-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Pamantul Se Invarte Invers 2


de diana vlase la: 29/04/2008 22:37:38
taguri: Salonul 
voteaza:

Dimineata. Suna telefonul mobil al lui Enel, de langa pat. Enel se trezeste si raspunde. Ivette doarme inca.

Enel: Alo...Da... Buna dimineata...Nu, nu dormeam...da, va asteptam... bun, bun.... nu, avem, nu-mi trebuie nimic... hai veniti... pa.

Enel inchide receptorul, se freaca la ochi, se uita la ceas.

Enel: Sa-mi bag... e deja doua. Ivette, Ivette!
Ivette: (se trezeste speriata, nu isi da seama unde esti, tipa) Nu am sa te las, creatura infioratoare, nu pui tu mana pe mine, prefer sa ma omor inainte sa te las sa iti pui buzele scarboase pe mine, nu, Doamne, te rog, nu il lasa...
Enel: (o apuca de umeri si o zguduie sa se trezeasca) Ivette, Ivette iubito, hai trezeste-te, ai avut un cosmar, Ivette, a fost doar un vis, trezeste-te!
Ivette: (plange) Ce vis urat, cat m-am speriat, Doamne!
Enel: Gata, linisteste-te, sunt aici...
Ivette: Ce bine...(isi face cruce de cateva ori, apoi sta in bratele lui Enel)
Enel: Te-ai linistit? In cateva minute ajung astia, hai sa ne ridicam din pat...
Ivette: Cat e ceasul?
Enel: E tarziu...
Cei doi se ridica, aranjeaza patul, se dezmeticesc. Sunt in haine de zi, ciufuliti. Cand termina de aranjat si se aseaza pe pat, se aude soneria.

Ivette: Raspund eu.
Enel: Au ajuns.

Ivette iese si se intoarce cu o scrisoare.

Ivette: Nu erau ei, era postasul. Mai exista postas? Credeam ca numai in filmele americane din anii 80 mai exista postasi. Ce dragut era. Cu sapca albastra, cu cozoroc lucios...
Enel: Ce a adus?
Ivette: Dragul meu, a venit postasul si ne-a adus o scrisoare!
Enel: Deschide-o.
Ivette: Nu, deshide-o tu.(Ivette ii intinde scrisoarea lui Enel) Mie nu imi place sa deschid scrisori, mereu am senzatia ca trebuie sa fie o veste proata. Defapt nici nu primesc scrisori, defapt nici nu se mai trimit scrisori... Ce este?
Enel: (siderat) O scrisoare...
Ivette: Nu zau?
Enel: De la Ivor!
Ivette: Ivor...Ivor... din carte?
Enel: Da...
Ivette: Nu esti deloc amuzant. Jur! Deloc.
Enel: Priveste.
Ivette: Expeditor...Ivor. Deschide-o.

Enel deschide scrisoarea. Citeste. Apoi o intinde si ei.
Ivette: (speriata) Atat timp cat crezi...!? Ce e asta, Enel? O gluma proasta de-a ta?
Enel: De data asta nu.
Ivette: Cornului, Nr 9, etaj 2, ap 23... adresa noastra exacta...

Se aude soneria. Cei doi se sperie. Se privesc.

Ivette: Eu nu merg sa deschid.
Enel: Ma duc eu. Trebuie sa fie ei.

Enel iese si se intoarce cu Ariel si J. J taraste o valiza mare pe care o lasa in mijlocul camerei.



Scena 2.


J.: Salut!
Ivette: Buna.
Ariel: Buna!
Ivette: Buna, Ariel. (catre J.) Ce ai acolo?
J.: O viata!
Enel: Ce?
Ivette: Ce dracu, a luat-o razna toata lumea? Terminati dracului cu tampeniile! Voi ati facut gluma cu scrisoarea, nu-i asa?
Ariel: Ce scrisoare?
J: Ce-aveti fratilor?. Sunt carti. Cartile bunica-mi. Stii ca a murit acum o luna... ei bine, m-am gandit sa vi le aduc voua, impatimitii literaturii. Credeam ca veti aprecia... Sunt cele mai pretioase carti din toata viata ei. Asa le tinea, in valiza asta, nu ne lasa niciodata sa ne uitam pe ele.
Ariel: Acum daca tot nu mai e, si calea de acces e deschisa, a scazut si interesul. Am aruncat un ochi... numai vechituri. Miros a anticariat de Iasi. Ma gandeam ca voi ati aprecia...
Enel: Multumim, apreciem.
Ivette: Am avut o dimineata mai bizara..
Ariel: Sunteti pregatiti?
Ivette: Da, stai sa aduc vopselele.

Ivette iese si se intoarce cu doua seturi de vopsele pe care le intinde baietilor. In timpul acesta Enel cauta printre cd-urile lui si pune unul la cd-playerul din camera. Incepe o muzica ambientala care devine din ce in ce mai violenta. Ariel isi scoate tricoul si ramane in jeansi si o bustiera.Cei patru isi inmoaie degete in vopsele si incep sa danseze in fata panzei albe, desenand cu degetele, pe un sincron prestabilit, imagini abstracte. Dansul este alcatuit din miscari contorsionate, aparent haotice, in oglina/pe perechi. Baietii sunt pozitionati in exteriorul panzei, iar fetele deseneaza pe centrul ei. La finalul piesei cei patru se opresc, transpirati, si privesc lucratea. Aripi, coarne, sani, rosu, negru, alb, copite, toate stilizate.
Cei patru actori stau cu spatele la public, admirand lucrarea, timp in care se aude:

Prostilor, credeti ca deschideti portile raiului, si nu faceti decat sa ridicati piatra de pe mormantul meu. (acelasi ras)Simt cum carnea imi creste pe craniul nisipos, cum unghiile mi se innegresc si ranjetul incepe sa-si adune dintii. Nu cercetati, copii... credeti...

Ivette se intoarce catre public, speriata.

Enel: Ce e?
Ivette: M-am consumat foarte tare sau am luat-o razna...
Enel: Putin din amandoua?
Ariel: (lui J.) Ai desenat exact curbele femeii aleia...
J.: (impaciuitor) Hai sa nu deschidem subiectul.
Ariel:(lui Ivette) Te-ai gandit vreodata la ce se gandeste Enel cand te priveste?
Ivette: Ai posibilitatea sa-l intrebi pe el, acum.
Ariel: Barbatii mint! J. se gandeste numai la perfectiune. Cum as putea eu sa ma las privita de ochii lui, cand stiu ca nu se gandeste decat la curbe perfecte, linii drepte, hasuri pierdute in inimaginabil...
Enel: Ce conteaza la ce se gandeste, atat timp cat nu te minte?
J: Sunt aici, daca nu ati observat, as putea sa va ajut daca aveti dileme...
Ariel: (lui J.) Nu exista perfectiune, cum nu exista nici bine, nici rau.
Ivette: (incet) As putea sa te contrazic.
J.: Hai Ariel, te rog, nu incepe...
Ariel: As prefera sa ma inseli sau sa te comporti ca un badaran, decat sa continui sa crezi orbeste in ceva ce nu exista.
J.: Tu crezi in iubire, nu?
Ariel: Da. Adica? ... Si nu exista?
Enel: Haide, incetati, nu creati deloc o dispozitie buna pentru a deschide porti.
Ariel: Crezi ca nu exista?
J.: Haide sa nu mai discutam...
Ivette: O gramada de energii negative in jur. Ce zi este astazi?
J.: Ultima mea zi!
Ivette: Ce?
J.: Crezi ca o sa mai scap cu viata dupa ce am spus ca nu cred in iubire?

Ivette il priveste ingrijorata pe Enel.

Enel: Ivette, pui, te rog, ceva de baut in pahare?
Ivette: Da... imediat.
Enel: Ia sa vedem ce cadou desavarsit mi-ai adus aici.

Enel desface geanta cu carti cand se aude un tipat din bucatarie. Ivette intra speriata, plange, tipa.
Ivette: Nu-ati simtit? Cutremur! Fugiti, o sa se darame cladirea, fugiti! Nu o sa scapam cu viata, haide Enel, hai sa fugim pe scari acum!

Cei trei raman inmarmuriti. Ariel si J. se privesc unul pe celalat.

Ivette: (incepe sa rada in hohote) Nu aveti nici un pic de umor in voi. Nici nu am reusit sa va pacalesc. Eu credeam ca o sa va speriati groaznic...
Enel: Draga mea, esti bine?
Ivette: (inca rade) Da, am incercat numai sa mai destind atmosfera. Niciodata nu reusesc sa iti fac o farsa, ce mult mi-ar placea sa iti fac o farsa. Sa stii ca intr-o zi o sa reusesc sa te pacalesc atat de tare, incat nu ai sa mai stii de tine...
Ariel: Cred ca nu ne-am ales cea mai buna zi pentru a face lucrarea asta.
J: Pana maine trebuie predata asa ca poate ar trebui sa ne concentram mai mult.
Enel: Stiu ce ar trebui sa fac ca sa ne destindem putin. O sa va citesc un pasaj scurt dintr-o ultima descoperire a mea.
Ariel: Apoi lucram?
Enel: Da.
J.: Bine.
Enel: Ivette?
Ivette: (nu foarte multumita) In regula.

Cei patru se aseaza pe jos, in semicerc si Enel incepe sa citeasca. Se aude vajait de vant si buciumul in departare.

Ceva ce odata semana cu pestele, se taraste printre radacinile miscatoare ale batranilor intelepti. Semiobscuritatea deseneaza lumea asta de sub lume in violet si maro inchis. Solzii pestelui capata lumina cand sunt atinsi de privirea lui Ivor. E ca si cum el ar avea un soare incatusat in priviri. Ivor priveste pestele, zambeste catre sarmana vietate, si ridica spre ochii lui lumina ce se reflecta pe solzi. In ceasul acela din clepsidra, pestele se intuneca si deveni o radacina, dar nu una miscatoare. Din lumea de sus se auzeau cantece la harpa. Priveste spre cerut pamantiu, zambeste ca pentru sine, si ochii lui se inconjoara de doua aure... Apoi pleca. Curand va sosi ziua cand lemnul de la toate harpele va astepta, pustiit in desert, sa fie ridicat de un tamplar intelept. Numai ca tamplarul nu va mai fi...

Ivette: Nu ma simt bine deloc. Hai sa terminam lucrarea. Ma simt ca intr-un cosmar in care ma doare cand ma ciupesc.
Ariel: Mie mi-a placut!
Ivette: Ce e de placut?
J.: (lui Enel) Tom cand ajunge?
Enel: Nu stiu, dar fara el nu putem termina. Sau cel putin nu lucrarea la care visam..
Ariel: A zis ca vine la pranz.
Ivette: Imi vine sa iti dau foc la carti!
J.: Nu ai vrea sa faci asta...
Enel: Intradevar, nu ai vrea...
Ivette: Daca ar fi sa alegi sa pierzi ceva, ce ai alege, cartile sau pe mine?
Enel: Nu stiu ce e cu tine, dar nu gandesti bine deloc. Prefer sa nu raspund la intrebarea asta. Nu ai pus ceva de baut in pahare...
Ivette: Asa este, iarta-ma...

Ivette ia o dusca din sticla de wisky, apoi toarna si in pahare. Le aduce invitatilor si se arunca pe pat.

Ivette: Eu te-as sacrifica pe tine. Cel mai urat te porti cu oamenii care te iubesc pentru ca ai ceritudinea iubirii lor, pe cand cu ceilalti, te porti cu manusi. Eu as fi raspuns ca as renunta la mine, asta mi-ar fi certificat faptul ca esti constient de iubirea mea.
Ariel: (aparte) Debiteaza...
Enel: Jocurile sunt interesante, dar nu vei obtine niciodata nimic. Nu te mai juca cu iubirea....
Ivette: Sa-l ascultam, el este inteleptul, el este vraciul din satul nostru.
J.: Frate, terminati!

Incepe o melodie. J. si Ariel discuta incet langa masa, in dreapta scenei, Ivette sta intinsa in pat, Enel frunzareste cartile primite cadou. Deschide o carte mare cu coperti maro de piele. Nu are nici titlu, nici autor. Peste tot tabloul scenei troneaza lucrarea inceputa, singura luminata in scena.


comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (0):

Nu exista comentarii

-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: