te provoaca sa gandesti
| recomandari: | Photoree - The collaborative image recommendation system |
| Ghidoo.ro - Descopera internetul interesant! |
aproape ganduri*
de Homo Stultus la: 10/06/2008 00:01:26voteaza:
A raspunde provocarilor pe care le presupune devenirea inseamna pe undeva a fi intru aceasta (ineptie/gratuitate?). Faptul ca fiecare poseda o forta vitala, un apetit catre vietuire, mai mare sau mai mic, este destul de evident. Ceea ce pare anevoios (atunci cand incercam sa ne definim devenirea, dincolo de concept si poate ca si dincolo de stare) este, poate, propria delimitare intre fiinta si potentialitate.
A potenta existenta ne este firesc, nu stiu daca ne este si la indemana. Desi a incerca sa depasesti conditia umana este un demers ineptic, devenirea presupune totusi un dans hipnotic in vecinatatea piscului. Devenirea contrar tuturor asteptarilor este un zbor cu aripi frante.
Poate ca referindu-ne la aspectul metafizic, la tinta pe care omul o vede dincolo de vizibil, devenirea ar putea parea orbecaiala haotica a unei cartite in jurul musuroiului. Putem spune ca ea este si aceasta. Dar ceea ce il mana pe om, dincolo de propria-i realitate afectiva si noetica, este imposibil de investigat prin mijloacele inteligentei sau prin cele ale experientei. A spune ca omul are un instinct al transcendentului este iarasi nesincer. Caci instinctul ar tine prin definitie si de viscere, de ceea ce in vechime numeau soma sau chiar sarx.
Devenirea ar putea sa tina si de instinct. Transcendentul, presimtit cu neliniste uneori, nu stiu in ce masura. A include insa devenirea doar in planul grosier al conservarii si reproducerii este iarasi contrar firii. Caci firea nu are nevoie sa caute dincolo de cer sau sa sparga nimicul in bucati.
Putem spune ca ne plasam in sfera necesitatii si in afara ei. Am ajunge in acest caz la o ambivalenta utila pentru demersul de intelegere. Sa credem insa ca prin asta se poate epuiza un proces atat de complex? Ar fi, cred, nerealist si copilaresc. Inainte de a fi o problema de vocabular, devenirea este o problema de participare, de potentare. Si daca ar fi doar o chestiune de ordin teoretic atunci i-am putea dedica tratate punandu-ne intre randurile de la subsol.
Devenirea este pentru om (doua litere de nedefinit) viul (mai multe litere de acelasi soi). A fi inseamna - in masura in care mi se arata omenescul ca proces - a deveni. Desi a le identifica poate sa fie pe undeva o simplificare sau proiectarea intru potentialitate a unei perspective ingustate si saracite de sens. Sau...?
*fara corectura.
A potenta existenta ne este firesc, nu stiu daca ne este si la indemana. Desi a incerca sa depasesti conditia umana este un demers ineptic, devenirea presupune totusi un dans hipnotic in vecinatatea piscului. Devenirea contrar tuturor asteptarilor este un zbor cu aripi frante.
Poate ca referindu-ne la aspectul metafizic, la tinta pe care omul o vede dincolo de vizibil, devenirea ar putea parea orbecaiala haotica a unei cartite in jurul musuroiului. Putem spune ca ea este si aceasta. Dar ceea ce il mana pe om, dincolo de propria-i realitate afectiva si noetica, este imposibil de investigat prin mijloacele inteligentei sau prin cele ale experientei. A spune ca omul are un instinct al transcendentului este iarasi nesincer. Caci instinctul ar tine prin definitie si de viscere, de ceea ce in vechime numeau soma sau chiar sarx.
Devenirea ar putea sa tina si de instinct. Transcendentul, presimtit cu neliniste uneori, nu stiu in ce masura. A include insa devenirea doar in planul grosier al conservarii si reproducerii este iarasi contrar firii. Caci firea nu are nevoie sa caute dincolo de cer sau sa sparga nimicul in bucati.
Putem spune ca ne plasam in sfera necesitatii si in afara ei. Am ajunge in acest caz la o ambivalenta utila pentru demersul de intelegere. Sa credem insa ca prin asta se poate epuiza un proces atat de complex? Ar fi, cred, nerealist si copilaresc. Inainte de a fi o problema de vocabular, devenirea este o problema de participare, de potentare. Si daca ar fi doar o chestiune de ordin teoretic atunci i-am putea dedica tratate punandu-ne intre randurile de la subsol.
Devenirea este pentru om (doua litere de nedefinit) viul (mai multe litere de acelasi soi). A fi inseamna - in masura in care mi se arata omenescul ca proces - a deveni. Desi a le identifica poate sa fie pe undeva o simplificare sau proiectarea intru potentialitate a unei perspective ingustate si saracite de sens. Sau...?
*fara corectura.
comentarii (8):
***
- de
maan
la: 10/06/2008 09:43:25
'a vietui' e totuna cu 'a trai', Homo Stultus?
deci
- de
maria de las maravillas
la: 11/06/2008 23:02:41
conferinta ta e interesanta dar grea.
Asa se face ca chiulesc camarazii; s-au dus la o bere.
In opinia mea, a deveni este a cunoaste.
A depasi conditia humana eu o vad ca fiind dinamica de a iesi din starea de ignoranta; cu alte cuvinte a sparge coaja oului in care ne este comod sa vietuim.
Devenirea, deci cunoasterea, ca atribut al transcedentalului nu este determinata de instinct; nici de avansul tehnologic. Ci invers.
Dar este un produs al inteligentei humane.
Caci ce este inteligenta? sa zicem ca a vedea dincolo de lucruri; desi ea exista sub o multitudine de forme.
In procesul de devenire de care tu vorbesti s-ar pune problema celei mai elaborate inteligente.
Mai degraba o vad ca o relatie biunivoca decat ambivalenta.
Timpul T este infinit, adica format din t0, t1, t2 ..... tn. (momente de timp)
Noua ni s-a harazit t2008, T2009 ...
Adica toate t-urile exista in T si invers.
Eu cred ca problema e simpla, daca te retragi in afara si o vezi ca si cum n-ai exista. Sunt nimicul.
Si devine foarte complicata cand intram cu capul in ea, ca berbecii crezand ca suntem centrul ei de gravitatie.
Asa de simplu ...
Asa se face ca chiulesc camarazii; s-au dus la o bere.
In opinia mea, a deveni este a cunoaste.
A depasi conditia humana eu o vad ca fiind dinamica de a iesi din starea de ignoranta; cu alte cuvinte a sparge coaja oului in care ne este comod sa vietuim.
Devenirea, deci cunoasterea, ca atribut al transcedentalului nu este determinata de instinct; nici de avansul tehnologic. Ci invers.
Dar este un produs al inteligentei humane.
Caci ce este inteligenta? sa zicem ca a vedea dincolo de lucruri; desi ea exista sub o multitudine de forme.
In procesul de devenire de care tu vorbesti s-ar pune problema celei mai elaborate inteligente.
Mai degraba o vad ca o relatie biunivoca decat ambivalenta.
Timpul T este infinit, adica format din t0, t1, t2 ..... tn. (momente de timp)
Noua ni s-a harazit t2008, T2009 ...
Adica toate t-urile exista in T si invers.
Eu cred ca problema e simpla, daca te retragi in afara si o vezi ca si cum n-ai exista. Sunt nimicul.
Si devine foarte complicata cand intram cu capul in ea, ca berbecii crezand ca suntem centrul ei de gravitatie.
Asa de simplu ...
***
- de
maan
la: 11/06/2008 23:34:22
In procesul de devenire de care tu vorbesti s-ar pune problema celei mai elaborate inteligente.
Mai degraba o vad ca o relatie biunivoca decat ambivalenta.
nu vrei sa explici asta, te rog?
habar nu-nteleg ce-ai vrut a spune.
Mai degraba o vad ca o relatie biunivoca decat ambivalenta.
nu vrei sa explici asta, te rog?
habar nu-nteleg ce-ai vrut a spune.
ei, cuget si eu, adica ...
- de
maria de las maravillas
la: 12/06/2008 00:01:02
spun tot ce stiu si-nca mai aflu.
Ca mi-i frica de tortura, reeducare, reciclare s.a.m.d.
Daca-mi raspunzi la o intrebare: esti prefesoara, Maan ?
Da' mi-a ciripit un pitigoi ca sta lupul ascuns intr-un tufis
Ca mi-i frica de tortura, reeducare, reciclare s.a.m.d.
Daca-mi raspunzi la o intrebare: esti prefesoara, Maan ?
Da' mi-a ciripit un pitigoi ca sta lupul ascuns intr-un tufis
***
- de
maan
la: 12/06/2008 19:15:00
Ca mi-i frica de tortura
ce ce ti-i frica nu scapi, mai ales dac-apleci urechea la pritigoi.
ce ce ti-i frica nu scapi, mai ales dac-apleci urechea la pritigoi.
haida,de
- de
maria de las maravillas
la: 12/06/2008 19:26:33
ca-s vrajitoare. de aia ma cheama maravilla (minune) si mi-i frica de inquizitia spaniola.
devenirea întru a fi
- de
wp
la: 13/06/2008 12:29:01
Devenirea întru a fi sau definirea întru fiinţă.
Am întâlnit ideea, dacă pot să-i zic astfel, la o conferinţă a părintelui Rafail Noica, care a plecat de la întrebarea lui Moise „Cine să le spun că m-a trimis? Care Ti-e numele?” şi răspunsul primit: Eu sunt Cel ce sunt. Spune-le că ’Eu sunt’ te-a trimis”.
Punând semnul întrebării asupra egalităţii a fi = a exista şi dezvoltând pe linia etimologiei cuvintelor ajunge la concluzia că, devenirea întru a fi, este procesul - îndrăzneţ spus în spiritualitatea răsăriteană - de îndumnezeire a omului.
În acest sens şi din al meu punct de vedere, putem vorbi de o perspectivă îngustată şi sărăcită de sens, dar asta prin prisma limitelor pe care le presupune viaţa noastră în această lume.
Devenirea întru a fi pentru mine, ţine de “transcendentul, presimtit cu neliniste uneori”. Sau permanent...
Am întâlnit ideea, dacă pot să-i zic astfel, la o conferinţă a părintelui Rafail Noica, care a plecat de la întrebarea lui Moise „Cine să le spun că m-a trimis? Care Ti-e numele?” şi răspunsul primit: Eu sunt Cel ce sunt. Spune-le că ’Eu sunt’ te-a trimis”.
Punând semnul întrebării asupra egalităţii a fi = a exista şi dezvoltând pe linia etimologiei cuvintelor ajunge la concluzia că, devenirea întru a fi, este procesul - îndrăzneţ spus în spiritualitatea răsăriteană - de îndumnezeire a omului.
În acest sens şi din al meu punct de vedere, putem vorbi de o perspectivă îngustată şi sărăcită de sens, dar asta prin prisma limitelor pe care le presupune viaţa noastră în această lume.
Devenirea întru a fi pentru mine, ţine de “transcendentul, presimtit cu neliniste uneori”. Sau permanent...
totul din prea firesc si pe inteles
grea din perspectiva pesterii reci, umede si intortocheate cum sapa toate cele aduse in ratiune din cealalta dimensiune a noastra: se intampla o satisfacere a simturilor care altminteri n-ar fi posibila, insa lumanarea lipseste
nu-i mai putin generos in a lasa cale, acest text, dar sunt cateva lucruri in care parca n-as scotoci: nu eu, nu acum.