-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

[Hin]dusă departe - India Gate II


de thebrightside la: 02/05/2008 09:30:06
modificat la: 27/09/2009 18:27:10 arata originalul
rezumat: thebrightside on
taguri: Cutia_cu_litere 
voteaza:
Coborâm la Secretariatul General, denumire ce vine de la suita de instituţii din vecinătatea staţiei. Fiecare clădire din zonă are câte o pereche identică de cealaltă parte a Raj Path (Calea Regelui), mai puţin Preşedinţia şi Parlamentul.
Casa Preşedintelui se înalţă impunătoare în vârful unei coline; o construcţie asemănătoare unui dom, flancată de două ministere gemene, puţin mai în josul dealului. Raj Path coboară printre ele, aplatizându-se într-un sens giratoriu, înveselit de două ronduri de verdeaţă ce înconjoară câte un pâlc flori roşii, crescute cât un stat de om, cu frunze bogate a la tulipe. Calea Regelui se continuă până la India Gate, corespondenta arcurilor de triumf europene, monument ridicat tot în cinstea eroilor ale căror nume sunt basoreliefate pe întreaga sa suprafaţă. În spatele India Gate se află un obelisc despre care se spune că, văzut de la una dintre ferestrele Casei Preşedintelui, pare a fi construit chiar deasupra Porţii.
raj path
În lateralele Căii Regelui se află două peluze împădurite pe jumătatea care dă spre două lacuri lungi, pe care plutesc lin bărcuţe de promenadă umbrite de copertine colorate. Lacurile se sfârşesc în stânga şi dreapta Porţii cu două fântâni arteziene supraetajate, decorate cu ţânci şi adolescenţi despuiaţi ce nu se mai satură de bălăceală.
De toate acestea te-ai putea minuna la un loc doar dacă ai poseda două aripi şi un trup fusiform ca al şoimilor ce cutreieră văzduhul fierbinte al amiezii. Cum însă noi suntem nişte bipezi amărâţi, supuşii gravitaţiei, le admirăm pe secţiuni, începând cu peluzele verzi, tunse băieţeşte, străbătute uneori de câte o veveriţă în căutare de provizii.
Îmi dau seama că acesta e unul dintre lucrurile care intensifică sentimentul de libertate care creşte încet, tentacular în mine, de când am păşit întâia dată în Bharat (numele hindus al Indiei).
Nu văd regulile, nu-mi agresează câmpul vizual, declarându-se infailibile de pe indicatoarele împrejmuite cu roşu, nu le simt atârnându-mi grele pe umeri, încetinindu-mă şi deznădăjduindu-mă. Nu le văd trăgând de colţurile buzelor oamenilor, amorţindu-le gesturile şi paşii. Nu pulsează ca un organ al urbanului. Urbanul indian poartă haine hinduse, moi şi uşoare, atrăgând prin culoare. Are aripi ce fâlfâie liber şi dinţi care caută hrana, are cozi stufoase ce se furişează pe după trunchiuri întortocheate de arbori bătrâni şi sare agil de pe o creangă pe alta, semnalându-şi existenţa prin strigăte scurte, stridente. E viu şi liber sa fie.
Cantitatea de frici pe metru pătrat nu culcă iarba, o lasă să împungă aerul, îndrăzneaţă. Nu ridică garduri înalte, inexpugnabile între indianul de rând şi visul sau bollywoodian. Cantitatea de frici e neglijabilă şi asta se vede pe feţele delhienilor ieşiti la picnic.
Stupefacţia bucuroasă ce bate din palme în mine ca un copil la circ, creşte invers proporţional cu distanţa dintre noi şi India Gate. Pe măsură ce paşii acumulează terenul care ne desparte de monumentul eroilor, peluza prinde viaţă şi mai pregnant şi mai hindus. Familii întregi aşezate pe iarbă râd, împărţindu-şi o fiertură picantă de orez pe care vânzătorul ambulant o purtase până la ei într-o găleată, servindu-le-o acum în frunze palmiforme. Alţi câţiva businessmen de peluză îşi laudă neobosiţi baloanele şi îngheţata, îndemnându-te să mai cumperi puţină fericire. Pe pulpa învelită în jeans a unui tânăr, se preling negre pletele unei adolescente ce zâmbeşte a lipsă de griji. În capătul unui dreptunghi de peluză folosit drept teren, un altul strigă criptic către colegul de cricket, doar ei ştiu ce. Se opresc o clipă, apoi de dragul asistenţei ce pozează, pozează, pozează, îşi intensifică gesturile şi îndemnurile, concurând pentru atenţie. Trebuie să fie câteva mii de oameni aici, fără exagerări.
O puştoaică de vreo zece ani vine la noi să ne salute şi să ne întrebe de origini. După scurta conversaţie de convenienţă, ne roagă să facem o poză cu ea şi fratele ei, care se ascunde ruşinat în spatele unui copac. Îl strigă apăsat, ca o soră mai mare, deşi împricinatul are cu câteva palme mai mult ca ea în înălţime şi probabil în ani. Evident că nu au un aparat foto şi bineînţeles că nu le pasă de asta. Puştoaica mă priveşte cu ochii de castană lucind a foc şi strecoară o mână peste mijlocul meu strângându-mă cald până ce strânsoarea, susţinută din parte-mi, devine aproape o îmbrăţişare. Mi se înmoaie genunchii şi pleoapele deopotrivă de atâta suflet turnat în gesturi şi nu mai caut să înţeleg cum de oamenii aceştia sunt aşa de simpli şi albi. Mă bucur doar.
Ochii noştri europeni au furat câte puţin din focul copilei hinduse, iar acum sclipim unul la celălalt într-un nonverbal egal, pe care îl tot scurtcircuităm încercând a-l muta în cuvinte prea mici:
- Nu pot să cred! E aşa de frumos, atâţia oameni… N-am văzut niciodată aşa ceva.
- E ca şi cum tot oraşul ar fi ieşit la picnic.
- Uită-te la ei! N-au nici o grijă, nici una... parcă ar fi sărbătoare...
Dar nu e. Calendaristic, e o zi ordinară de joi într-un august ordinar dintr-un oarecare an.
baloons1
Ia toată asta, dacă poţi! Ia toată minunăţia şi pune-o într-o găoace. Dacă nu încape, pune-ţi-o în inimă. Acolo încap şi fetele îmbrăcate în sari fluorescente, cu cerceii grei alungind lobul urechii şi tarabele umblătoare de îngheţată Mother Dairy şi veveriţele îndrăzneţe şi puştii ce joacă leapşa pe copacul acela crescut aiuristic, orizontal, la doar câţiva metri de iarbă şi toatăpaceaasta! Ah, nu încape nici acolo? Nu-i bai. Las-o să te copleşească, fii sigur că nu mai pupi curând aşa o pleaşcă! Oricât de plângăreţ şi de lătăreţ ar fi dorul de casă, dacă mi-ai cere acum să aleg, n-aş fi altundeva decât aici. Aş sta pe Nepământul ăsta o săptămână încheiată la nasturi. Până mi-ar ieşi pe nas şi porumbul copt şi baloanele colorate şi fântânile arteziene vii de copii şi pozele care nu se mai termină lângă necunoscuţi fascinaţi de albiciunile ambulante.
Iar acum să revenim un pic cu picioarele pe Pământul care e tot aici, nemişcat în aparenţă. Sunt câţiva kilometri, poate doi, poate patru (nu-s bună la apreciat distanţe, v-am mai spus) de la Central Secretariat la India Gate, care ne-a fost ca o fata morgana. Părea aşa de aproape şi deşi am mers şi iar am mers, parcă nu mai ajungeam s-o ajungem şi parcă nici n-am fi vrut prea tare. Cu siguranţă lentoarea furişă cu care ne-a absorbit peisajul a fost de vină. Când în final am ajuns lângă monumentul indian, eram sfârşiţi de atâta nemaivăzut. Ne-am tolănit pe un petec de iarbă, dar zăbavă prea multă n-am avut. Şi pe drept ne-aţi întreba, cine ne-a pus să purtăm pălării de cowboy. Căci ele par a fi atracţia serii pentru puzderia de localnici ce mişună împrejurul nostru, ca la un loc de pelerinaj. Aici s-au încheiat nasturii săptămânii mele virtuale. După o poză, două, nouă, a venit un moment în care am empatizat absolut cu superstarurile care agresează paparazzi. O mână umedă m-a prins de braţ, trăgându-mă înspre un alt grup de adolescenţi ce-şi sorbeau din priviri clovnul de ocazie. Cam atunci mi-am zis că îmi vreau aerul înapoi şi să scap odată din furnicarul neîndestulat.
A fost însă un preţ al fericirii insignifiant, aşezat frumos în linie cu celelalte preţuri ridicol de mici din India. Oaspete nepoftit, dar primit regeşte la picnicul ad-hoc, neştiind să aleg între frumuseţea locurilor şi liniştea artistic ciobită de cântecul indiencelor şi chicotele copiilor, m-am simţit om viu pentru prima dată după mult, mult timp, atât de mult încât nu ştiu cât a trecut. Foarte probabil să nu mă fi simţit niciodată aşa, aşa de întreagă, aşa de plină încât să pot spune fără vânt de îndoială: în momentul ăsta nu am nevoie de ab-so-lut ni-mic.

Continuarea aici.


Dacă nu ai nicio problemă cu faptul că plagiatul este ilegal, poti copia acest text fără a menţiona autorul.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (3):


:) - de alex andra la: 02/05/2008 14:55:30
Exact cum am mai zis Proza alerta, vie, colorata. Observatii pertinente, parca in picaj.
Prima parte mai faina. In special aia cu liftul si claustrofobia:)
#307327 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Luska - de thebrightside la: 02/05/2008 15:13:57
noubadiz parfect, sez noubadi. :))

cum am mai zis, sarut-mana. pertinenta nu poci a fi, io cred ca-i doar mai lina, mai siropoasa partea doi, dar se prea poa' sa fie la vale .:D
#307335 (raspuns la: #307327) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
:P - de alex andra la: 02/05/2008 15:15:42
De la mine ai de la vale in sus:))))))))
#307337 (raspuns la: #307335) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: