Aud cum creşte iarba geamănă
în numele meu una cu pămîntul
dincolo somnul facîndu-şi vînt cu pălăria
şi lancea de gladiator
de care-mi aduc aminte atît de rar
înfrunt golul din mine cu un simplu surîs
cu prelegeri despre speranţă
îmblînzind singuratatea
prefigurîndu-i meandrele
întîmplările
chipurile
arţari în numele durerii cu ochii lungi
vînînd o privire cu şopîrle întinse pe stilobaţi
îmi ajunge torentul neobosit al realităţii
tîrîndu-şi paşii prin saloanele vieţii de dinainte
şi tu pe lîngă care am trecut
de-atîtea ori
întîrziind în colţul gurii
cu-n sentiment de indiferenţă...