...m-au strans intr-o noapte tacerile lunii.
tacerea e moarta, spuneati, nu-i chip sa te stranga.
nu poate sa doara, nu stie sa franga,
ea poate numai si numai sa planga.


sa planga, spuneati...
si lacrima ce-i?
nu-i sugrumare de ganduri si sine?
nu-i tipat de spaime nocturne de mine?
nu-i oare-nclestare tacuta de vise?
nu-i ghimpe sau sare in rani ce-s deschise?


...stiti voi...lumini ale zilei lumesti,
ce-nseamna cu noaptea sa stii sa traiesti...
...stiti voi sa taceti cu stransoare de gand,
cu nelinisti si temeri de-ntuneric flamand...
puteti sa dureti si sa spuneti c-ati plans,
cand de voi orice vis, mereu sta ascuns?
cum stiti ce-i a plange cand nu stiti tacea,
cand n-aveti nici umbre nici luna ce poate durea?

...doar haos s-aveti stiti. doar lipsa de gand,
doar graba si forfot si timp mereu alergand.
in ritmuri perfecte vi se zbat straluciri.
zadarnic. caci nimeni nimic nu are-n priviri.
si nimeni nimic n-are timp sa-nteleaga.
..caci soaptele voastre nu tac...se grabesc doar sa mearga.