cautam un raspuns, am deschis cafeneaua si ultima conferinta e cel ce mi-l da Dumnezeu.
De mai bine de o saptamana lucrez la o intreprindere noua, seful e bun, eu voi fi omul lui de baza; ramn cu el dupa program, facem devize de instalatii electrice Am schimbat si orasul pentru a munci. Amicul meu totdeauna a fost gelos; a ramas acolo ...
Multumesc, motanelule fac si eu pe proasta,
Fara agatzamente ...

ce nick are adminul?..cum pot sa`i trimit un mesaj?

admin

de ce te/ai agatat de mine si m/ai lasat si pe mine sa ma agat de tine

hait! ce pleasca peste ochi i-as fi trantit!
"de ce m-ai lasat sa ma agat de tine???"
da' tu ereai handicapata, 'ca-tz-aj?
n-auvusasi discernamant?
si, daca nu l-ai avut, de ce crezi ca trebea sa gandeasca altul pentru tine?

n'asha ca n-ai stiut ca greseai??
ce de ipocriti, plezni-mi-ar ochii!

auzi, tumneatale!
in loc sa-ntrebi cinstit "ce-a fost in mintea noastra, omule?" asumandu-ti partea ta de vina...dai ochii peste cap!

ma duc sa fac un dush!

am vazut aseara mesajul tau si l-am trimis catre admin. deci deja stie despre "problema" ta.

dupa ce te racoresti :P uite/aici:

nu/ti ascunde caldura din ochi in spatele otelului stralucitor al sabiei.

de noi, intai.
ne temem de noi si dam vina pe zei. credem ca inlauntru fiintei doarme un urs mare si daca-l trezim, ne mananca maruntaiele.
pe naiba, nu-i urs...copiii o stiu.
eul celalalt, face figuri si se preface ca doarme.
daca i-am da drumul din cand in cand sa vada soarele, ar sta apoi cuminte si s-ar odihni pe bune...asa...

nu/ti ascunde caldura din ochi in spatele otelului stralucitor al sabiei.

habar n-am despre ce vorbesti.
ce legatura-i intre asumarea propriilor prostii, ochi si otelu' sabiei?

:)))

pai o sa incerc sa/ti explic:
nu vorbeam de nici o prostie. o prietenie e un lucru frumos indiferent de conjunctura. ca si dragostea. sa iubesti si sa recunosti asta e un lucru minunat indiferent de conjunctura.
undeva inauntrul tau stii asta. dar te ascunzi in spatele cuvintelor taioase. pe mine nu ma deranjeaza. dar in cele din urma, renuntarea la suflet duce la pustiire. am vazut prea de multe ori asta si stiu ca e un adevar.

deci, ce scriam, era de bine. ma bucuram ca am o prietena in plus pe lume. niciodata nu ai destui prieteni.

stii la ce ma refer cand spun ca ma tem de invidia zeilor? iti mai aduci aminte "legendele olimpului"? acolo am gasit expresia.
si uneori, cand zeii devin gelosi pe fericirea oamenilor intervine "soarta". un eveniment necontrolabil care strica tot ce incerci sa cladesti. de asta ma tem. pentru ca, la urma urmei, nu suntem stapanii propriului destin.

deci, ce scriam, era de bine. ma bucuram ca am o prietena in plus pe lume. niciodata nu ai destui prieteni.

mah, nu stiu cum is altii, nu condamn pe nimeni...da' mie asa mi-o sunat a balaceala textu' tau, de numa'.
un fel de "noi suntem indragostiti unu' de-altu', da' mai bine ne prefacem ca suntem prieteni buni".

auzi fata?
sincer? as bea o bere cu tine :DDD
poate de vina e numai faptul ca suntem treji si din alta zona geografica :P

niciodata nu ai destui prieteni
dap!
:-)

sincer? as bea o bere cu tine :DDD
si de ce ranjesti?

nu conteaza la ce te-ai referit, teoretic vorbeam singur.
daca se strica armonia, nu zeii sunt de vina ci noi.
fii sigur ca e o explicatie in toate...si cel putin un motiv.
de multe ori si moartea putem s-o pacalim...stiai? e absurda, deci e proasta.

nu zeii sunt de vina ci noi.
exact!
si, fiindca pe langa faptu' ca suntem neputinciosi, cand o zbarcim, mai suntem si aroganti, dand vina pe soarta!
recunoaste, tata, ca nu te-a dus capu!
ca, uneori, nu esti capabil sa te ridici pana acolo unde ti se cere, sau pana unde-ai vrea!
nu-i mare lucru, parol!

mi s-o-ntamplat de-atatea ori sa ma cred mare smekera si sa ma port ca mare vaca, incat as fi o idioata sa mai si pretind ca mi-o fost destinul neprielnic.
sa moara dujmanii mei daca, de fiecare data cand am dat-o-n gard, a fost soarta de vina!
io am fost!
io, ca am gresit 'in lantz', ca n-am vazut la timp, ca mi-o fost frica sa-mi accept infrangerea si c-am perseverat in prostie mult timp dupa ce-am reperat greseala!

fratilor, eu sunt in pauza de masa si n-am timp de stat la taclale; da`ma-ntorc peste vreo 5 ore. Sa va povestesc continuarea ....
a trebuit sa fac pe desteapta, c-am ramas ieri dupa program cu sefu´, dragutul de el si azi dimineata colegele vorbeau pe soptite. A mai dat el cu copita´n balta.

PS: bate saua sa priceapa calu´. Da´saracu-i surd.

cine calul sau sefu??

buburuza

calu,
am plecat, ca-ntirzii
pe curand

:)))

poate ca amandoi avem dreptate dar vorbim despre lucruri diferite.
nush si nu ma intereseaza. nu imi testez ideile sau convingerile. din pacate sau din fericire sunt prea bine infipte. uneori vad cate ceva si incerc sa transmit ce vad. daca reusesc sau nu...e alta poveste.

eu nu inteleg un alt "de ce?"...

de ce mereu vezi doar partea goala a paharului?
de ce mereu gandesti ca x sau y se sustrage de la ceva...?

stiu ca nu sari sa judeci. acum te cunosc destul de bine sa stiu asta. esti mai directa de felul tau in ceea ce spui, dar uneori am impresia ca adevaratul mesaj nu iti ajunge acolo unde trebuie sa ajunga.
nu stiu de ce...
poate defapt aici e problema caruia incerci sa iti raspunzi prin atatea si atatea conferinte...
cred ca exista mereu o crevasa intre ceea ce vrea sa spuna interlocutorul tau si ceea ce defapt ajunge la tine.
acum nu mai stiu daca e problema de exprimare sau de perceptie...chiar nu stiu...

nu vreau sa te superi. nu am incercat nici sa te jignesc, nici sa te judec... mie imi placi asa cum esti. eu am invatat sa te iau asa cum te-am gasit in spatele cuvintelor si...imi esti draga, dar am simtit sa imi dau cu parerea... - vroiam sa iti spun mai demult pe la conferintele tale, dar, na...cred ca acum e mai adecvat...

apropo de zei dragul meu...
cel mai apropiat de adevar mi se pare Oscar Wilde - "Cand zeii vor sa ne pedepseasca, ne indeplinesc dorintele."

eu...nu stiu de ce se agata oamenii, dar stiu de ce m-am agatat eu.
m-am agatat pentru ca:

- undeva in mine exista o parte care mi-a fost negata mult timp,
- pentru ca nu mai am varsta si imaturitatea sa nu recunosc cand simt sau imi doresc ceva,
- pentru ca am mereu in mine un fel de "dor de nori" si daca pana intr-o vreme ii imprastiam acum ma bucur sa ii vad si uneori sa ii modelez inspre linistea mea sufleteasca,
- pentru ca sunt o persoana care se aseamana mult cu un soim, cu o piatra, cu un stejar, cu un copil, cu o femeie, cu ... nu stiu - cred ca mi-am acceptat viata pana la urma cu toate esecurile si cu toate fericirile ei si am realizat ca niciodata nu trebuie sa ma opun ei. e mai usor sa inaintezi pe val decat impotriva lui...

"Frumusetea lucrurilor exista in sufletul celui care le admira. "- David Hume

buna, proasta, perceptia pe care-o au oamenii despre mine nu are cum sa ma jigneasca.:)

ma gandeam la o exprimare "schioapa" din partea lor si o perceptie gresita a ta asupra acestora :).

nu perceptia cladeste un anumit sentiment sau o relatie ci timpul si ingaduinta pe care ne-o acordam unii altora :) (pe langa altele).

ma gandeam la o exprimare "schioapa" din partea lor si o perceptie gresita a ta asupra acestora :).

io ma gandeam chiar si la situatia inversa.:)

din pacate ingaduinta nu-i nici pe departe ceva ce-mi prisoseste, ca sa-l pot oferi oricui, neconditionat.
pretind deschidere si respect la ambele capete!
mea culpa.

apropo si in acelasi timp fara legatura :D
ti/am trimis un mp. l/ai vazut? ca am inceput deja sa zgarii podeaua asteptand (daca are) un raspuns :)

verific rar cutioara cu mesaje...mpare rau ca nu l-am vazut la timp.