fii smerit ca ea. Invata de la stanca sa-nduri furtuna grea. Invata de la soare ca vremea sa-ti cunosti. Invata de la stele ca-n cer sunt numai osti. Invata de la greier, cand singur esti, sa canti. Invata de la luna sa nu te inspaimanti. Invata de la vulturi cand umerii ti-s grei Si du-te la furnica sa vezi povara ei. Invata de la floare sa fii gingas ca ea. Invata de la oaie sa ai blandetea sa. Invata de la pasari sa fii mai mult in zbor. Invata de la toate ca totu-i trecator. Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea care treci Sa-nveti din tot ce piere, cum sa traiesti pe veci. E ultima şi sper că nu am tulburat apele tăcerii...
inca una...
- de
Intruder
la: 28/03/2008 21:49:21
Vrajitoarea - Emil Botta
Şi aşa, cu scorţişoare şi cuişoare, şi tăciuni şi cărbuni şi vin de vanilie, aşa, cu ochii legaţi. Şi mă afumă cu păr de lup şi aşează ea pe frunte piepteni ciudaţi de os, o claviatură. Şi aşchii şi mari cioburi de lună şi felii de cartofi, amidonul trage durerea, ţine minte, să ştii. Da, ţin minte, pacientul nu uită, dar este cineva uitat în pădure, în oraşul de fag, o nefiinţă culcată pe un pat de moarte în sarcofag de fag, nu cunoaştem persoana, dar este cineva cu ochii legaţi. Cine a sugrumat statuia ? Umbletele mele, pe unde umblaţi ? Şi vine lumea cu eşarfe însorite şi o prelată de pămînt peste mine trînteşte, lumea. Ce-ar fi să mă vîndă lumea, să mă cumpere lumea, să mă ia vrăjitoarea în sacul de papură ? Şi să fie linişte, linişte, rareori doar un rîs, al vrăjitoarei de papură. (sursa, aceeasi)
Catre alegatori...:))
- de
monte_oro
la: 28/03/2008 22:00:12
Deocamdata vad ca nimeni nu s-a inghesuit sa si explice "in cateva cuvinte" propriile postari. Eu cred ca nu va "aluneca" in stilul asta. Cine va dori sa si comenteze, e liber sa o faca, dar nu e un "must"...:) Nu stiu de confa mai veche...dar banuiesc ca nu e un lucru rau sa reluam...unele idei... daca cele vechi se vor fi uitat prin sertare...Toate-s vechi si noua toate...nu?...:)
Sonet CCXXIX de Vasile Voiculescu Nu-ti spun nici un adio;cum n-ai mai exista..... Ramii doar coaja celei pe care-o iau cu mine.... Ti-am supt adinc esenta si te-am golit de tine.... Plec numai cu splendoarea si frumusetea ta ; Las ochii falsi luceferi,si iau privirea draga, Las buze reci de idol si iau sarutul lor, Uit sinii,duc caldura si forma lor intreaga, Fur neagra avalansa de par cind se dezleaga, Din trup imbratisarea de vrej ametitor..... Zvirl inima stricata ce-ti schioapata alene, Cu scopuri nepatrunse tesute-n lingusiri -Cind prefacute lacrimi,cind risete viclene- Capcana-n chip de suflet ascunsa-n amagiri Cu tot ce-am strins din tine curat,ca Prometeu Am sa te-alcatui altfel,dar suflet iti dau eu.
monte_oro
- de
Intruder
la: 28/03/2008 22:03:19
Deocamdata vad ca nimeni nu s-a inghesuit sa si explice
eu nu explic postarile mele. il astept pe Eminescu. :)))))
Intruzu
- de
alex andra
la: 28/03/2008 22:08:51
Ji io :D:D:D
aleczu
- de
Intruder
la: 28/03/2008 22:12:33
ji du...tot talaktuala, jdiam damult!
putin Emin...
- de
monte_oro
la: 28/03/2008 22:37:03
Modificat la: 28/03/2008 22:37:33
Mortua est!
de Mihai Eminescu Făclie de veghe pe umezi morminte, Un sunet de clopot în orele sfinte, Un vis ce îşi moaie aripa-n amar, Astfel ai trecut de al lumii hotar. Trecut-ai când ceru-i câmpie senină, Cu râuri de lapte şi flori de lumină, Când norii cei negri par sombre palate, De luna regină pe rând vizitate. Te văd ca o umbră de-argint strălucită, Cu-aripi ridicate la ceruri pornită, Suind, palid suflet, a norilor schele, Prin ploaie de raze, ninsoare de stele. O rază te-nalţă, un cântec te duce, Cu braţele albe pe piept puse cruce, Când torsul s-aude l-al vrăjilor caier Argint e pe ape şi aur în aer. Văd sufletu-ţi candid prin spaţiu cum trece; Privesc apoi lutul rămas... alb şi rece, Cu haina lui lungă culcat în sicriu, Privesc la surâsu-ţi rămas încă viu - Şi-ntreb al meu suflet rănit de-ndoială, De ce-ai murit, înger cu faţa cea pală? Au nu ai fost jună, n-ai fost tu frumoasă? Te-ai dus spre a stinge o stea radioasă? Dar poate acolo să fie castele Cu arcuri de aur zidite din stele, Cu râuri de foc şi cu poduri de-argint, Cu ţărmuri de smirnă, cu flori care cânt; Să treci tu prin ele, o sfântă regină, Cu păr lung de raze, cu ochi de lumină, În haină albastră stropită cu aur, Pe fruntea ta pală cunună de laur. O, moartea e-un chaos, o mare de stele, Când viaţa-i o baltă de vise rebele; O, moartea-i un secol cu sori înflorit, Când viaţa-i un basmu pustiu şi urât. - Dar poate... o! capu-mi pustiu cu furtune, Gândirile-mi rele sugrum' cele bune... Când sorii se sting şi când stelele pică, Îmi vine a crede că toate-s nimică. Se poate ca bolta de sus să se spargă, Să cadă nimicul cu noaptea lui largă, Să văd cerul negru că lumile-şi cerne Ca prăzi trecătoare a morţii eterne... Ş-atunci de-a fi astfel... atunci în vecie Suflarea ta caldă ea n-o să învie, Atunci graiu-ţi dulce în veci este mut... Atunci acest înger n-a fost decât lut. Şi totuşi, ţărână frumoasă şi moartă, De racla ta razim eu harfa mea spartă Şi moartea ta n-o plâng, ci mai fericesc O rază fugită din chaos lumesc. Ş-apoi... cine ştie de este mai bine A fi sau a nu fi... dar ştie oricine Că ceea ce nu e, nu simte dureri, Şi multe dureri-s, puţine plăceri. A fi? Nebunie şi tristă şi goală; Urechea te minte şi ochiul te-nşală; Ce-un secol ne zice ceilalţi o deszic. Decât un vis sarbăd, mai bine nimic. Văd vise-ntrupate gonind după vise, Pân' dau în morminte ce-aşteaptă deschise, Şi nu ştiu gândirea-mi în ce o să stâng: Să râd ca nebunii? Să-i blestem? Să-i plâng? La ce?... Oare totul nu e nebunie? Au moartea ta, înger, de ce fu să fie? Au e sens în lume? Tu chip zâmbitor, Trăit-ai anume ca astfel să mori? De e sens într-asta, e-ntors şi ateu, Pe palida-ţi frunte nu-i scris Dumnezeu.
Si inca putin...
- de
monte_oro
la: 28/03/2008 22:48:01
Nu mă înţelegi
de Mihai Eminescu În ochii mei acuma nimic nu are preţ Ca taina ce ascunde a tale frumuseţi; Căci pentru care altă minune decât tine Mi-aş risipi o viaţă de cugetări senine Pe basme şi nimicuri, cuvinte cumpănind, Cu pieritorul sunet al lor să te cuprind, În lanţuri de imagini duiosul vis să-l ferec, Să-mpiedec umbra-i dulce de-a merge-n întunerec. Şi azi când a mea minte, a farmecului roabă, Din orişice durere îţi face o podoabă, Şi când răsai nainte-mi ca marmura de clară, Când ochiul tău cel mândru străluce în afară, Întunecând privirea-mi, de nu pot să văd încă Ce-adânc trecut de gânduri e-n noaptea lui adâncă, Azi când a mea iubire e-atâta de curată Ca farmecul de care tu eşti împresurată, Ca setea cea eternă ce-o au dupăolaltă Lumina de-ntunerec şi marmura de daltă, Când dorul meu e-atâta de-adânc şi-atât de sfânt Cum nu mai e nimica în cer şi pe pământ, Când e o-namorare de tot ce e al tău, De-un zâmbet, de-un cutremur, de bine şi de rău, Când eşti enigma însăşi a vieţii mele-ntregi... Azi văd din a ta vorbă că nu mă înţelegi!
aaa... azi cu rima
- de
Cri Cri
la: 28/03/2008 22:48:50
Toamna pe moarte (despre potcoave pierdute) Ion Zimbru N-am nici o menire si caut nauc prin geamuri, pe drumuri. Imi bate aproape o creanga de nuc Atunciuri, acumuri. Nu-i nimeni acasa. Nici eu nu mai sunt asa, c-altadata. E toamna pe moarte si ploua marunt. Da, Doamne, zapada! Dau lupii în sat si sta inima-n cai si luna s-ascute sa-ti taie carare când vii sa-mi redai potcoave pierdute. Mai am doar un colt de lumina. Il tin în ochi sa nu cada odata cu lacrima christi. Amin! Da, Doamne, zapada! Scriu linii pe aburul nostrului geam, cu gândul la tine. Nici tu nu mai vii sa-l citesti pe Khayyam. Nici el nu mai vine. Ma duc într-o carte, pun ochii pe nord, rasare o fata cu mov si cu negru, de parc-as fi mort. Da, Doamne, zapada! Cu ea n-am avut nici o iarna, nicicând, mi-a fost cald în fire. N-am stele pe cer câte am pe pamânt, n-am bani, n-am iubire. Potcoave pierdute aduna încet norocul la poarta. Dar cine descaleca alt Nazareth? Da, Doamne, zapada! Puteam să fiu un dandy brit... Serban Foarta Puteam să fiu un dandy brit pe vremea unui rigă George, de vagi aleanuri adumbrit ca de rumoarea unei orgi,- chiar dacă Gainsborough m-ar fi vrut rob violei lui da gamba... M-aş fi privit întreaga zi 'n oglizi, parfum fiindu-mi ambra. Romantic, iar nu rococo, în ciuda pasului şi-a taliei,- ca Byron, Shelley, Keats& Co, aş fi fost mirele Italiei prin care, palid musafir, aş fi plimbat un spleen albastru, purtînd inele de safir pe degete de alabastru... Ci vremii noastre-i sîntem slugi, cît nu vrem să ieşim din uz: The Blue Boy poartă, astăzi, blugi şi se îmbată cu un blues.
de la mine, fara rima. Cartaresciana
- de
Sancho Panza
la: 28/03/2008 23:13:29
Fata cu şosete de diamant
zveltă ca o pipetă trece pe bicicletă fata cu şosete de diamant. ea are părul de diamant şi faţa de diamant şi fustă verde de brocart. în pulpa de sticlă a acestei fetiţe se vede săpat un mecanism cu rotiţe şi un piston de argint. rotiţele se rotesc pistonul pompează şi adolescenta înaintează târându-şi părul de diamant pe Calea Moşilor. sub bluza de fildeş sub sânul ce-ntinde-şi boticuri rotunde de diamant ea are cosiţe legate cu liţe şi coastele ei sunt cu totul de diamant. dar aici, în colivia toracică, ea are un colibri. la etajul patru al colibriului locuiesc eu. acum stau la fereastră şi mă uit la pomii de muşama. ce bine e în pieptul ei! cerul e albastru ca peruzeaua! norii sunt de plastilină colorată cum tu, cititorule, poate că n-ai văzut niciodată (pe tine poate nu te-a iubit nici o fată...) aicea soarele e de zgârci, luna de porţelan şi până şi tractoriştii îl ştiu pe de rost pe Paul Celan şi până şi păpădia şi muşeţelul sunt trase de chinezi, cu penelul. ce fermecată lume! trec prin seară taxiuri de cleştar şi scorţişoară şi printre limuzine se strecoară fata cu şosete de diamant. în şoldu-i de sticlă are o pâclă de rotiţe dinţate şi un piston de argint. rotiţele se rotesc, pistonul pompează şi adolescenta înaintează târându-şi părul de diamant pe Calea Moşilor.
e misto confa,
- de
Intruder
la: 28/03/2008 23:15:39
bravo monte_oro.
pentru asta, nici nu-l comentez pe Emin...el a fost un neinteles si cine-s io, sa-l inteleg? :)))
...Blaga...
- de
monte_oro
la: 28/03/2008 23:18:31
Nu-mi presimţi? de Lucian Blaga Nu-mi presimţi tu nebunia când auzi cum murmură viaţa-n mine ca un izvor năvalnic într-o peşteră răsunătoare? Nu-mi presimţi văpaia când în braţe îmi tremuri ca un picur de roua-îmbrăţişat de raze de lumină? Nu-mi presimţi iubirea când privesc cu patima-n prăpastia din tine şi-ţi zic: O, niciodata n-am vazut pe Dumnezeu mai mare!?
...Blaga...iar
- de
monte_oro
la: 28/03/2008 23:21:40
Daţi-mi un trup, voi munţilor Numai pe tine te am, trecătorul meu trup, şi totuşi flori albe şi roşii eu nu-ţi pun pe frunte şi-n plete, căci lutul tău slab mi-e prea strâmt pentru straşnicul suflet ce-l port. Daţi-mi un trup, voi munţilor, mărilor, daţi-mi alt trup să-mi descarc nebunia în plin! Pământule larg, fii trunchiul meu, fii pieptul acestei năprasnice inimi, prefă-te-n lăcaşul furtunilor cari mă strivesc, fii amfora eului meu îndărătnic! Prin cosmos auzi-s-ar atuncea măreţii mei paşi şi-aş apare năvalnic şi liber cum sunt, pământule sfânt. Când as iubi, mi-aş întinde spre cer toate mările ca nişte vânjoase, sălbatice braţe fierbinţi, spre cer, să-l cuprind, mijlocul să-i frâng, să-i sărut sclipitoarele stele. Când aş urî, aş zdrobi sub picioarele mele de stâncă bieţi sori călători şi poate-aş zâmbi. Dar numai pe tine te am, trecătorul meu trup.
Intrus
- de
monte_oro
la: 28/03/2008 23:22:47
Mahhh... nu te doare capu'?...:)
ba da,
- de
Intruder
la: 28/03/2008 23:29:39
ma doare dar suport ca un martir.
***
- de
alex andra
la: 29/03/2008 05:33:35
Ce poezii misto ati pus ! Mai vreu:) Daca apare cumva vreo poezie proasta, promiteti s-o hacuim ?
***
- de
munteanu rodica
la: 29/03/2008 06:35:06
Nichita Stănescu
-------------------------------------------------------------------------------- Poezia Poezia este ochiul care plânge. Ea este umărul care plânge, ochiul umărului care plânge. Ea este mâna care plânge, ochiul mâinii care plânge. Ea este ţapa care plânge, ochiul călcâiului care plânge. O voi, prieteni, poezia nu este lacrimă ea este însuşi plânsul, plânsul unui ochi neinventat, lacrima ochiului celui care trebuie să fie frumos, lacrima celui care trebuie să fie fericit. Viata pe un peron O.Paler Sa astepti oricat. Sa astepti orice. Sa nu-ti amintesti in schimb orice.Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent. Sa nu numeri zilele. Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie chiar daca dureaza toata viata. Repeta ca nu exista pustiu. Exista doar incapacitatea noastra de a umple golul din care traim. Nu pune in aceeasi oala si rugaciunea si pe Dumnezeu.Rugaciunea este uneori o forma de a spera a celui ce nu indrazneste sa spere singur. Daca gandul asta te ajuta,nu ezita sa recunosti ca speri neavand altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile faptului ca nu faci nimic. Binecuvanteaza ocazia de a-ti apartine in intregime.Singuratatea e o barfa care nu te invinuieste ca esti egoist. Aminteste-ti ca paradisul a fost,aproape sigur,intr-o grota.
Viata pe un peron
- de
alex andra
la: 29/03/2008 06:51:36
Asta nu e poezie. Nici macar proza poetica. N-are ritm, n-are suflu, n-are muzicalitate...
Daca gandul asta te ajuta,nu ezita sa recunosti ca speri neavand altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile faptului ca nu faci nimic. Sunt ganduri cu iz de aforisme. Nu neg valoarea textului, ci pretentia de poeticitate.
Tot Emin...
- de
monte_oro
la: 29/03/2008 07:36:13
O, mamă...
O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi; Deasupra criptei negre a sfântului mormânt Se scutură salcâmii de toamnă şi de vânt, Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău... Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu. Când voi muri, iubito, la creştet să nu-mi plângi; Din teiul sfânt şi dulce o ramură să frângi, La capul meu cu grijă tu ramura s-o-ngropi, Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi; Simţi-o-voi odată umbrind mormântul meu... Mereu va creşte umbra-i, eu voi dormi mereu. Iar dacă împreună va fi ca să murim, Să nu ne ducă-n triste zidiri de ţintirim, Mormântul să ni-l sape la margine de râu, Ne pună-n încăperea aceluiaşi sicriu; De-a pururea aproape vei fi de sânul meu... Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu. Bonus... de altadata...:) http://www.youtube.com/watch?v=Fat14Q8cmR4
Alex
- de
munteanu rodica
la: 29/03/2008 07:37:19
Probabil, privit cu ochi de specialist
asa este. Mie, îmi place Paler în mod deosebit şi ca un profan,îmi pare "poezie"totul la el.Fară nici o pretenţie de a comenta partea tehnică. Si pentru că am găsit-o pusă la "poezii"am zis că-mi pot impărtăşi cu voi plăcerea. Căci, sincer, eu pot spune doar imi place, sau nu,după inimioara mea. Acuma ştiu.Si mai învăţ.
Emin... prin ricoseu...:)
- de
monte_oro
la: 29/03/2008 07:40:37
Criticilor mei
Multe flori sunt, dar puţine Rod în lume o să poarte, Toate bat la poarta vieţii, Dar se scutur multe moarte. E uşor a scrie versuri Când nimic nu ai a spune, Înşirând cuvinte goale Ce din coadă au să sune. Dar când inima-ţi frământă Doruri vii şi patimi multe, Ş-a lor glasuri a ta minte Stă pe toate să le-asculte, Ca şi flori în poarta vieţii Bat la porţile gândirii, Toate cer intrare-n lume, Cer veştmintele vorbirii. Pentru-a tale proprii patimi, Pentru propria-ţi viaţă, Unde ai judecătorii, Ne'nduraţii ochi de gheaţă? Ah! atuncea ţi se pare Că pe cap îţi cade cerul: Unde vei găsi cuvântul Ce exprimă adevărul? Critici voi, cu flori deşerte, Care roade n-aţi adus - E uşor a scrie versuri Când nimic nu ai de spus.
Nichita...
- de
monte_oro
la: 29/03/2008 08:06:16
Doina
de Nichita Stanescu Am ochi pentru ca tu esti vedere, am degete pentru ca cineva trebuie sa numere am piele ca sa nu te manjesc de sangele meu, am prieteni pentru ca singuratatea nu poate fi bauta dintr-un singur pahar; merg pe jos din pricina norilor, din pricina ca nimenea nu poate sa planga in sus; pentru ca nu putem sa plouam cu tristetea noastra cerul si nici rasaritoarele stele... o tu, sunt pentru ca esti.
tot Nichita...
- de
monte_oro
la: 29/03/2008 08:11:10
Cuvantul
A fost odata un cuvant atat de frumos incat se prefacea in obiecte lucioase dand mainii rupte nobil os si crivatului, oase. Nu cred ca el era rostit anume in vreo limba sau vreun copil l-a fost gasit pe cand dormea pe-o stanca. Si nici in creierul zburand nu cred - al unei pasari - , de-acolo jos peste pamant sa fi cazut in zarzari. Se pare ca a fost candva doar un cuvant pe lume... Care-o fi fost si cand a fost si ce cuvant anume - Nu stim.
Si iar Nichita...
- de
monte_oro
la: 29/03/2008 08:19:58
Modificat la: 29/03/2008 08:27:06
Zarul
Eu te vad pentru ca exista vedere, te aud pentru ca exista cantec, te miros pentru ca exista flori, te imbratisez pentru ca exista brate te merg pentru ca exista drumuri te sper pentru ca exista ingeri te rasar pentru ca exista lumina te mangai pentru ca exista campuri te mananc pentru ca exista iarba te dor pentru ca exista ranire te chem pentru ca ai nume si mai ales te pierd, ah, te pierd pentru ca exista pierdere. Bonus de Nichita... http://www.youtube.com/watch?v=cSS9oRvbgh8 si http://www.youtube.com/watch?v=EWQXSruZysI
emily dickinson
- de
modigliani
la: 29/03/2008 08:20:30
De doua ori se-nchise viata mea,
mai inainte de-a se-nchide bine, sa vad acum: mai dezveli-va nemurirea, a treia intimplare pentru mine. La fel de mare si la fel de disperata, precum in urma celelalte cad... Doar despartire-i tot ce-avem in ceruri, si tot ce ne lipseste-n iad.
Nichita... de vazut...!!!
- de
monte_oro
la: 29/03/2008 08:37:19
Reiau acest link... separat... cred ca merita a fi vazut Nichita vorbind despre arta poetica si cuvinte...
http://www.youtube.com/watch?v=EWQXSruZysI
rudyard kipling
- de
cristine cristine
la: 29/03/2008 10:15:24
Ia aminte...
De poti sa nu -ti pierzi capul, cand toti in jurul tau Si l-au pierdut pe-al lor gasindu-ti tie vina; De poti atunci cand toti te cred nedemn si rau, Si nu-ti pierzi nici o clipa increderea in tine; De poti s-astepti oricat, fara sa-ti pierzi rabdarea, De rabzi sa fii mintit fara ca tu sa minti, Sau cand hulit de oameni, tu nu cu razbunarea Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti; De poti visa, dar fara sa te robesti visarii, De poti gandi, dar fara sa-ti faci din asta tel, De poti sa nu cazi prada nicicand disperarii, Succesul si dezastrul primindu-le la fel; De rabzi s-auzi cuvantul rostit candva de tine, Rastalmacit de oameni, ciuntit si prefacut; De poti sa-ti vezi idealul distrus si din ruine Sa-l recladesti cu ardoarea fierbinte din trecut; De poti risca pe o carte intreaga ta avere, Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut, Si atunci, fara a scoate o vorba de durere, Sa-ncepi agoniseala cu calm de la-nceput; Si daca corpul tau uzat si obosit, Il vei putea forta sa-ti mai slujeasca inca, Numai cu strajnicia vointei tale, si-astfel, Sa steie peste vreme asa cum sta o stanca; De poti vorbi multimii fara sa minti, si daca Te poti plimba ca regii, fara a te-ngamfa, De, nici amicii, nici dusmanii nu pot vreun rau sa-ti faca, Pentru ca doar dreptatea este calauza ta; Si daca poti sa umpli minuta trecatoare; Sa nu pierzi nici o fila din al vietii tom, Al tau va fi pamantul, cu bunurile-i toate, Si ceea ce mai mult chiar, sa stii, ve fi un OM!
sa "ne" radem, putin...
- de
Intruder
la: 29/03/2008 10:54:55
Când va vorbi femeia - Ion Pribeagu
… vor tremura în haos vibrări de oale sparte Şi-n lumile de cratiţi şi de tigăi deşarte, Vor fumega în spasme de fumuri violete Anemice sarmale, Şi ftizice cotlete, Şi arse maioneze vor plânge-n ziua ceea, Când, searbădă, vorbi-va la Cameră femeia. Va leşina pământul şi largurile firei, Se vor mândri matroane din Teiu Şi Dealu-Spirei. Şi vor ofta bărbaţii, Şi vor ţipa copiii. S-o umple de alaiuri meleagul României, Şi jale fi-va-n case şi plâns afară fi-va, Când va trânti cu pumnul în masă Paraschiva. Va naşte zvon de glasuri, interpelări Şi tropot, Atacuri, întreruperi cu aiurări de clopot, Vor naşte toalete şi va domni Nimicul. Într-un proiect de lege se va trezi Ibricul, Şi pudra, Şi juponul, Chiuloţii şi caleaşca, Când, searbădă, vorbi-va la Cameră Popeasca.
ion barbu, 'falduri'
- de
maan
la: 29/03/2008 10:59:19
favorita mea, dupa 'dupa melci'.
"Falduri Somn mult, din pluşuri. Vid în stal. Vegherea sticlei, drept cortină. Îndepărtat, ca-ntr-o odihnă Din membre limpezi, o cristal! Sub mături, fluturi şi urâturi Mort - chipul meu, pe crengi de gâturi, Un glas din ceruri cere: - Dacă Ai face-oglinzile să tacă? Din somn, din stofă sar deştept, Smulg fierul scurt, îl duc la piept. La ţărmul apelor de gală Strig hidra mea, chilocefală: - Întemniţate William, Cast hidrofil, te aşteptam Să treci, maree, din oglindă În luna frunţii, să te-aprindă; Student stufos, Bostonian, Ceţoase Wilson William, Îţi jur, ar face-o bună mină Spini şase-n pielea ta marină! (De şase ori, în ape grele Sting fier aprins, până-n prăsele; Fulger cedat, just unghi normal, Cad reflectat, croiesc cristal.) Piei, chip! Rămâi, cortină spartă, Pătrată Spanie pe-o hartă, Răpus, în mâini, pumnalul tras, În fund ursuz, de zahăr ars: Valuri frânte, gemene, Ruptură de cremene, Ce gând târziu mă suflă-acu? Să vântur nopţii "Bu-hu-hu" Ca la un cântec, altădată? Se toarce vorba, închegată, Cutia-încet se-ncuie-n piept, În scrisul apei caut drept."
Pe cand Dinescu (mai) era poet...
- de
monte_oro
la: 29/03/2008 12:02:56
Exil pe o boaba de piper
Tu lasă contabilii să numere valuri tu lasă-i pe alţii să clatine chei fii cioara cu scripca nebunul hamalul ce cară-n decembre spre mugur clei. În mlaştini cu muzici atlet al pudorii să-ţi fie deodată ruşine să mori, pe-un pat mişcător în maşina salvării comandă fetiţe şampanie flori… Şi loc de odihnă alege-ţi piperul să-i poţi saluta dacă nu ţi-o fi greu pe cei ce pun sticla betonul şi fierul în spaţiul din care-a fugit Dumnezeu.
Tot Dinescu...
- de
monte_oro
la: 29/03/2008 12:05:05
Invocatie nimanui
În piatră toarnă fluturi şi-n trupul meu dovezi şi munţii melancolici vor bate-n felinare, noroiul poate-ascunde un înger prin cirezi, e altul adevărul dacă nu-i dat cu sare? Mi-ar trebui o viaţă să pot cădea felin, în plasa vorbei şade păianjenul cu cruce, purtat pe alte buze mi-e sufletul mai plin (din mărăcinii serii nu ştiu ce-o să-l descurce). Colind copilăria cum viermele un fruct iar dacă-mi scutur umbra aştept măcar o frunză, ca Tantal întind mâna dar cerul parcă-i rupt şi seara mă descrie frumos pe nici-o pânză.
una de Dinescu si de la moi
- de
Intruder
la: 29/03/2008 12:13:08
"Sunt tanar, Doamna"
Sunt tanar, Doamna, vinul ma stie pe de rost si ochiul sclav imi cara fecioarele prin sange, cum as putea intoarce copilul care-am fost cand carne-mi infloreste si doar uitarea plange. Sunt tanar, Doamna, lucruri am asezat destul ca sa pricep caderea din somn spre echilibru, dar bulgari de lumina dac-as manca, satul nu m-as incape inca in pielea mea de tigru. Sunt tanar, Doamna, tanar cu spatele frumos si vreau drept hrana lapte din sfarcuri de cometa, sa-mi creasca ceru-n suflet si stele in os si sa dezmint zapada pierdut in piureta. Sunt tanar, Doamna, inca aripile ma tin chiar de ating pamantul pe aproape cu genunchii, aceasta putrezire ma-mbata ca un vin caci simt curgand printr-insa bunicile si unchii. Sunt tanar, Doamna, tanar, de-aceea nu te cred, oricat mi-ai spune, timpul nu-si ascute gheara desi arcasi cetii spre mine isi reped sagetile vestirii, sunt tanar. Buna seara!
toparceanu
- de
cristine cristine
la: 29/03/2008 15:22:26
Manon si Des Grieux
Ea-si pune voalul cu miscari discrete El sta cuprins de-o presimtire grava Cersindu-i mut o clipa de zabava. Saruta bratul zambitoarei fete. -Sunt trist, Manon,mi-e inima bolnava. Atat sopti, cu fata la perete, Caci se teamea acum sa nu-l imbete Ametitoarea ochilor otrava. Si ea s-a dus.In clipa asta mare I-a aruncat din prag o sarutare Si n-a-nteles durerea-i fara nume. O, tu, cea mai nebuna dintre toate Manon, Manon!De ce-ai lasat pe lume Atatea zeci de mii de stranepoate....
cristine
- de
maan
la: 29/03/2008 15:39:54
faina, multzam! n-o stiam!:))
din categoria "veci, vechi, foarte vechi"
- de
Sancho Panza
la: 29/03/2008 16:17:43
Modificat la: 29/03/2008 16:25:41
Balada doamnelor din vremea de odinioară
François Villon (traducere:Romulus Vulpescu) Spuneţi-mi, unde, în ce plai-s frumoase Floare din râmlane, Archipiada spun, şi Thais, ce-au fost mlădiţe cosânzene? Echo ce auie-n poiene, de chemi la iaz au pe tăpşan, ce-avea frumuseţi nepământene?... Dar unde-i neaua de mai an? Dar prea-nţeleapta Eloisa De dragul cui, în cazne-avane, scopit fu Avelar, şi i s-a dat lui monahiceşti canoane? Dar Doamna poruncind cu toane vârât în sac, pe Buridan să-l zvârle Senei în Bulboane? Dar unde-i neaua de mai an? Dar Blanca-Doamna, crin în floare, ce îngâna cu viers de zână? Dar Bertha cu piciorul mare, Alisa, Eremburga?Până şi a Ioanei d'Arc ţărână mucenicită la Ruan Unde-s, Fecioară-Atotstăpână?--- Dar unde-i neaua de mai an? Închinare măria Ta, să nu-ntrebi unde au pus (de-un leat, de ieri) e-n van. Căci viersul meu îţi va răspunde: Dar unde-i neaua de mai an?
La casa dei doganieri - Eugenio Montale
- de
Honey in the Sunshine
la: 29/03/2008 16:57:55
Modificat la: 29/03/2008 16:59:38
Tu nu-ti amintesti casa vamesilor
Pe inaltatura prapastioasa a falezei Dezolata, te asteapta inca din seara In care a intrat alaiul gandurilor tale si inauntru a poposit nelinistit. Austrul biciuieste de ani de zile zidurile vechi Si sunetul rasului tau nu mai e vesel Busola cauta innebunita aventura Si socoteala zarurilor nu mai iese. Tu nu-ti amintesti; altre vremuri iti ravasesc memoria; un fir se deapana. Inca ma tin un capat; dar se indeparteaza casa si in varful acoperisului steguletul afumat se invarte fara mila. Tin un capat; dar tu ramai singura si nici nu respiri aici in intuneric. Oh, orizontul in fuga unde se aprinde, Rara, lumina petrolierului! Prapastia e aici? (Apare iar talazul inca pe panta care sfasie) Tu nu-ti amintesti casa acestei seri a mea. Si eu nu stiu cine pleaca si cine ramane. (traducere de... mine. n-am reusit sa gasesc o varianta in romana). poezia la: http://www.girodivite.it/La-casa-dei-doganieri-Eugenio.html
Honey
- de
alex andra
la: 29/03/2008 16:59:32
Pune, te rog, si textul in italiana:)
iata :)
- de
Honey in the Sunshine
la: 29/03/2008 17:01:20
Tu non ricordi la casa dei doganieri
sul rialzo a strapiombo sulla scogliera: desolata t’attende dalla sera in cui v’entrò lo sciame dei tuoi pensieri e vi sostò irrequieto. Libeccio sferza da anni le vecchie mura e il suono del tuo riso non è più lieto: la bussola va impazzita all’avventura e il calcolo dei dadi più non torna. Tu non ricordi; altro tempo frastorna la tua memoria; un filo s’addipana. Ne tengo ancora un capo; ma s’allontana la casa e in cima al tetto la banderuola affumicata gira senza pietà. Ne tengo un capo; ma tu resti sola né qui respiri nell’oscurità. Oh l’orizzonte in fuga, dove s’accende rara la luce della petroliera! Il varco è qui? (Ripullula il frangente ancora sulla balza che scoscende...) Tu non ricordi la casa di questa mia sera. Ed io non so chi va e chi resta. Nu stiu cat e de decenta traducerea mea.. dar ceva m-am chinuit sa potrivesc cuvintele. bine ca n-are rima :))
Honey
- de
alex andra
la: 29/03/2008 17:01:32
Modificat la: 29/03/2008 17:02:26
Am eu o traducere de Dragos Vranceanu. O pun mai tarziu sau maine:)
Poate comentam si traducerea ta. N-am apucat inca s-o citesc:)
alex
- de
Honey in the Sunshine
la: 29/03/2008 17:10:14
great. chiar vreau sa vad cum suna in romana.
Francesco Petrarca...
- de
monte_oro
la: 29/03/2008 19:36:18
De nu-i iubire ceea ce simt- ce, dar, să fie...
De nu-i iubire ceea ce simt- ce, dar, să fie? Şi de-i iubire, spune-mi ce lucru e şi nu-i? E rău? De ce atuncea mi-i dulce chinul lui? E bun? De ce m-apasă şi vrea să mă sfîşie? Cînd singur caut chinul, la ce mai plîng cu foc? Şi de nu-l vreau, la ce bun mă jălui în tăcere? O, moartea mea cea vie, bolnava mea plăcere, Cum poţi să-mi fii stăpînă, cînd n-o doresc de loc? Şi de-o doresc, nedrepte mi-s chinurile toate... Şi-aşa, bătut de vînturi potrivnice, pe mare, Mă leagănă o luntre, fără lopeţi, uşoară. Şi-n luntre nu duc gînduri senine, duc păcate, Că nu mai ştiu eu singur ce vreau şi ce mă doare- Şi ard în miezul iernii şi tremur cînd e vară.
Acuarela- Ion Minulescu
- de
apol
la: 29/03/2008 20:07:47
Modificat la: 29/03/2008 20:28:21
În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Orăşenii, pe trotuare, Merg ţinându-se de mână, Şi-n oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână, De sub vechile umbrele, ce suspină Şi se-ndoaie, Umede de-atâta ploaie, Orăşenii pe trotuare Par păpuşi automate, date jos din galantare. În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână Nu răsună pe trotuare Decât paşii celor care merg ţinându-se de mână, Numărând În gând Cadenţa picăturilor de ploaie, Ce coboară din umbrele, Din burlane Şi din cer Cu puterea unui ser Dătător de viaţă lentă, Monotonă, Inutilă Şi absentă... În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână Un bătrân şi o bătrână - Două jucării stricate - Merg ţinându-se de mână... --------------------------------------------------------------------------------
Baudelaire
- de
monte_oro
la: 30/03/2008 09:05:00
Albatrosul
Din joaca, marinarii pe bord, din cînd în cînd Prind albatrosi, mari pasari calatorind pe mare Care-nsotesc, tovarasi de drum cu zborul blînd Corabia pornita pe valurile-amare. Pe punte jos ei care sus în azur sunt regi Acuma par fiinte stîngace si sfiioase Si-aripile lor albe si mari le lasa, blegi Ca niste vîsle grele s-atîrne caraghioase Cit de greoi se misca drumetul cu aripe! Frumos cîndva, acuma ce slut e si plapînd Unu-i loveste pliscul cu gîtul unei pipe Si altul fara mila îl strîmba schiopatînd. Poetul e asemeni cu printul vastei zari Ce-si rîde de sageata si prin furtuni alearga Jos pe pamînt si printre batjocuri si ocari Aripele-i imense l-împiedica sa mearga.
Macedonski... un strop...
- de
monte_oro
la: 30/03/2008 09:11:38
Rondelul rozelor ce mor
E vremea rozelor ce mor, Mor în grădini, si mor si-n mine S-au fost atât de viată pline, Si azi se sting asa usor. În tot, se simte un fior, O jale e în orisicine. E vremea rozelor ce mor Mor în grădini, si mor si-n mine. Pe sub amurgu-ntristător, Curg vălmăsaguri de suspine, Si-n marea noapte care vine, Duioase-si pleacă fruntea lor... E vremea rozelor ce mor.
Macedonski...inca putin
- de
monte_oro
la: 30/03/2008 09:14:13
Rondelul crinilor În crini e beţia cea rară Sunt albi, delicaţi, subţiratici, Potirele lor au fanatici Argint din a soarelui pară. Deşi, când atinşi sunt de vară, Mor pâlcuri, sau mor singuratici, În crini e beţia cea rară Sunt albi, delicaţi, subţiratici. În moartele vremi, mă-mbătară, Când fragezi, şi primăvăratici, În ei mă sorbiră, extatici, Şi pe aripi de rai mă purtară În crini e beţia cea rară.
Traducerea din Montale
- de
alex andra
la: 30/03/2008 15:36:43
Nu-ti mai aduci aminte casa vamesilor
de pe rapa abrupta dintre stanci. Te-asteapta dezolata din amurgul cand roiul gandurilor tale a poposit nelinistit in ea. Vantul de miazazi ii biciuieste zidurile si suntetul rasului tau nu mai e vesel: busola joaca-nnebunita la intamplare si nemerele zarurilor nu se mai intorc. Nu-ti amintesti, alt timp iti deviaza memoria; un fir care se deapana. Mai tin in maini un capat, se indeparteaza casa si pe culmea ei morisca afumata se-nvarte fara mila. Tu ramai singura, nu mai respiri aici in intuneric. Ah, orizontul in fuga unde palpaie lumina rara a navei de petrol ! E locul pe unde pot trece ? Misuna valul in izbucnirea lui pravalitoare... Nu-ti mai aduci aminte casa acelei seri. Nu stiu cine ramane, cine pleaca.
poetul dinescu,din nou
- de
eline
la: 30/03/2008 17:45:12
Agrafa
In rapa blonda a fapturii tale mainile-mi cad ca doua animale si-aud tiptil cum se strecoara anii ca hotii prin gradina Ghetsimani pana cand vita cu-nraita ceafa timpul ma prinde-n par ca pe-o agrafa.
Eline...de Dinescu
- de
monte_oro
la: 30/03/2008 17:53:04
Eu nu o mai gasesc pe cea ce contine versul "cu limba preschimbata-n bici, vanam pe coapse iepuri mici"... Te-as ruga, de o stii si o ai pe undeva, s-o postezi si pe aceea... Multam...
Labis...
- de
monte_oro
la: 30/03/2008 17:58:01
Dans
Toamna îmi ineaca sufletul în fum... Toamna-mi poarta-n suflet roiuri de frunzare. Dansul trist al toamnei il dansam acum, Tragica betie, moale leganare... Sangera vioara neagra-ntre oglinzi. Gandurile-s moarte. Vrerile-s supuse. Fara nici o soapta. Numai să-mi intinzi Bratele de aer ale clipei duse. Ochii mei au cearcan. Ochii tai is puri. Cata deznadejde pasii nostri mâna! Ca un vant ce smulge frunza din paduri, Ca un vant ce-nvarte usa din tâtâna... Maine dimineata o să fim straini, Vei privi tacuta maine dimineata Cum prin descarnate tufe, în gradini, Se rotesc fuioare vestede de ceata... Si-ai să stai tacuta cum am stat si eu, Când mi-am plans iubirea destramata-n toamna, Si-ai să-asculti cum cornul vantului mereu Nourii pe ceruri catre zari indeamna. Pe când eu voi trece sub castani roscati, Cu-mpietrite buze, palid, pe carare, Si-or să mi se stinga pasii cadentati - In nisip, scrasnita, lasa remuscare...
monte_oro
- de
eline
la: 30/03/2008 18:22:47
Modificat la: 30/03/2008 18:34:33
E vorba de ''Cantec de inima albastra'' din volumul Proprietarul de poduri.Multumesc ca mi-ai oferit ocazia de a mai rasfoi prin biblioteca:)
Mai stii cum te strigam pe-atunci 'icoana cu picioare lungi' veneai pe rau sau rau erai curgeai in mine pana-n rai cu limba preschimbata-n bici vanam pe coapse iepuri mici coseam prin pulpe fan mieriu erai mireasma eram viu dar of of of desis de ochi acum de mine trag trei popi carnea-mi miroase de pe-acum a scandurica de salcam. pe cand manzeste musti din cai mie tarana-mi spune hai, mie ulcica-mi spune blid iubire-mar rostogolit
Serghei Esenin
- de
Intruder
la: 30/03/2008 18:38:57
Sania goneste...
Sania goneşte, zările se sparg. Bine-i cu iubita să te pierzi în larg. Vîntul cerne stele pe surîsul tău. Peste cîmp, de-a dura, fuge-un zurgălău. Prin troiene şargul uite-l c-a turbat! Undeva-n poiană joacă-un paltin beat. Ne-om opri-ntrebîndu-l: ce-i cu tine, ce-i? Şi-auzind armonici, vom juca tustrei.
ion caraion
- de
eline
la: 30/03/2008 18:54:54
Modificat la: 30/03/2008 18:59:13
Trupul parea ca nu e...
Trupul parea ca nu e trup, parea ca e suflet. Soarele apunea intr-o bijuterie ciudata. Obiect inventat Imblanita cu zi,captusita cu noapte, pana la refuz,pana aseara i-am explicat tristetii ca unui conifer cum se omoara. Pubele semanand a cadavru lingeau luna topita pe maini... Cand te-am pierdut pe tine, ce se mai poate pierde?
sonet 82
- de
Cri Cri
la: 30/03/2008 19:27:05
Shakespeare
N-ai fost perechea muzei mele, asa e, si lesne poti sa-i intelegi pe scribii ce binecuvanteaza in vreo foaie pe cei iubiti, cu scula diatribii. La fel esti de frumos la chip si cuget si te inalti mai sus decat te laud si-nvesnicit te-ai vrea cu altul, sunet, in noua stampa chipul sa ti-l caut. Sa nu faci altfel! Cand va fi sa sune retoricile noii osanale sa stii ca mintea mea te recompune cu adevarul harurilor tale... Te ocoleasca doar scorniri stangace Ce n-au cu tineretea ta a face...
nichita stanescu
- de
adynet1
la: 30/03/2008 19:48:13
Trist cantec de dragoste
Numai viaţa mea va muri pentru mine-ntr-adevăr , cândva. Numai iarba ştie gustul pamântului. Numai sângelui meu ii e dor intr-adevar, de inima mea , cand o paraseşte. Aerul e-nalt, tu eşti inalta, tristeţea mea e înalta. Vine o vreme când mor caii Vine o vreme când se-nvechesc maşinile Vine o vreme când ploua rece şi toate femeile poartă capul tău şi rochiile tale. Vine şi o pasare mare, albă, care ouă pe cer luna.
La multi ani si ingeri, Nichita...
- de
monte_oro
la: 31/03/2008 10:41:40
Poezia
de Nichita Stanescu Poezia este ochiul care plange. Ea este umarul care plange, ochiul umarului care plange. Ea este mana care plange, ochiul mainii care plange. Ea este tapa care plange, ochiul calciiului care plange. O voi, prieteni, poezia nu este lacrima ea este insusi plansul, plansul unui ochi neinventat, lacrima ochiului celui care trebuie să fie frumos, lacrima celui care trebuie să fie fericit.
|
![]() ![]() cautari recente
"pretul unei procuri pt scoaterea unui copil din tara la ambasada romaniei"
"nici o sau nicio" "sifdai" "dragostea platonica" "motto pt albumul de cls a8-a" "patria credit" "alfabetul sarbesc" "orele 15 30" "pavel corutcarti online gratis" "text intre un caiet si stapanul dezordonat" "portretul lui dorian gray" "polisemia cuvantului raza" "aric" "jocul este mai vechi decat cultura" "portretul celui mai bun prieten" "intre cartea si cairtul de romana" "omonimul partial a cuvantului acces l" "dana andrada" "rasi" "functia sintactica ale cuvintelor:straini" "cum agati fetele" "farmece cu urina" "expersii ale cuvantului poarta" "vinatorul de rate de Ion Druta" "mona milea diferenta" "profesorul i-a chemat la el pe cei trei neastamparati" "lucian iorga" "obiceiurile" "prepozitii cu emotia" "iesi copile cu parul balai" mai multe... linkuri de la Ghidoo:
|