Iar noaptea sa ai pielea uda (II)

Uneori de o laxitate care ajungea sa-l calce pe coada pe mascului posesiv. Pentru ca Laura, una dintre cele mai out-doors fiinte pe care mi-a fost dat sa le cunosc, era permanent plecata. Cand nu era la cursuri sau nu era cu treburi la unul din cele 2 joburi, era ori spanzurata prin baruri cu prietenele, ori pe la munte sau la mare cu varii ocazii, cu multele ei cunostinte. Iar in camera de camin ajungea doar sa se schimbe si, uneori, sa doarma. El, oarecum asemanator, student si cu un job, tot foarte ocupat era, dar nu in aceeasi masura ca ea. Erau telefoane multe intre ei cu stabiliri, cu anulari si restabiliri pana sa reuseasca sa se vada serile, sa-si sincronizeze oarecum programul si sa-si faca timp sa petreaca vreme impreuna. Se pare ca lui nu-i suradea foarte mult mobilitatea ei excesiva, pentru ca a topait de bucurie cand ea s-a accidentat la picior si-a fost ostracizata la domiciliu.

Intr-o zi cu ceasuri rele, Laura-si accidentase o aripioara si, la urgente fiind dusa, i-a fost pus piciorul in ghips. A fost carata in spate pana la mine de un amic vanjos si depusa pe canapea, unde avea sa-si faca veacul pentru 21 de zile. Bogdan a aparut si el spre seara, radiind de bucurie. S-a asezat pe un fotoliu in fata ei si-a contemplat-o cateva minute bune fara sa spuna nimic. Apoi, fara sa-si ascunda ranjetul de satisfactie labartat pe fata, s-a ridicat si in pasi de dans a inceput sa-i dea tarcoale, sa-i ciocaneasca in ghips, s-o traga de degete: “Si ia zi mamicule, cate luni trebuie sa stai in casa?!” Moment in care Laura, spumegand de necaz si neputinta, a aruncat cu pernele in el. S-a ferit agil si-a continuat s-o tachineze fericit: “De acum ma astepti cuminte acasa, sa vin seara sa te vizitez, poate am timp sa trec si-ti tin de urat, dar nu promit ca-s tare ocupat. Si ia zi, sa-ti aduc sa faci rebus?”

Cu o voce sugrumata de furie, Laura l-a amentitat: “Cand ies din ghips iti dau papucii. Dar intai de bat, sa zaci o luna!” Bogdan razand in hohote, mangaind gales ghipsul alb: “Pai hai mamicule sa-ti dau un autograf aici, ca sa ma tii minte, daca tot ma lasi. Si cate luni ziceai ca stai intepenita aici? Sa aducem o macara? Stii sa crosetezi? Daca nu, ai sa ai timp sa inveti. Ia da sa te pup, sa treaca…” si se apleaca spre ea dragastos. Pana acolo i-a fost, indata ce a intrat in raza ei de mobilitate, Laura i-a infipt mainile in gat si a inceput sa-l sugrume. “Bogdaneee, te omor, iti rup gatul sa stai si tu in ghips cu mineeeee!” Si s-au luat la tranta, el razand in hohote, ea tipand isteric.

Intr-adevar, el a vizitat-o in fiecare seara, aducandu-i bomboane sau flori, insotite de integrame sau gheme de lana. Il auzeam de sus venind, cu Vama Veche drept mars nuptial spre iubita exilata la pat…iar noaaaptea sa ai pielea udaaaaa. Iar in timpul zilei nu pierdea ocazia sa o sune de cateva ori sa-i povesteasca pe unde este, cata treaba face si cat de frumos e afara. Si de fiecare data ajungea sa o agite pe sarmana Laura, incat conversatiile se terminau tipic cu tipete si telefoane trantite.

I-au scos ghipsul dupa 3 saptamani si dusa a fost. Vreme de cateva zile, n-am mai vazut-o nici eu, nici el. Avea nevoie de aer, avea nevoie sa nu ne mai vada fetele care-i aminteau de nedreptatea sortii. S-a reintors voioasa si cu chef de viata. Laura e un om optimist si cu suflet de aur, pe cat de apriga la furie, pe atat de buna si iertatoare la inima.Toate promisiunile sumbre si pedepsele ce avusese timp sa i le planuiasca pe indelete lui Bogdan au fost uitate si cei doi au continuat sa petreaca quality time impreuna, cu ale lor certuri si impacari magistrale. Si au continuat sa ma viziteze in miez de noapte, anuntandu-se cu imnul lor senzual, validandu-le tineretea prin racnetul boxelor…iar noaptea sa ai pielea udaaaaaaaaaaaa, insetata sa…