azi e sambata si nu merge la scoala. bunica l-a trezit incet, mangaindu-l pe frunte si culegandu-i din parul ciufulit doi fulgi pestriti iesiti din perna. visase un circ in aer liber, cu elefanti pictati, cu fete imbracate in paiete si pene de strut.
e impins usor de ceafa, in baia cu miros de clor. pipi cu o mana sprijinita de peretele de faianta, cascada de apa din rezervor, spalatul pe ochi ("ca pisica")...periuta de dinti, albastra...pasta cu miros de menta si gustul racoros, rece. un firicel subtire de sange, scuipat in chiuveta larga, apa, multa apa, clateste, scuipa, iar apa.
somnul nu vrea sa iasa din el, s-a oplosit indaratul ochilor mari si albastri si e sambata si ar fi putut sa mai doarma, sa viseze elefanti pictati.
usa se deschide brusc si bunica il cerceteaza in urechi. e imbracata inca in camasa de noapte, parul canepiu ii sta anevoie. miros de cafea proaspata, vine din bucatarie in valuri subtiri. o sa creasca mare si-o sa bea si el cafea, in cani rotunde. da-da...
ii smulge pijamaua si el nu protesteaza. se lasa in voia bunicii, ca un copacel rascolit de vant. bum, capacul wc-ului cade cu zgomot, ca o trapa peste Frankestein, monstrul ala din desene animate. il pune sa se suie pe vasul WC-ului si il freaca vartos cu un prosop aspru inmuiat in apa fierbinte. se zareste in oglinda, gol si slabut, cu parul blond atarnand pe tample. alt prosop uscat...il freaca gafaind si spune ceva de timp-murdarie-tata-azi-
azi-aigrijacumteporti-azi-azi...

bunica se-nvarte prin bucatarie, jongleaza cu tigai si linguri. stropi mici de sudoare ii apare pe fruntea ridata si ea si le sterge cu un colt de prosop sau cu palma.
mesteca in sosuri, gusta, pune sare in bolboroseala fierturilor, iar se sterge de sudoare. din cand in cand priveste la el, prin el. ofteaza, mesteca, se sterge cu palma pe frunte, iar si iar aceleasi miscari.
soarele patrunde si el, gretos. lumina se taraste prin unghere. totul e curat, spalat, frecat, dezinfectat.
ii vine sa se duca in camera lui, sa se tranteasca-n pat si sa planga ca un copil prost...ca Raducu de la etajul 3, cand e apucat de "crize". Raducu e mai mare ca el, are ochii oblici, capul mare si nasul turtit. ii curg mereu lacrimi din ochi si saliva din gura. copiii rad de el dar iese intotdeauna cu mama lui, afara - mama lui Raducu.
Raducu n-are tata, mama lui a di-vor-tat. divort-divortat nu-i asa de cumplit ca moarte-murit-cancer dar e neplacut sa-l auzi. dupa divort-divortat stai doar cu mama si tata vine din cand in cand, asa cum vine la Raducu sau la varul lui din Colentina - Danut.
Danut vorbeste tot timpul cu tatal lui la telefon si mama lui e sora cu tata si bunica se duce si la ei, mai mult duminica,tocmai in Colentina, cu tramvaiul.

iese pe balcon. cateva cearceafuri ii mangaie fata. isi ineaca privirea in albul lor. priveste in jos...un tramvai se taraste spre statie, masini asteptand la semaforul din intersectie, chioscul cu ziare si reviste e ravarsat pe trotuarul de vis-a-vis, alt tramvai si-un altul...oameni indreptandu-se undeva, care-ncotro.
bunica il striga sa intre inauntru. el cere voie sa mearga jos, la Raducu si ea aproba cu un gest resemnat, agitandu-se in jurul unor tavi.
e sambata, e soare peste tot: scari, balustrada acoperita cu plastic verde, peretii galbui impodobiti cu peisaje inramate, usa grea a liftului, un ficus si cateva muscate langa geam.
in picioare si-a luat la repezeala niste pantofi sport si lasa in urma bucatele mici de noroi uscat. e sarcina lui sa-si curete incaltamintea dar a uitat-i-a fost lene-nu a avut chef. sireturile libere ii atarna ca niste mustati de somn, parca e incaltat cu o pereche de pesti adormiti.
Raducu sta la etajul 3, deci. are cincisprezece ani dar toti ii zic Raducu si nu Radu pentru ca asa ii spune si mama lui.
usa lor e aproape neagra, ca o usa de cavou. suna. un tarait ce vrea sa fie "ciobanas cu trei sute de oi" si un glas de femeie care striga "intra". apasa pe clanta si e inundat de acelasi soare intrat pe ferestre.
saluta clipind din ochi. Raducu sta la o masuta cu rotile. face un puzzle urias cu Tour Eiffel. posterul e asternut pe masuta si el ia dintr-un saculet, piese mici dreptunghiulare asezandu-le la locul lor. se concentreaza cu limba putin iesita peste buzele ude, mereu ude. mama si bunica lui stau la masa si beau cafea uitandu-se pe niste facturi si chitante.
- vrei cafea?
- eu...
- doar un strop...si lapte.
i se-ntinde o ceascuta alba cu licoarea magica. acasa bea doar ceai, lapte simplu sau lapte cu putina cacao si un sandwich ori o felie de prajitura facuta de bunica-sa. e buna cafeaua cu lapte, jumatate lapte jumatate cafea si mult zahar...aaahh ce bun! ai lui nu sunt de-acord ca el sa bea cafea de la varsta asta, nuuuu...cafeaua bauta aici e un fel de secret pe care nu-l spune nimanui. se simte putin mai matur, cu responsabilitate chiar.
mama lui Raducu e trista tot timpul. bunica-sa in schimb, e vesela si rotunda ca o gogoasa umflata. cand mama lui Raducu merge la serviciu, el sta cu bunica-sa asa cum si el sta cu bunica de cand...mai bine sa alunge gandul undeva, in afara lumii cu soare...da.
i s-a oferit un taburet langa masuta mobila; culege si el piese dreptunghiulare. jocul e complicat pentru ca piesele sunt mici si multe, posterul e mare si e mult cer...si bucatelele de carton cu "turefel" sunt toate cam aceleasi, multe si ele. Raducu are rabdare, ii curge saliva din coltul gurii. narile ii stau dilatate si nasul turtit, ochii oblici, linia obrazului, intreg chipul schimonosit de sindromul Down... sta parca la panda de soareci, in fata unei gauri din podea.

nu stiu cat timp petrecu cu ochii in "turefel", concentrandu-se pe detaliile din poza...poate o ora sau zece sau o suta de ani.
bang-bang..."ciobanas cu trei sute de oi". arunca nervos o piesa, o bucatica de turn, de otel impletit. mama lui Raducu spune "intra" si bunica-sa apare in cadrul usii, pieptanata si imbracata intr-o rochie batraneasca. pe guler ii straluceste o brosa mare, urata...o insecta verde cu picioruse raschirate si antenele indoite.
ii vine sa mearga la baie sau sa fuga pe scari in jos, afara in strada inundata de soare, sa nu mai vada pe nimeni, sa plece hai-hui si sa se-ntalneasca cu pirati, sa-l duca pe corabia lor si sa-l puna la spalat puntea.
nu, bunica sta in usa, schimba cateva cuvinte cu mama lui Raducu..."da, il iau acasa...au venit, hmm".

au venit-au venit-au venit. inseamna ca sunt sus, in casa, taica-sau si cu o doamna care va fi mama lui de-acum inainte.
mamele vitrege sunt rele. rele-rele-rele. vaci. curve. da, curve! stie ca-i un cuvant urat, pe care n-are voie sa-l rosteasca dar il auzise deseori la bunica, atunci cand vorbea cu vecinele sau matusa-sa sau cu te-miri-cine despre "aia" de la parter, care in fond era chiar draguta si mereu zambea copiilor si niciodata nu-i certa sau nu-i alunga cand se jucau pe hol, langa usa ei...
lasa ca...ca ce? n-o vroia in casa lor, mai bine sa stea cu buni si cu tati, ei trei se obisnuisera impreuna si buni nu-i asa a naibii, e doar nervoasa cateodata dar ii face tot timpul clatite si prajitura cu mere si s-a obisnuit si cu cicalelile ei. ce sa caute ASTA aici? cine are nevoie de ea? el nu, buni n-as crede...tati, doar el! prost! un idiot si jumatate, las' ca stie el, n-o sa lase lucrurile asa, nu-nu...

(cred ca) va urma