azi port în buricele degetelor
zece miresme ale copilăriei
de mare de dor de sănii cu zurgălăi de reavăn frunziş de somn pustiit de plită vopsită în bronz de piele unsă cu soare de pământ galben de acasă de mamă

înapoia lor în bumbii pumnilor
în carnea durută
câte o uşă în fiece cută
una pe care n-am putut s-o ascund una uitată una mereu zăvorâtă
una prea mică să-ncapă una rămasă deschisă una zidită

mi-am închis norii
în cutia milei
la încheieturi
am presărat vânt
să-i alinte cu noaptea bună
şi-am lăsat păsările lunii flămânde
să mă ciugule tandru
să mă poarte în aripi
să mă zică
în cânt