Dimineata asta
Care atarna deasupra orasului meu
Ca un candelabru gotic
Te indeamna sa rasfoiesti
Prin amintirile caleidoscopice
ale trecutului –
canion cu pereti abrupti
deformati de ricoseurile
atator vise
in picaj acrobatic

acolo sunt ei
gigantii cu oase fragile
ce mangaiau odata fruntea noastra de copil
aplecati intangibil
lasandu-si zambetul sa se astearna
pe fiecare piatra de hotar
din cochilia spiralata
la care ne intorcem
periodic
sa ne-odihnim embrionar


La umbra lor crestem tacut
Ne ratacim uneori
printre icoanele crescute in ziduri
Pasii nostrii nasc deserturi
Cu beduini si oaze
unde copilul din noi
sa agata cu inversunare de panglica zmeelor
construite la umbra atator taceri

aici visam incendiar
la ziua cand vom reusi
sa sfasiam carapacea opaca
in care atatea aurore boreale
sangereaza claustrfob
cu fiecare dorinta