“Omul s-a născut să fie rău. Din momentul în care s-a ridicat din pântec , vioi in plânset, şi până în momentul în care se coboară alb, tăcut în simţuri între pereţii de lut, el tot rău va rămane.”
Ai fost găsit vinovat de nepăsare. Ţi-ai ucis din faşă propriile idei mareţe, ţi-ai maltratat dorinţele până ce te-au părăsit speriate. Ţi-ai vândut sufletul pe bucaţi , ce nu am mai fost mai târziu folositoare negustorilor şi le-au aruncat la câini. Îţi mai rămăsese curajul tinere. Dar şi pe acela l-ai inecat in curenţi repezi, fustraţi. Te-ai întors la mal apoi (marea în jurul tău era limpede si calmă).
Pedeapsa este exemplară. Eşti condamnat la decade de banal. Vei face mereu doar ce vor alţii. Vei culege roadele celor tupeişti. Îţi vei muşca pumnul si printer sughiţuri vei simţi lacrimi sărate (şi doar ele iţi vor mai potoli setea).
Locul în care îţi vei duce la îndeplinire sarcinile? Societatea românească. Acea societate ce a încetat a-i mai păsa de valori şi principii. Acea societate ce refuza unfuzii estetice si a cărei demagogie s-a extins intr-atâta încât s-a contopit cu ea. ACEA societate ce îşi bagă p** în promovarea culturii, a noului şi continuă să alinte cu vorbe zaharisite proiectanţi comunişti, meşteri în ale chibritului şi specialişti inculţi ce se dau de ceasul morţii in a descoperii răspunsuri la întrebări ce nu au nevoie de răspuns.
Aprodul de lângă mine va avea grijă sa duci la bun sfârşit sentinţa. Aprodul de lângă mine este tăcut şi resemnat. Aşa vei fi şi tu. În studenţie avea planuri, avea acea încăpăţânare de dac. Poate aşa ai fost şi tu. S-a lovit însă de un perete de sticlă şi i-a fost frică să îl spargă… Dacă se tăia în cioburi?