Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

12 picioare


de AlexandruRosu la: 26/05/2008 11:19:51
taguri: Salonul 
voteaza:
12 picioare


Cele douasprezece picioare mi se nasteau prin mers pana ce au prins aripi. Cele douasprezece constelatii pareau varsate intre mine si ritmul varsatorului de lumina. Printre fructe si radacini ne imputerniceam la cate-o fantana clara si rece, atunci setea se contopea cu satisfacerea ei blanda si tamaduitoare. M-am privit in seva fiintelor de rai pulverizate prin atmosfera. Functia eterico-magica inspirata prin fiinta vibratie se nascu din putere.
Depune-ti armele cand infasurat te dedici unui cant de spasme si tremur, lasa-te purtat de-o naturala stare de distorsiune si metamorfoza a sinelui-gand. Cantare adu-mi in maini si prin ochi, omule cu ochii verzi pustiind negand pe campiile interdimenisionale dintre privire si simt.

Arcuieste-ti narile
Si ma soarbe.
Precum ai sorbi prin mine
Pulsatia infinitului.

Ma repetam sau ma repedeam sa merg pana la o privire cuprinsa-ntre maini de zeii ce te-au spalat cu raze prin lumile acestea. Iti purtai fiinta de douasprezece aripi prin lume imbracata-ntre frunze si semne de-ntregire. Coapsa cu care ai cosit parul adunat excesiv intre sprancenele mele de-o latura instelata, ai pus-o pe bataia piciorului pierit in inconsistenta. Am trecut mana prin zidul necompromis de vreo culoare, imaculat. Culorile dintre culori se revelau intr-o noua profunzime cromatica.
Ma purificam de viziuni prin puterea ce m-a readus la tacere printr-o efuziune de batai prin soarele intergalactic ce ma genereaza neincetat prin inima sa. Cotrobai prin odai neincetat de pur si somatic independent la vreo miscare printre suspinele si florile interscanteice ce mi le-au inflorit prin burta monstrii cu duh de-organizare spre o scabroasa stare de orhideica somnolenta. Topeam scantei la fel de fine iar picioarele mi se-nvineteau prin maini de-o rasunata printare prin colturile celulelor ce vor murii si vor renaste mereu nascute prin zare.
Un soare rosu la atingere si profund la mirosire se cosea pe ochii mei neintrebati de carne. Oglinda ce-o vazui prin somn se prefacu-n oglinda prin care se privea dumnezeu prin mine. Tremurul reflexiei duse la o spartura-n cer prin care ma-nsulitam spre cunoasterea eterica. Mi-a aparut prin vis un inger cu colti de seara blanda printr-o seninatate a devorarii. Plexul solar s-a vazut ingandurat cand i-am contopit cu sine intreaga constelatie venita sa ma vada cum curg prin amintirea a ceea ce am fost vreodata. Printre fiinte interdimesionale ma unesc continuu si ma despic spre-a da de seva ce m-a generat prin niste soiuri de legamant crucificat prin moarte.
Am pornit sunetul viorii pana ce degetele mi le-am tocit, pana ce capul si barbia mea deveneau doar unde ce incet apar si reapar prin neantul inmiresmat de vibratie si de-o suprema incantatie solara. La marginea razei cea fara de culoare m-am patruns pana ce la o boare m-am sorbit prin interdimensiunea, atemporala si adimensionala a propriei conglomerari spre epurare. Tolaniti pe-un deal mi-am deschis chakrele in soare spre a le spala in lupta intunericului cu lumina. Arcasii sagetii ce m-a strapuns in plin prin inima m-au fulgerat cu-un zeus zorit sa-si dezbrace pamantenirea printre muritori. Zeul era chemat la imbratisarea intergalactica in eonul sarpelui cu coltii blanzi si cu venin de-ntelepciune.
Nu mai avui decat timp pentru o tigara rasucita printre profunzimile cerului, cand intors din calatorie cu tolba plina am revenit pe cele doua picioare de carne si cele doua aripi de pene, strapuns fiind de-ndestulare si beat de-o ambrozie a starii. M-am imporumbat printre stiuletii toamnei si m-am imbaiat in lacul rece de-o toamna ce-ii plutea prin rani si vibrare. Cand m-am suit prin barcile ce duceau spre tine era prea tarziu. Parca te si vedeam ca un felinar rapus de styx, printre calcaie de ahei nemuritori. M-am rapus sa nu mai incrangur nevinovate remiscente poetice pe ochii diavolui ce ma-nspira spre a necunoaste fiinta de profunzime a apei. Ma reasez in mine, ca si cum as fi inmiresmat cuvantul spalandu-l de toate cele spre a-I revela notiunea si conceptul pana la o contopire cu fiinta lucrurilor in sine.
Disperat de neprezentare la actele vietii, m-am nascut in somn si am purces spre ceasul ce-mi ticaia in inima cu sensul de clepsidra totalitara si anihilatoare. Am purces spre a nu-mi scapa fiinta de iubire printre prapastiile integalactice de fum si smoala impura si daunatoare sanatatii fericirii mele. Tolba cu sageti mi-am pus-o intr-un spate cordial si am pornit spre a ma vana si a ma salva. Sacrificarea sinelui nu e un sacrilegiu pamanteam ci o datorie nascute din nastere si moarta prin moarte. Ochii stralucizii a-I fiare numite eu ego sau cuprinsa-ntre bratele durerii rastignite, i-am strapuns prin sageata fruntii. Boreala incantare din sangele albastru-straveziu se risipi-n cuvinte dadatoare de balti interstelare. Despicam cuvintele spre a le esenta prin potentarea lor interumana si de relatie revelatorie. Cand am purces spre strafundurile generatii de cuvinte le-am gasit sclipitoare ca mana cereasca adunata-ntr-o lume a indestularii prin a nu fi. Am strapuns cerul apoi cu picioarele mele grabite sa se-ntoarca spre matca lumii, vanand iepurii fricosi ce mi se asezasera cu inima pulsand de frica ontologica prin sange.
Pulsatia infinita imi dadu atunci starea de increat intr-un cosmic timp reversibil si omniprezent ce se sucea si-si dadea loopurile prin timp si spatiu cu vitezele crescute nu prin natura bolidiana a cunoasterii ci prin viteza eului-gand ce strapunge si chiar anihileaza distante imposibil de parcurs intr-o viata inutila a baranganarii. Stropeste-mi picioarele cu mercur ca printr-o reactie mai ceva ca valvataia iubirii sa catalizeze si sa zboare printr-un sine sidefat de figurine pesterale si urmate de dansul focului.
Cand iepurele ce-l urmaream se prabusii la picioarele mele intelegeam natura ploii de lumina ce ii spala sangele grabit de frica spre anihilare. Cand iepurele se ridica la cer am strapuns prin sageata mintii norii de ploaie corectati prin soare.
Intreaga liniste se instaura prin univers si in nemiscare totul se intampla cu sens. Aceste doua maini se intorc profund in ceea ce au fost odata, vibratia din burta mamei ce le-a generat ritmic si posibil prin lumea de monstrii nascuti sa nasca numita pamant. Totodata m-am tremura de-ncorsetarea leului luminic comat prin lupta si prin forta. Totusi, nu mai gandeam in termenii unei rasuciri de putere ci in aceea ai unei contopiri cu forta sa launtrica si indestructibila.

M-am instalat in partea de sus a nemuririi si mi-am ascutit simturile spre a ma intrevedea in lumina palida ce vibra prin mine ca dintr-un puhoi de semintii decazute din nastere si castrate de pudoare. La o intrecere de zmei m-am tolanit cu zmeul meu prin vant si m-am luat la intrecere cu norii si cu picioarele mele.
Pe o constelatie numita oarecum am poposit cu zmeul meu purtat de un navalnic vant potrinic. Soarele de-o culoare numai copiilor in somn revelata, se crapa la apusul varstei sale. Fiintele ce gravitau in jurul lui erau doar fantome incetosate a ceea ce au fost intr-un soare activ. La apusul civilizatiei lumea intra intr-un fel de letargie somnoroasa si palida. Eu insumi eram doar amintirea a ceea ce am fost.
Totusi conlucrand cu fortele de tanspunere in timp si spatiu am reusit sa ma transpun in vechiul meu pamant de pacate si virtute pana cand m-am linistit intr-o baie a fiintei. Ploaia aceea pura, inmiresmata de raze ma prefacu catifelat la simtire si pregatit pentru eterna stingere si expansiune in neant.
Cand te-am vazut fulguindu-ti fiinta de ploaie, prin mine se dadeau asteptarile unei lugubre imperecheri animalice si pline de vre-un smoc de iubire prin mangaierea pulsatiei. Cu o blandete de inima ranita ma sarutai si ma incovrigai spre a ma rasturna din scaunul meu si a ma transpune prin tine si prin corpul tau. Asteptam sa se iveasca floarea ce trebuia a-mi rasari prin crestet. Cand intr-o singura respiratie ne-am contopit, am nascut tacere.
Nimic nu mai vibra, nici iubirea noastra macar. Totul era completa muzica ce le continea pe toate intr-un continuu etern si pasnic nimic. Aceasta tacere ne imputernici pana la a fi zei si a ne implini prin iubire. Pentru ca nimicul accepta de fapt totul.

comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (0):

Nu exista comentarii

Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: