Constelaţie de toamnă

Calului meu
i-a crescut frunză roşie sub copită,
nebunie în coamă
şi pe spate o eră cât o clipită.

A-mpietrit,
ca o ruşine de fată mare,
în salturi ovale,
ca o fecioară iniţiată continuu
poartă spumă şi sânge-n zăbale.

Stă suspendat de cer ca o poamă,
mi-e stele,
sunt vânt
şi e toamnă.