-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Cum as putea sa...


de Kamenolom la: 13/06/2008 23:15:25
taguri: Salonul 
voteaza:
Cum as putea sa-mi incep istorisirea ?
Coboram, ca in fiecare dimineata, scara imobilului in care locuiam de la inceputurile lumii si ma indreptam spre statia de autobuz. O actiune fireasca intr-o existenta liniara. Cu aceeasi lipsa de entuziasm, dar fara sa ma impotrivesc, ma duceam la lucru.
Numai ca, in dimineata aceea, un simplu gand, venit parca de nicaieri, a intrerupt lantul de automatisme cu care ma deprinsesem de atata timp si a facut o bucla in linia dreapta a vietii mele.
Un gand mic, aproape imperceptibil, venit, cum spuneam, de nicaieri, sau dintr-o minte putin mai rebela decat imi ingaduiam eu sa am : ce-ar fi ca azi sa nu mai fie ca ieri ? Ce-ar fi ca azi, eu sa nu mai fiu ca cea de ieri ?
Suna absurd acum, cand rostesc cu voce tare ce mi-a trecut prin minte in dimineata aceea, pe drumul spre statia de autobuz. Si, cu cat imi repet mai des, cu atat mi se pare mai stupid.
Insa ceea ce a urmat gandului prostesc de a face din azi ceea ce n-a fost ieri, de a fi azi ce n-am fost ieri...mi-a schimbat viata.

**
Am ramas o clipa in mijlocul strazii, luptandu-ma cu golul care urma gandului absurd : si acum ce ?
Apoi mi-am privit pantofii : trebuie sa-i schimb ! N-as putea schimba nimic azi daca voi purta aceeasi pereche de pantofi ca si ieri. Si, in plus, pantofii astia sunt foarte incomozi…
M-am invatit pe un calcai si am pornit-o in directia din care venisem. Am urcat scara si am intrat, avand un sentiment ciudat. Nu m-am intors niciodata acasa la ora asta. Nici macar de la o petrecere. De fapt, nici nu prea ma duc la petreceri. Si, daca se mai intampla sa merg, beau putin si stau putin. N-am trait vinovatia petrecaretului care deschide usa cu grija, in zorii zilei, si paseste in varful picioarelor, pentru a nu-i trezi pe cei care dorm.
In timp ce cautam o alta pereche de pantofi, mi-am privit camera inundata de o lumina necunoscuta, la un sfert de ora dupa ce eu voi fi plecat la lucru. Deci asa e dupa ce plec eu…
Am stat asa un timp, in lumina diminetii de dupa plecarea mea, intr-o liniste perfecta, fara ca nici macar sa-mi aud respiratia. Se auzea numai ticaitul ceasului din hol, care masura neobosit timpul. Ciudat, aveam senzatia ca timpul nici nu mai exista.
Un tipat isteric de telefon m-a facut sa tresar – sunt sigura ca deja mi se simte lipsa la munca. Si, pentru prima data, nu-mi pasa. Uite cat de repede m-am conformat gandului ca azi n-o sa mai fiu cea de ieri !
Telefonul a mai insistat de cateva ori, apoi a tacut. Bine-ar fi daca m-au inlocuit deja, nimeni nu e indispensabil.
Nu ma mai saturam sa sorb linistea necunoscuta pana atunci. Desculta, asezata pe pat, cu obrazul incalzit de cateva raze scapate pe sub jaluzele.
Nu stiu cat am stat asa. Ba da, am stat pana cand razele s-au mutat de pe obrazul meu pe covor. Atunci am simtit ca mi-e frig. Normal ! Stau asa, intepenita, de ceva timp, si, daca n-o sa ma misc curand, o sa fie doar o zi pierduta, in care pur si simplu am lipsit de la munca fara nicio scuza. Mi-am spus : trebuie te mobilizezi…Incercand sa-mi adresez acest indemn, am constatat ca-mi uitasem numele. Asta e culmea anonimatului ! Sa fiu necunoscuta si pentru mine ! Dar ma cunosc de o viata, ce conteaza cum ma numesc ? Oricum, numele e ca o eticheta pe care o porti pentru ceilalti, ca sa te poata striga sau vorbi despre tine. Eu nici nu trebuie sa ma strig, nici nu pot vorbi despre mine la persoana a treia, ca sa am nevoie de un nume. Eu sunt eu. Pentru mine, nimeni alcineva nu mai este “eu”.
Si am iesit asa, desculta – nu gasisem nimic comod de incaltat, nici nu ma sinchiseam prea mult de acest detaliu.
Dimineata era inca proaspata, asa ca am decis sa ma urc in autobuz si sa cobor la capat de linie – unde nu fusesem niciodata. Ce indrazneala ! Ma ametea acest gand, sa ma pierd in necunoscut. Cine stie unde-o fi capatul ?
Cu o moliciune in tot corpul si lentoare in miscari, am pus primul pas pe trecerea de pietoni. Statia de autobuz era pe partea cealalta. Ce departe mi se parea ! Si incercam sa calc numai pe liniile vopsite, ca atunci cand eram mica. Evocand copilul de odinioara, trecerea era mult mai usoara.
Paseam prudent, numai pe liniile albe, dupa regula impusa. Imi priveam atent picioarele, vrand, parca, sa le surprind trisand…Picioare desculte, libere cum n-au mai fost. Jocul mi s-a intrerupt cand am intalnit un obstacol neasteptat : unul din pantofii mei cei incomozi zacea parasit pe asfalt. Unde-o fi celalalt ?
Perechea lui era la cativa metri mai incolo, langa o pata de sange si un contur cu creta. Era multa lume adunata acolo. Si atunci am inteles ce se intamplase : reusisem astazi sa nu mai fiu cea de ieri, reusisem, cu adevarat, sa-mi schimb viata…in moarte.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (6):


aaaa - de Giordano Bruno la: 15/06/2008 03:58:33
test
#318045 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
aaaa...a - de Kamenolom la: 18/06/2008 22:33:04
Iham...
#318983 (raspuns la: #318045) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Giordano Bruno la: 18/06/2008 23:09:06
ce iham? ti-am reparat "boldeala"
#318992 (raspuns la: #318983) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de maan la: 19/06/2008 07:50:37
Si atunci am inteles ce se intamplase : reusisem astazi sa nu mai fiu cea de ieri, reusisem, cu adevarat, sa-mi schimb viata…in moarte.

text bun.
dar ai simtit, inutil, cred eu, dorinta de-a fi explicita, la final.
pantofii tai, langa pata de sange de pe trotuar is un detaliu suficient.
nu mai da, mura-n gura, totul ... :)
#319024 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de mazariche la: 19/06/2008 08:21:37
Exact asta voiam sa zic si eu. Ma gandeam ca-i pacat inecatul la mal:)
Altfel, fain. M-a prins.
#319034 (raspuns la: #319024) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Kamenolom - de zaraza sc la: 19/06/2008 08:40:01
Cand am citit prima parte am ramas mai mult decat surprinsa. Ma gandisem zilele trecute la ceva foarte asemanator. Ma gandisem, fiind pasager in masina, ca devin instantaneu sofer, intorc masina cu 180 de grade si ma duc unde vreau eu, fac ce vreau eu, intr-o lume unde exista legi facute numai de mine. Incepusem un text unde era foarte greu sa prind intr-o oarecare ordine nenumarate idei si dorinte.

Pacat ca sfarsitul tau e altul. Sfarsitul textului meu, oricat m-as fi lungit, nu ducea in moarte. :)

#319040 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...