Vreau sa imi spele ploaia asta oboseala adunata in varful degetelor. E ceva vreme de cand tot incerc marea cu ele...
Nimic neobisnuit, nimic ciudat, vreau doar sa ma odihnesc pe genunchii tai astazi, vreau sa simt pamant sub picioare si sa nu ma mai clatin. Lasa-ma macar sa ma sprijin de unul dintre peretii casei tale, cel mai indepartat de locul unde te odihnesti daca asa vrei, doar lasa-ma. Inca mai este un loc micut pe chipul tau pe care nu l-am sarutat, o cicatrice pe mana pe care nu am mangaiat-o, inca mai este acel vin in frigider... Doar astazi, o sa vin sa ud florile pentru ca ma ofilesc odata cu ele.
Nimic neobisnuit, nimic ciudat, doar inca o zi in care eu nu am fost un miracol si tu nu ai fost un sfant. Coboara din icoane atunci... Ajuta-ma sa sterg praful si deschide odata sticla aia de vin. Eu voi cauta acel coltisor de camera unde nu am facut inca dragoste sa ma ascund acolo. Cand fulgera, ti se lumineaza ochii si te joci cu umbrele de pe pereti. E ca un joc al imaginatiei, si eu vad caini sau balauri pe cer, si eu modelez norii.
Ce ti se pare neobisnuit dragul meu? Imi place Norah Jones, asa ca sa cante muzica... Si da, sunt facuta din slabiciuni, si da, mi-e frica de umbrele de pe peretii casei tale, asa ca am sa plec de data asta. Inchide te rog geamul sa nu racesti, eu plec, oricum nu aveai cafea pe dimineata.


Nimic ciudat, iti las si cheia, si nici faptul ca zambesti nu mi se pare neobisnuit.
Cumpara te rog cafea pe maine.