Pentru a accesa aceasta pagina trebuie sa fii conectat

Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Bunica (I)


de malina. la: 12/06/2008 11:34:12
rezumat: bunicilor mei
taguri: Diverse 
voteaza:
Nu mai e. S-a prapadit acum ceva ani, nu mai stiu exact, timpul se dilata si contracta dupa bunul plac. Nu am fost acolo. Mi-au povestit ai mei ca n-a avut moarte blanda, s-a chinuit o vreme. Locuia singura si o vecina din poarta a gasit-o cazuta in casa, dupa ce vreo doua zile nu daduse nici un semn de viata. Se lovise si era prea slabita sa mearga. Se intamplase intr-un octombrie tarziu, in casa era frig si zacuse alea doua zile pe podele doar intr-o camasa de noapte. A facut pneumonie. Au dus-o la spital si desi avea aproape 90 de ani, au incercat s-o intubeze. Mai mult au chinuit-o. Mi se chiriceste inima cand ma gandesc prin ce a trecut. S-a stins repede.

Traiesc, dintr-un fel de inertie-morfina care amorteste sufletul, cu impresia ca mai e inca in viata, undeva acolo, in satul de departe, mica, garbovita, ingrijindu-si florile din jurul casutei cu pereti azurii. O stiam dintotdeauna acolo, in casa bunicilor, intampinandu-ma cu bratele deschise si lacrimi in ochi. Si credeam ca va fi intotdeauna acolo, ca o bunica din povesti, nemuritoare. Eram nepoata ei preferata. N-am stiut niciodata de ce. Poate pentru ca ma nascusem prima dintre nepotii-fetite. Sau poate pentru ca mama i-a fost fiica ei dintai, venita dupa o multime de baieti si cu care s-a mandrit la tot satul. Sau poate pentru ca semanam, si fizic si in detalii de personalitate, o asemanare bizara, ca un curcubeu aruncat peste generatii. Am o poza ingalbenita de vreme, cu ea tarana, facuta undeva in perioada interbelica. Purtand ie si catrinta, asezata mandra langa o vaza mare de flori, cu o mana in sold, o femeie inalta cu gura severa si expresie aspra, priveste darz inainte. Are maini muncite.

Mi-am petrecut copilaria la bunici si toate vacantele scolare. Si-apoi in liceu, vara intreaga stateam la tara, doar eu si ea, incat ai mei se rugau sa mai vin si pe acasa. Bunicul s-a dus mult inaintea ei si-a avut trai de vaduva, inca vreo 10 ani dupa aceea. Singura intr-o casa mare, cu patru odai luminoase, tot timpul curate, primenite, cu podele acoperite de covoare tesute la razboi, cu peretii impodobiti cu stergare inflorate, paturile cu perini infoiate, dantelate la colturi, cu plapumi colorate si moi, indemnand la somn. Si toate cusute, tesute, brodate de ea, dupa modele inventate. Avea talent. Era tare mandra ca venise o “cucoana de la Bucuresti” si-i colectase covoare si stergare pentru Muzeul Satului. Pe pereti vegheau icoane incadrate in lemn sculptat si candele aprinse evlavios de bunica in zi de sarbatoare. O casa mare si albastra, undeva in varful unui deal pitic. Cand eram micuta o credeam cea mai frumoasa casa din lume. Si-acum cred la fel. Curtea era imensa, cuprinzand toata spinarea dealului. De la poarta urca spre casa o cararuie pierduta-n iarba inalta si inecata in potopul de culori al florilor ce-o margineau, desirandu-se ca un covor rosu al binevenirii in ograda ei. Doar acoperisul gri-lucios si putin din albastrul viu al peretilor, se mai ivea dincolo de arcadele inflorate, intinse-n bolta violaceu-portocalie ca uriase panze tesute de pajanjeni-florari. Flori pe sus, flori pe jos, de toate soiurile, inflorind pe rand, din primavara devreme pana toamna tarziu, ingrijite cu daruire de bunica. Imbatranise mult si abia mai mergea, nu mai avea putere sa lucreze gradina. Insa florile nu le lasa, cu putina vlaga care mai palpaia in trupul slabit, isi ingrijea comorile cu frunze. O gaseam in fierbinteala zilelor de vara, cu o sapa mica si usoara, s-o poata manui, aplecata peste cate un palc de flori, plivindu-le, udandu-le, indreptandu-le.

“Bunica, ce faci aici?! Hai in casa, la racoare, lasa-le”

Se indrepta de sale si isi stergea cu dosul palmei broboanele de sudoare care-i inrourau fruntea. Un suflet-zambet ma privea mijit dincolo de ochii cenusii, acelasi cenusiu pe care mi-l intoarce oglinda in fiecare dimineata.

“Nu puiule, trebuie, uite la ele bietele..Lasa ca ma asez aici pe iarba cand nu mai pot, e umbra de la meri.”

Si ramanea acolo, in raiul florilor, cu basma alba si sort pestrit, oblojindu-si plantutele. Iubea florile. I se dusese vestea-n ca era florareasa satului. Curtea era plina de flori, iar in casa la fel. Veneau femei la poarta sa-i ceara bulbi, se opreau drumeti sa le admire si sa o laude. Si cum se i mai lumina fata cand lumea-i lauda odoarele, imbobocea si ea alaturi de ele, ca o roza, femeie sensibila si usor impresionabila, clopotind vesel la laude si zdranganind spart la critici.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (8):


malina - de maria de las maravillas la: 13/06/2008 15:00:56
am citit, cei drept printre randuri cele III bunici. Scrii frumos si sentimentele sunt la fel.
Cunosc aceste sentimente, le-am trait demult. Numai ca m-am indepartat de natura, din pacate.
Ce-ai astepta sa ti se spuna pe acest site?, vezi aici lumea nu prea are timp de "chestii din astea"?
Un subiect usor prinde la public, pe cand unul cu greutate ne apasa neuronii.
Stiu si eu ...
#317785 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
malina - de INSULA ALTUIA la: 13/06/2008 15:12:18
Da e frumoasa si trista totodata ,si bunicii mele ii placeau florile.
Era un sat undeva in Moldova.

buburza
#317791 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de maan la: 13/06/2008 15:30:03
Traiesc, dintr-un fel de inertie-morfina care amorteste sufletul, cu impresia ca mai e inca in viata, undeva acolo, in satul de departe, mica, garbovita, ingrijindu-si florile din jurul casutei cu pereti azurii. O stiam dintotdeauna acolo, in casa bunicilor, intampinandu-ma cu bratele deschise si lacrimi in ochi. Si credeam ca va fi intotdeauna acolo, ca o bunica din povesti, nemuritoare. Eram nepoata ei preferata. N-am stiut niciodata de ce. Poate pentru ca ma nascusem prima dintre nepotii-fetite. Sau poate pentru ca mama i-a fost fiica ei dintai,

de cate mi-i greu, rostesc incet, ca pe o rugagicune o fraza pe care mi-a soptit-o cineva, in chip de-alinare, in ziua cand mi-au zis ca m-o parasit bunica ..."numai daca zboara, fluturii sunt fluturi".
las-o sa zboare, malina.
va fi cu mult mai usor asa.
si ei i-ar fi mai bine stiindu-ti sufletul usor.

cu drag,
Alina
#317799 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de malina. la: 13/06/2008 18:46:35
Multumesc pentru cuvintele frumoase.
#317851 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de proletaru la: 13/06/2008 18:50:48
frumos suflet de mălină!
#317852 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de zaraza la: 13/06/2008 22:36:10
foarte sensibil :D

zaraza
#317894 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Kamenolom la: 14/06/2008 03:29:54
Eu am sorbit fiecare cuvand si textul tau mi s-a parut usor si linistitor, nicidecum pretentios...
#317930 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
malina - de zaraza sc la: 16/06/2008 11:09:56
Imi plac povestirile tale. Le-as citi inaintea altor genuri. Port in ele sinceritate, naturalete, e o placere sa le citesti!

#318240 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: