Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

POVESTIRI CU TALC( II)


de Areal la: 27/06/2008 09:27:27
rezumat: reactualizabile si readaptabile
voteaza:
Ca sa nu se adune prea multe, incerc sa fac un serial pentru toate gusturile!
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (41):


Mainile - de Areal la: 27/06/2008 15:28:11
O minge de basket in mainile mele valoreaza aproximativ 19$.
O minge de basket in mainile lui Michael Jordan valoreaza aproximativ 33 milioane $.
Depinde de mainile in care se afla.

O minge de baseball in mainile mele valoreaza aproximativ 6$.
O minge de baseball in mainile lui Mark McGuire valoreaza 19 milioane $.
Depinde de mainile in care se afla.

O racheta de tenis este fara valoare in mainile mele.
O racheta de tenis in mainile lui Venus Williams reprezinta castigul unui campionat.
Depinde de mainile in care se afla.

Un toiag in mainile mele va tine la distanta un animal furios.
Un toiag in mainile lui Moise ar desparti marea.
Depinde de mainile in care se afla.

O prastie in mainile mele ar fi o jucarie de copii.
O prastie in mainile lui David ar insemna o arma puternica.
Depinde de mainile in care se afla.

Doi pesti si cinci paini in mainile mele nu ar inseamna decat doua sandwiciuri.
Doi pesti si cinci paini in mainile lui Isus ar hrani mii de persoane.
Depinde de mainile in care se afla.

Cuie in mainile mele ar putea folosi construirii unei colivi pt pasari.
Cuie in mainile lui Isus Christos ar avea ca efect salvarea intregii lumi.
Depinde de mainile in care se afla.

Acum poti sa vezi ca toate depind de mainile in care se gasesc.
Deci, puneti grijile, tristetile, frica, sperantele, visele, familia, relatiile in mainile lui Dumnezeu, deoarece…
Te vei putea odihni in timpul noptii, stiind ca Dumnezeu nu doarme, si lucreaza pentru tine!
Aceasta depinde de mainile in care se afla

#320820 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Sa le spuneti seara celor mici inainte de a adormi: - de Areal la: 27/06/2008 15:31:34
Inger,ingerasul meu,
Ce mi te-a dat Dumnezeu,
Totdeauna fii cu mine
Si ma-nvata sa fac bine.
Eu sunt mic,tu fa-ma mare,
Eu sunt slab,tu fa-ma tare,
In tot locul ma-nsoteste
Si de rele ma pazeste.
Doamne,ingerasii Tai,
Fie pazitorii mei!
AMIN
Inger,ingerasul meu,
Roaga-te lui Dumnezeu
Pentru sufletelul meu,
In tot locul ma pazeste
Si de rele ma fereste.
Totdeauna zi si noapte,
Pana-n ceasul cel de moarte.
Sa ma cureti de pacate!
Ingeras,trezeste-ma!
Cruce,ocroteste-ma!
Doamne,mantuieste-ma!
AMIN
Ingeras,coboara lin
Langa patul meu
Somn usor,tu sa-mi aduci
De la Dumnezeu!
Sa adorm pe bratul tau
Dulce,dragastos
Pana-n zori cand m-oi trezi
Dintr-un vis frumos!
Inger,ingerasul meu,
Tu pazeste-ma de rau
Si ma du la Dumnezeu!
AMIN
Doamne,Sfinte, Luminate,
Varsa-ti marea bunatate
Peste noi,ai Tai copii.
In putere ne-ntareste
De greseli tu ne fereste
Sprijin vesnic sa ne fii!
AMIN
Doamne,Sfinte Imparate,
Care-n ceruri locuiesti
Cu mila si indurare
Peste tot,Tu sa privesti!
Sanatate la parinti
Ca sa poata ingriji
Pe toti cei de-acasa
Si in veci Iti multumim!
AMIN
Doamne,Doamne,Ceresc Tata,
Noi pe Tine te rugam
Lumineaza-a noastra minte
Lucruri bune sa-nvatam.
Caci Tu esti Stapanul Lumii
Si al nostru Tata esti
Si pe toate cele bune
Numai Tu le implinesti!
Ajuta-ne,Doamne Sfinte,
Si de-acuma inainte
Binele sa-l savarsim
Fii Tai iubiti sa fim!
AMIN

#320822 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
areal - de Protagoras la: 27/06/2008 16:24:06
"Doi pesti si cinci paini in mainile mele nu ar inseamna decat doua sandwiciuri. "... nu prea stii sa faci sandwichuri. Daca din cinci paini faci 2, oare cum faci pizza? :)
#320841 (raspuns la: #320820) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Sfânta Cruce - de Areal la: 28/06/2008 16:28:11
Se povesteşte că Sfânta Elena, mama Sfântului împărat Constantin cel e, a poruncit să fie făcute săpături pe Muntele Golgota, unde s-au descoperit trei cruci. Pentru a afla care este Crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul, a fost adusă o femeie bolnavă şi i s-a spus să atingă pe rând crucile. Aceasta a atins prima cruce, apoi pe a doua, iar, când s-a atins şi de a treia cruce s-a vindecat pe loc de boala ce o chinuia de multă vreme, în felul acesta, Sfânta Elena a ştiut care este Crucea Mântuitorului şi care sunt cele două cruci pe care au fost răstigniţi tâlharii. Crucea Sfântă se mai păstrează şi astăzi într-o biserică din Ierusalim, săvârşind fără încetare minuni în trupurile şi în sufletele celor ce vin şi se închină în faţa ei cu sinceritate şi cu credinţă.

"Mântuitorul a ales Crucea, fiindcă astfel se moare cu mâinile întinse. El S-a sfârşit îmbrăţisându-ne. " (Sfântul Atanasie cel Mare)
#321066 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
POVESTIOARA CU TALC......... - de Areal la: 28/06/2008 16:29:18


Privind prin gaura din perete,un soricel vazu pe fermier si pe sotia sa desfacand un pachet:
"Oare ce se afla acolo?" se intreba soricelul. A fost ingrozit sa vada
ca in pachet era o capcana pentru soareci.
Intorcandu-se la ferma, soricelul dadu de veste tuturor despre ceea ce
vazuse.
"Este o capcana pentru soricei in casa! Este o capcana pentru soricei in casa!"
Gaina a cloncanit, si-a ridicat capul si a spus: "Domnule soarece, iti
pot spune doar atat. Inteleg ca este o problema grava pentru dumneata, dar nu are nici o consecinta asupra mea. Nu pot fi deranjata de aceasta informatie".
Apoi soricelul se duse la porc si ii spuse: "Este o capcana pentru
soricei in casa!"
Porcul a fost impresionat, dar a raspuns: "Regret domnule soarece, nu
pot face nimic, poate doar sa ma rog pentru tine. Poti sa fii sigur ca
esti in rugaciunile mele viitoare"
Soricelul s-a dus apoi la vaca si i-a si ei: "Este o capcana pentru
soricei in casa!"
Vaca i-a raspuns: "Wow, domnule soricel, imi pare rau pentru tine, dar
in ceea ce ma priveste pe mine aceasta capcana nu ma poate rani in nici un fel."
In cele din urma, soricelul s-a intors in casa foarte deznadajduit si
s-a decis sa infrunte de unul singur capcana. In acea noapte s-a auzit
un sunet care vestea ca ceva fusese prins in capcana. Sotia fermierului se grabi sa vada despre ce este vorba, dar din cauza intunericului nu a vazut ca in capcana era coada unui sarpe mare si veninos. Asa ca acesta o muscase.
Fermierul se grabi cu sotia sa la spital, apoi o aduse acasa cu febra
mare.
Toata lumea stie ca un bun remediu impotriva febrei este supa de pui,
asa ca fermierul se duse si sacrifica gaina.
Cu toate acestea, starea sotiei sale se inrautatea.
Prietenii si vecinii venisera sa stea cu ea, iar ca sa ii poata hrani
fermierul taie si porcul.
Sotia fermierului nu se insanatosi si in cele din urma a murit. La
inmormantare au venit atat de multe persoane incat fermierul a
sacrificat si vaca pentru a-i hrani pe toti.
Soricelul privea acum prin gaura din perete cu multa tristete...

Morala: Toti suntem intr-o calatorie numita viata. Atunci cand auzi ca
cineva are o problema si crezi ca nu te priveste, adu-ti aminte ca daca
unul dintre noi este amenintat, noi toti suntem in pericol.
#321067 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Daca mi-as putea trai din nou viata - de Areal la: 28/06/2008 16:30:47
M-as fi culcat sa ma odihnesc atunci cind ma simteam rau, in loc sa pretind ca pamintul se va opri daca eu nu voi fi la post pentru o zi.
As fi ars luminarea roz sculptata ca un trandafir in loc sa o las sa se topeasca in camara
As fi vorbit mai putin si as fi ascultat mai mult
As fi invitat prieteni la masa chiar daca e o pata pe covor si canapeaua trebuie stearsa.
As fi mincat pop-corn in camera "buna" si nu mi-as mai fi facut atitea griji din cauza prafului cind cineva vroia sa aprinda focul in semineu
Mi-as fi facut timp sa-l ascult pe bunicul povestind din tineretile lui
N-as fi insistat niciodata sa mergem cu geamurile masinii inchise intr-o zi frumoasa de vara doar pentru ca parul meu a fost proaspat coafat si fixat
As fi stat intinsa pe pajiste cu toate petele de iarba
As fi plans si ras mai putin privind televizorul si mai mult privind viata
Dar, cel mai mult, sa am o a doua sansa la viata, as pretui fiecare moment, l-as privi cu adevarat... l-as trai... Nu m-as mai agita atit de mult pentru lucruri meschine si marunte.
Nu va faceti griji din cauza celor care nu va simpatizeaza, sau mai mult, cine ce face. In schimb, sa pretuim prietenii pe care ii avem si oamenii care ne iubesc.
Sa ne gindim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvintat.
Si la ceea ce facem in fiecare zi sa ne imbunatatim mintea, trupul, sufletul, emotiile.

La 3 ani: Se priveste si se vede regina.
La 8 ani: Se priveste si se vede Cenusareasa
La 15 ani: Se priveste si vede Sora cea Urita (Mama, nu pot merge la scoala aratind in halul asta!!)
La 20 de ani: Se priveste si vede "prea grasa/prea slaba, prea inalta/prea scunda, prea cu parul lins/prea creata"- dar decide sa iasa oricum
La 30 de ani: Se priveste si vede "prea grasa/prea slaba, prea inalta/prea scunda, prea cu parul lins/prea creata"- dar decide ca nu are timp sa se aranjeze, asa ca iese oricum
La 40 de ani: Se priveste si vede "curata" si iese oricum.
La 50 de ani: Se priveste si vede "Sunt eu" si merge oriunde isi doreste
La 60 de ani: Se priveste si isi reaminteste de toti oamenii care nu se mai pot privi in oglinda. Iese si cucereste lumea.
La 70 de ani: Se priveste si vede intelepciune, trisete si abilitate, iese si se bucura de viata
La 80 de ani: Nu mai pierde vremea sa se priveasca. Isi pune palaria violet si iese sa se bucure de lume.
Poate ar trebui, toate, sa ne insfacam mai devreme palaria violet!


de Emma Bombeck (scrisa dupa ce a aflat ca se stinge de cancer)
#321068 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Sfânta Cruce - de Areal la: 28/06/2008 16:28:11 - de om la: 28/06/2008 16:43:57 Modificat la: 28/06/2008 16:44:32
Crucea Sfântă se mai păstrează şi astăzi într-o biserică din Ierusalim = s-ar putea sa ma insel, dar eu stiam ca a fost capturata de musulmani intr-una din lupte/cruciade. S-ar fi incercat negocierea ca sa fie redata cruciatilor, dar a esuat si de atunci a disparul.
Poate mai sunt bucatele din ea, deh ca tot ce este sfnt trebuie dezmembrat, atins, pangarit ca sa ajunga la toata lumea :((((
#321069 (raspuns la: #321066) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
om - de Protagoras la: 28/06/2008 16:52:16
ma indoiesc ca mai exista crucea reala. Stiu ca la un moment dat, existau vreo 3 Sfinte Cruci.
#321070 (raspuns la: #321069) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
mark twain - de motanelul la: 28/06/2008 17:55:53
spunea intr/un pamflet -redau aproximativ- ca daca ar strange toate bucatelele din crucea mantuitorului si cuiele pe care le/a vazut, s/ar putea construi fara greutate o casa si ar mai si ramane :D
#321081 (raspuns la: #321069) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
... - de maria de las maravillas la: 28/06/2008 22:47:44
Sfanta cruce ne ajuta
In necazuri si dureri
Inima ne fa avuta
plina de dulci mangaieri
#321164 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
maria - de INSULA ALTUIA la: 28/06/2008 23:02:13
Scuze ai ramas datoare cu o replica, erai in pauza de masa(faza cu sefu si calul).

buburuza
#321181 (raspuns la: #321164) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
ha, ha - de maria de las maravillas la: 28/06/2008 23:17:00
asta era alt subiect.
Ar trebui sa deschid o conferinata care sa ramana deschisa ...
ca nu-i numai sefu`, sunt si colegii in decor. Toti sunt bune persoane, ai mai auzit asta?
#321196 (raspuns la: #321181) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Clownul - de Areal la: 29/06/2008 09:19:54
Intr-un oras venise un circ, care a stat in localitate pentru ceva timp. Numai ca... intr-o zi, in grajdul in care erau pastrati caii, cineva a umblat cu chibritele si a fost destul ca o mica aschie aprinsa sa ajunga la paiele uscate pentru ca acestea sa ia foc.
Vanzand acestea, directorul circului se uita in jur si il vazu doar pe clownul care ii distra pe oameni in timpul spectacolelor. Atunci, ii spuse in graba: "Mergi si anunta pe oameni ca arde circul!!! Repede!"
Auzind acestea, fiind constient ca aceasta inseamna ca va ramane fara loc de munca, cel putin pentru un timp, clownul se indrepta spre cei mai apropiati oameni. Se intampla ca acestia sa fie chiar langa o fantana, pentru a scoate apa. Atunci, el le zise:
- Ooooaameni buni, oameni buni, aaaardeeee circul!!! Sariti, arde ccciiiirrrrcuuuul!!
- Uitati-va la clownul acesta. Chiar vrea sa il credem, a spus unul dintre ei, si au inceput sa rada. Du-te acum inapoi, ne-ai facut sa radem, ai reusit, esti un clown bun, du-te acum.
- Oamenilor!!! Nu e nici o gluma acum. Vorbesc serios!! Sariti! Aici aveti si apa, si galeti, trebuie doar sa veniti! Nu mai stati!
- Da, da, da. Am inteles. Acum mergi. Asta sigur e o reclama pentru ca sa mergem deseara la circ. Du-te, o sa venim deseara.
- Dar nu intelegeti! - si isi rupse nasul sau rosu de pe fata. Veniti chiar acum. Arde circul!
- Hai.... Poti sa pleci, ti-am zis ca vom veni la reprezentatie. Vom fi acolo, nu vom lipsi!!!
- NUUUUU! Haideti ca arde circul!!! Acum! zise clownul rupandu-si hainele sale colorate. Priviti, sunt un om ca si voi! Credeti-ma! Arde!
Dupa ce in zadar s-a chinuit clownul sa-i convinga pe oameni ca arde circul, acesta in cele din urma s-a facut scrum. De ce? Pentru ca clownul nu a fost crezut.

Morala:
Din ce cauza nu a fost crezut clownul? Pentru ca nu avea credibilitate in fata oamenilor. Oare de cate ori nu suntem si noi la fel. Vorbim adesea verzi si uscate, glumim glume nesarate, spunem vorbe fara de har, iar mai apoi, cand le spunem oamenilor Evanghelia, ei nu ne cred. Le spunem: "Acum!" insa ei nu cred. De ce? Oare nu ne-am pierdut credibiliatea in fata lor?

MAT 12:36 Va spun ca, in ziua judecatii, oamenii vor da socoteala de orice cuvant nefolositor, pe care-l vor fi rostit.
#321238 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
asta - de motanelul la: 29/06/2008 09:48:04
e cu ochi, urechi si coada de motan :P
in virtutea aceleiasi logici, faptul ca circul a ars e un lucru bun. pentru ca acolo se spuneau lucruri nefolositoare.
unele pilde sunt simpla publicitate evanghelica. unele, nu toate ;)
#321239 (raspuns la: #321238) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
maria - de INSULA ALTUIA la: 29/06/2008 11:32:33
Nu prea .

Scrie trebuie sa fie intresanta relatia
dintre bune persoane,sefu nu??

Ciao buburuza !!!
#321258 (raspuns la: #321196) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
de plictiseala - de motanelul la: 29/06/2008 20:03:29
cica un mare fotbalist se ruga in fiecare seara:

doamne, fotbalul inseamna totul pentru mine, daca o fi sa mor, vreau sa faci in asa fel incat in rai sa fie si o echipa de fotbal.

si intr/o zi, dumnezeu ii raspunde:

am o veste buna si una proasta. vestea buna e ca in rai avem echipa de fotbal. vestea proasta e ca maine ai meci.
#321382 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Esti pretios(1) - de Areal la: 30/06/2008 06:02:41
Locuitorii din Wemmik, eroii povestirii noastre, erau nişte omuleţi mici, din lemn, ciopliţi toţi de un tâmplar pe nume Eli. Acesta îşi avea atelierul pe un deal, de la a cărui înălţime se vedea întreg satul.
Fiecare omuleţ era altfel. Unii aveau nasul mare, alţii aveau ochii mari. Unii erau înalţi, alţii erau scunzi. Unii purtau pălărie, alţii purtau costum. Însă două lucruri le erau comune: toţi erau făcuţi de acelaşi tâmplar şi trăiau în acelaşi sat.
De dimineaţa până seara, zi de zi, omuleţii făceau un singur lucru: lipeau etichete unul pe celălalt. Fiecare omuleţ avea o cutie plină cu steluţe aurii şi o cutie plină cu bulinuţe negre. Cât era ziua de lungă îi vedeai pe străzile satului lipind steluţe sau buline unul pe celălalt.
Omuleţii drăguţi, din lemn lustruit şi frumos vopsiţi întotdeauna primeau steluţe, dar aceia din lemn necizelat, cu vopseaua sărită, nu primeau decât buline.
Tot steluţe primeau şi cei talentaţi unii ;puteau ridica greutăţi deasupra capului, alţii puteau sării peste cutii înalte. Mai erau unii care ştiau cuvinte dificile, iar alţii care cântau cântece frumoase. Acestora toată lumea le dădea steluţe aurii. Aşa se face că unii omuleţi aveau trupul plin de steluţe... Ori de câte ori primeau câte o steluţă se simţeau atât de bine încât îşi doreau să mai facă ceva ca să poată primi încă una.
Alţii însă nu ştiau să facă prea multe lucruri şi aveau parte doar de buline. Pancinello era unul dintre aceştia din urmă.
Tot timpul încerca să sară cât mai sus, ca alţii dar întotdeauna cădea la pământ. Iar când ceilalţi îl vedeau jos se adunau buluc în jurul lui şi lipeau buline pe el. De multe ori se mai şi zgâria în cădere, lucru pentru care mai primea buline negre. Iar după aceea când încerca să le explice omuleţilor de ce căzuse mereu spunea câte o neghiobie şi toţi se îngrămădeau să lipească şi mai multe buline pe el.
După un timp avea atât de multe încât nu mai vroia să iasă pe stradă, se temea că va face iar ceva anapoda: cine ştie, o să-şi uite pălăria sau o să calce într-o baltă... şi imediat o să primească bulinuţe!!!
Adevărul este că avea atât de multe buline încât ceilalţi omuleţi veneau şi îi lipeau altele fără nici un motiv.
„Merită mulţimea asta de buline negre”, îşi spuneau omuleţii unii altora.
„Este clar că nu e bun de nimic!”
După un timp Pancinello a ajuns să creadă ce se spunea despre el:
„Aşa este nu sunt bun de nimic!”, îşi spunea el.
În rarele dăţi când ieşea din casă stătea cu cei care erau ca el, cu multe buline. Cu ei se simţea mai în largul lui.
Într-o zi, se întâlni cu un omuleţ total diferit de ceilalţi: nu avea nici steluţe, nici buline. Era din lemn şi atât. Era o fată pe nume Lucia.
Să nu credeţi că oamenii nu încercau să lipească etichete şi pe ea! Încercau numai că nu rămâneau lipite ci cădeau. Fiindcă nu avea nici o bulină unii o admirau atât de mult încât se grăbeau să-i lipească o steluţă. Dar nici una nu stătea lipită. Alţii insă o priveau cu dispreţ fiindcă nu avea nici o stea şi atunci vroiau să îi lipească o bulină dar şi aceasta cădea imediat.
„Ca ea vreau să fie”, îi trecu prim minte lui Pancinello.
„Nu mai vreau să primesc etichete de la ceilalţi!” Aşa că o întrebă pe Lucia cum se face că ea nu are nici o etichetă.
„Nu este mare lucru”, îi răspunse ea. „În fiecare zi mă duc să îl văd pe Eli.”
„Pe Eli?”
„Da, pe Eli, tâmplarul, îmi place să stau cu el în atelier.”
„Dar de ce?”
„Ce ar fi să descoperi singur? Du-te la el sus pe deal!” Şi cu aceste cuvinte, Lucia se întoarse şi plecă.
#321488 (raspuns la: #321238) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Esti pretios(2) - de Areal la: 30/06/2008 06:03:23
„Dar crezi că-i va face plăcere să mă vadă?!?” strigă el după ea. Însă Lucia nu-l mai auzii. Aşa că Pancinello se întoarse acasă, se aşeză la fereastră şi începu să se uite cum alergau omuleţii de colo-colo, lipindu-şi etichetele unul pe celălalt.
„Dar nu este drept!”, îşi spuse el supărat. Şi pe loc se hotărî să meargă le Eli.
Se îndreptă spre deal şi urcă pe cărarea strâmtă până ce ajunse în vârf. Când intră în atelier, făcu ochii mari de uimire. Toate obiectele erau URIAŞE. Scaunul era cât el de înalt. Ca să vadă ce se află pe bancul de lucru trebui să se ridice pe vârfuri. Ciocanul era lung cât braţul lui! Înghiţi în sec şi îşi zise:
„Eu aici nu rămân!”, şi se îndreptă spre ieşire. Dar chiar atunci îşi auzi numele:
„Pancinello, tu eşti?”, se auzi un glas pătrunzător. Pancinello se oprii.
„Cât mă bucur să te văd, Pancinello! Vino mai aproape, vreau să te văd mai bine!” Pancinello se întoarse încet şi îl privi pe meşterul tâmplar, un bărbat înalt, cu o barbă stufoasă.
„Ştii cum mă cheamă?”, îl întrebă Pancinello.
„Bineînţeles că ştiu, doar eu te-am creat!”
Eli se plecă, îl ridică de jos şi îl aşeză lângă el pe bancă.
„Hmm...”, murmură meşterul îngândurat, în timp ce se uita la bulinele negre ale lui Pancinello.
„Se pare că ai adunat ceva etichete...”
„Nu am vrut, Eli! Am încercat din răsputeri să fiu bun!”
„Pancinello, copilul meu, în faţa mea nu este nevoie să te aperi! Mie nu-mi pasă ce spun ceilalţi despre tine!”
„Chiar nu-ţi pasă?”
„Nu, şi nici ţie nu ar trebui să-ţi pese! Cine sunt ei – să împartă etichete bune sau rele? Şi ei sunt tot omuleţi de lemn ca tine. Nu contează ce gândesc ei, Pancinello. Contează doar ceea ce gândesc eu, Iar eu cred că eşti o persoană tare deosebită!”
Pancinello începu să râdă:
„Eu, deosebit? De ce aş fi deosebit? Nu pot să merg repede, nu pot să sar, vopseaua mi se duce. De ce aş însemna ceva pentru tine?”
Eli se uită la Pancinello, îşi puse mâna pe umărul lui micuţ şi spuse încet:
„Fiindcă eşti al meu, de aceea însemni foarte mult pentru mine!”
Nimeni..., niciodată... nu-l mai privise astfel pe Pancinello... şi în plus, cel care-l privea astfel era chiar creatorul lui! Nici nu mai avea cuvinte...
„În fiecare zi am sperat că vei veni la mine”, continuă apoi Eli.
„Am venit fiindcă m-am întâlnit cu cineva care nu avea nici un fel de etichete”, răspunse Pancinello.
„Ştiu, mi-a povestit despre tine.”
„De ea de ce nu se prind etichetele?”
„Fiindcă a hotărât că este mai important ce gândesc eu despre ea, decât ce gândesc alţii. Etichetele se lipesc de tine doar dacă le laşi!”
„Cum adică?”
„Etichetele se lipesc doar dacă le consideri importante. Dar cu cât te încrezi mai mult în dragostea mea, cu atât mai puţin îţi pasă de etichetele pe care ţi le pun ceilalţi oameni. Înţelegi?”
„Păi, nu prea...”
Eli zâmbi.
„Vei înţelege cu timpul. Acum eşti încă plin de buline negre. Deocamdată îţi va fi de ajuns să vii la mine în fiecare zi, iar eu îţi voi aduce aminte cât de important eşti pentru mine.”
Eli îl puse jos pe Pancinello.
În timp ce acesta se îndrepta spre uşă, Eli îi spuse:
„Nu uita, eşti o persoană deosebită fiindcă eu te-am creat! Iar eu nu greşesc niciodată!”
Pancinello nu se opri din mers, dar gândi:
„Cred că Eli chiar vorbeşte serios. Poate are dreptate!”
Şi chiar în clipa aceea căzu de pe el o bulină...


de Max Lucado
#321489 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Invataturile vietii in noul mileniu de la Dalai Lama - de Areal la: 30/06/2008 19:11:54
1. Marea dragoste si marile realizari implica un mare risc.
2. Cand pierzi sa-ti fie invatatura.
3. Urmeaza cele 3 R : respect pentru tine, respect pentru altii, responsabilitatea pentru toate actiunile tale.
4. Aminteste-ti ca atunci cand nu obtii ceea ce vrei este uneori o minunata lovitura de noroc.
5. Invata regulile astfel incat sa stii cum sa le incalci cum se cuvine.
6. Nu lasa o disputa nesemnificativa sa rupa o mare prietenie.
7. Atunci cand realizezi ca ai gresit, imediat ia masuri sa le corectezi.
8. In fiecare zi petrece ceva timp cu tine.
9. Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.
10. Tine minte ca tacerea este uneori cel mai bun raspuns.
11. Traieste o viata onorabila. Atunci cand imbatranesti si te gandesti in urma, vei putea sa te bucuri a doua oara de ea.
12. O atmosfera placuta in casa este baza vietii tale.
13. In neintelegerile cu cei dragi ia seama numai de situatia curenta. Nu invoca trecutul.
14. Impartaseste stiinta ta. Este o cale de a atinge imortalitatea.
15. Fii gentil cu pamantul.
16. O data pe an, pleaca undeva unde nu ai fost niciodata.
17. Tine minte: cea mai buna relatie este cea in care iubirea reciproca depaseste nevoia fiecaruia.
18. Judeca succesul tau prin ceea ce trebuie sa renunti ca sa poti obtine.
19. Imbina iubirea si gatitul cu renuntarea.
#321603 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Unde este IUBIRE este si BUNASTARE si SUCCES! - de Areal la: 30/06/2008 19:12:52
O femeie iese din casă şi vede 3 moşnegi cu barbă albă stând în faţa casei.
Nu-i cunoştea dar vazându-i supăraţi îi invita în casă să manânce ceva.
"Soţul tău este acasă?" – întreabă ei.
"Nu, este ieşit"
"Atunci nu putem intra" – replică ei.
Seara când soţul se întoarce acasă ea îi povesteşte despre cei trei moşnegi..
"Du-te şi spune-le că am venit şi pofteşte-i înăuntru "
Femeia se duce şi îi invită.
"Nu putem intra toţi în casă" replică ei.
"Cum aşa?" întreabă ea.
Unul dintre moşnegi îi explică. Eu sunt BUNĂSTARE , el este SUCCES iar celălalt este IUBIRE. Acum du-te şi întreabă-l pe soţul tău care dintre noi să vina în casă.
Femeia intră în casă şi îi spune soţului, care se bucură. "Ce bine!!, în acest caz invită-l pe BUNĂSTARE să ne umple casa cu bunăstare!"
Soţia nu a fost de acord. "De ce să nu-l invităm pe SUCCES?"
Nora îi asculta dintr-un colţ al casei. "N-ar fi mai bine să-l invităm pe IUBIRE? Casa noastră ar fi atunci plină de iubire!" – a sugerat nora.
"Hai să ne ghidăm după sfatul norei" îi zice soţul soţiei.
"Du-te afară şi invită-l pe IUBIRE să ne fie oaspete."
Femeia iese afară şi întreabă: "Care dintre voi este IUBIRE? Pe el îl invităm să ne fie oaspete"
IUBIRE porneşte înspre casă. Odată cu el se pornesc în urma lui şi ceilalţi doi. Surprinsă femeia întreabă: "L-am invitat doar pe IUBIRE. Cum de veniţi şi voi cu el?"
Cei trei moşnegi replicară: "Dacă l-ai fi invitat pe BUNĂSTARE sau pe SUCCES, ceilalţi ar fi rămas pe loc, dar de vreme ce l-ai invitat pe IUBIRE, unde merge el mergem şi noi.
Unde este IUBIRE, este şi BUNĂSTARE şi SUCCES!"
#321604 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Poem testamentar - de Areal la: 01/07/2008 09:33:45
Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca nu sunt decat o paiata de carpa si mi-ar oferi o bucata de viata, fara indoiala ca n-as spune tot ceea ce gandesc, dar m-as gandi la tot ceea ce spun.
As aprecia valoarea lucrurilor, nu ptr ceea ce valoreaza, ci ptr ceea ce ele inseamna cu adevarat.
As dormi putin, n-as mai visa deloc, caci prin fiecare minut cand inchidem ochii pierdem 60 de secunde de lumina.
As merge cand ceilalti se opresc, m-as trezi cnd altii dorm.
As asculta cand altii vorbesc, si as savura o inghetata buna de ciocolata.
"As trai ca indragostit de dragoste"
Daca Dumnezeu mi-ar oferi inca o bucatica de viata, m-as imbraca simplu, as cadea in genunchi in fata soarelui, lasandu-mi goale corpul si sufletul.
Dumnezeule, daca as avea o inima, mi-as scrie ura pe gheata si as astepta primele raze de soare.
Cu un vis de Van Gogh as picta pe stele un poem de Benedetti si i-as oferi lunii un cantec de Serrat.
As stropi trandafirii cu lacrimile mele pentru a simti durerea spinilor si sarutul rosu al petalelor.
Dumnezeule, daca as avea o bucata de viata... n-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun celor pe care ii iubesc cat de mult ii iubesc.
As convinge fiecare barbat, fiecare femeie ca ei sunt preferatii mei si as trai ca indragostit de dragoste.
As demonstra oamenilor cat se inseala crezand ca inceteaza sa se indragosteasca imbatranind, fara sa stie ca incep sa imbatraneasca atunci cand inceteaza sa se indragosteasca!
I-as da aripi unui copil, dar l-as lasa sa invete singur sa zboare.
"Cand ma vor pune in cutie..."
I-as invata pe batrani ca moartea nu vine o data cu batranetea, ci cu uitarea.
Am invatat atat de mult de la voi oamenilor! Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe culmi, fara sa stie ca adevarata fericire consta in felul in care escaladezi muntele.
Am invatat ca atunci cand nou-nascutul strange pentru prima data, in pumnul lui mic, degetul tatalui, il cucereste pentru totdeauna.
Am invatat ca un om nu are dreptul sa-l priveasca pe un altul de sus decat atunci cand trebuie sa se aplece pentru a-l ajuta sa se ridice.
E adevarat ca multe am putut invata de la voi, dar nu vor folosi la mare lucru, deoarece, cand ma vor pune in aceasta cutie, vai, voi fi mort.


Gabriel Garcia Marquez
#321713 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
De la parintele Cleopa - de Areal la: 01/07/2008 09:34:38
De la Parintele Cleopa ne-au ramas mostenire foarte multe istorioare cu talc, adevarate si pline de intelepciune. Una dintre acestea se refera la un batran calugar care a intalnit intr-o toamna, demult, pe drumul lui, un copilas neastamparat, cam la vreo cinci anisori. Tasti-bastiul tocmai chinuia un catel, tragandu-l de coada. Acesta scheuna, sarmanul, ca de moarte, asteptand parca sa-l ajute cineva. Calugarul n-a stat pe ganduri. S-a oprit si l-a certat parinteste pe baietelul care era soios, descult, plin de bube, cu hainele facute ferfenita. Numai ochii erau de el, mari, albastri, uimiti si curati ca ai unui inger coborat in clipa aceea din cer. Atunci preacuviosul l-a intrebat bland, punandu-i mana alba pe crestet:
- Dragutule, de unde vii tu?
Piticul, cu o mutrita rautacioasa, plin de el, ii raspunse raspicat, privindu-l adanc si scotand limba de-un cot:
- Iaca din Iad vin, mosule!
Vazand asa, tare s-a mai mirat batranul calugar. Ducandu-si mana la barba, acesta zise:
- Si cum se numeste taticul tau?
Baietelul a zambit rau:
- Daca vrei sa stii, Satana il cheama pe tata!
Din ce in ce mai nedumerit, parintele continua sa-l interogheze pe copilul obraznic:
- Dar pe mama ta, cum o cheama?
Dand un sut unei gaini golase, care se nimerise tocmai atunci pe ulita prafuita, piticania zise, tuguind din buze:
- Mama mea e aripa satanei, na!
- Dar ai tu oare frati sau surori? il descusu preotul, din ce in ce mai exasperat.
Copilul ii raspunse ca da, mai are frati vreo trei si patru surori, si toti sunt diavoli adevarati.
- Aoleu, piei satana! s-a speriat batranul, facandu-si semnul crucii. Apoi, luandu-si inima-n dinti, spuse:
- Si unde locuiesti tu, micutule, caci vreau sa vin cu tine, sa-i cunosc pe ai tai!
- Lasa ca te duc eu, mosule, la casa mea! Vino cu mine! ii raspunse copilul, luandu-l pe preot de haina si tragandu-l iute dupa el.
Au mers ei ce-au mers, pana au dat de un sat amarat, cu cocioabe care stateau sa se darame. Peste tot mirosea a fan ars, a lemn de brad, a saracie-lucie si a strugure zdrobit. La marginea localitatii, spre campul pustiu, se ridica o cosmelie din pamant si lemne, cam cat o cutiuta de chibrituri. De acolo se auzea mare scandal. Doua voci, una de barbat, alta de femeie, se certau rau. Calugarul il lua pe baietas de manuta si intra curios. Erau parintii copilului, care se sfadeau cumplit. Tatal o injura pe mama, zicandu-i:
- Sa nu te mai vad in ochii mei, nemernico! Tu esti aripa satanei!
La care femeia raspunse imediat, tafnoasa:
- Eu sunt aripa satanei, dar tu esti satana in carne si oase, ma, barbate prost!!!
In timpul asta, fratii baietelului fugeau din casa in curte, unul dupa altul, batand cu linguri de fier in niste strachini si facand o galagie de nesuportat. Impiedicandu-se de cel mai mic, tatal scandalagiu urla:
- Aoleu, piei drace d-aici, ca te calc!
Piticaniile, vreo opt la numar, intoarse din nou in casa dupa ce au dat un ocol ograzii, se suira pe singurul pat, sareau spre tavan si clampaneau din tingiri, chiraind infricosator. Mama lor, uitand de cearta cu barbatul, zise sfarsita:
- Vai de mine, casa asta e un Iad!!! O sa-mi iau campii si-o sa ma duc la vagauni!
Abia atunci, preotul, care asistase din ascuns la toate acestea, isi dadu seama de ce sarmanul baietel spuse ca vine din iad, ca mama lui e aripa satanei, iar tatal lui, chiar satana. Luandu-l pe genunchi, il povatui de bine, ii povesti despre Mantuitorul nostru Iisus Hristos si il invata sa zica "Tatal nostru". La plecare, il binecuvanta pe micut, si, cu lacrimi in ochi, o lua pe drumul lui, cu speranta in suflet ca a mai schimbat un destin.
_________________
#321714 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Urmele vietii - de Areal la: 01/07/2008 09:36:11
Ani la rand L-am rugat pe Dumnezeu sa ma insoteasca pe calea vietii - asa, ca si cand lutul ar fi vrut sa-l puna pe Olar pe roata...olarului! Dorinta mea era sa merg incotro ma calauzea inima, cu increderea ca Olarul va binecuvanta inimioara mea binevoitoare, dar egoista. Am trecut orgolios prin cateva "incendii" declansate de zelul gresit directionat al inimii mele, arzandu-mi picioarele de lut. Pana la urma mi-am dat seama ca binecuvantarea lui Dumnezeu va veni peste mine numai atunci cand eu voi face ceea ce spune El.
Imagineaza-ti ca te afli in ceruri, langa Dumnezeu, iar El iti arata ingaduitor planurile Lui pentru viata ta, incepand cu ziua in care te-ai nascut. Intr-un anumit moment din viata L-ai primit pe Cristos ca Domn si Mantuitor si fiecare zi dupa aceea este subliniata cu rosu. De-a lungul fiecarei zile pot fi urmarite niste urme de pasi. Si in multe zile apar doua urme de pasi. Nedumerit, Il intrebi pe Dumnezeu:
- Tata, urma constanta de pasi imi apartine mie? Iar a doua urma este a Ta, in zilele in care m-ai insotit?
- Nu, dragul meu, vine raspunsul. Urma constanta sunt pasii Mei. A doua urma de pasi este a ta, ori de cate ori Mi te-ai alaturat.
- Dar pe ce cai ai umblat, Tata?
- Pe caile pe care le pregatisem pentru tine, in speranta ca Ma vei urma.
- Dar, Tata, unde e urma pasilor mei atunci cand nu o insoteste pe a Ta?
- Uneori te-ai intors din drum, persistand in vechile tale obiceiuri sau insistand asupra unor suparari trecute. Alteori ai ales alte cai. In alte situatii, urmele pasilor tai apar in viata altei persoane, pentru ca planurile vietii ei ti-au placut mai mult. Alteori te-ai oprit pur si simplu din mers, nedorind sa renunti la ceva ce nu puteai lua cu tine daca urmai caile Mele. Alteori, atunci cand se vad doar urmele pasilor mei, te luasem in bratele mele pentru ca viata era prea grea pentru tine.
- Dar, Tata, nu-i asa ca pana la urma a iesit bine, chiar daca nu am mers in fiecare zi cu Tine?
Dumnezeu te strange la piept si zambeste intelegator:
- Da, copilul Meu, pana la urma a iesit bine. Dar stii, acel bine nu a fost niciodata binele intentionat de Mine pentru tine.
- Tata, ce sunt darurile acelea aurite ce apar in unele zile din viata mea?
- Sunt binecuvantari pe care ti le-am pregatit pe calea vietii, copilul meu.

Darurile desfacute sunt binecuvantarile pe care le-ai primit. Cele nedesfacute, insa, sunt din zilele in care nu ai umblat cu Mine.
#321715 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Cand Dumnezeu l-a creat pe TATI... (Erma Bombeck) - de Areal la: 02/07/2008 05:59:46
Când Dumnezeu i-a creat pe TATI, El a început printr-un contur prelung. Un înger, ce se tot învârtea pe-acolo, L-a întrebat:

- Ce fel de TATA mai e si asta, Doamne? Daca pe copii îi vei face de-o schioapa, de ce-i faci pe TATI atât de înalti? Nici un TATA nu va fi în stare sa se joace cu trenuletul fara sa îngenuncheze, nici sa-l înveleasca pe mezin cu plapumioara fara sa se aplece, ca sa nu mai vorbim ca va trebui de-a dreptul sa se încovoaie ca sa-l sarute de "noapte buna".

Dumnezeu a zâmbit si a raspuns:
- Da, dar daca îl fac dupa masura unui copil, la cine vor mai putea privi în sus copiii?

Si când Dumnezeu a modelat mâinile TATALUI, le-a facut mari si late. Îngerul a dat trist din cap si a murmurat:
- Oare Te-ai gândit bine, Doamne? Îti dai seama ce faci? Mâinile mari sunt întotdeauna aspre, si nu de putine ori stângace, mai ales daca e vorba sa prinda scaiul de la pampers, sa încheie nastureii de la jacheta baietelului, sa lege funditele din coditele fetitei sau - mai rau! - sa scoata aschia ce i-a intrat mezinului în deget când îsi cioplea barcuta...

Dumnezeu a zâmbit din nou si a raspuns:
- Stiu, stiu, ai dreptate. Dar vezi tu, mâinile acestea sunt încapatoare, în ele are loc aproape orice - de la toate nimicurile din buzunarul baietelului, pâna la toate figurinele de hârtie ale fetitei, plus sfori, suruburi, cuie... În acelasi timp, însa, ele sunt suficient de primitoare, ca în causul lor sa se cuibareasca fata unui copil.

Apoi Dumnezeu a modelat picioare lungi, un bazin îngust si umeri lati si puternici. Îngerul privea aproape îngrozit la noua creatie.
- Nu, nu se poate, Doamne! Daca se aseaza si vrea sa ia copilul în brate, o sa-i cada printre picioare, ca ai uitat sa-i faci o poala!

Zâmbind, Dumnezeu a raspuns:
- MAMA, da, ea are nevoie de poala. În schimb TATAL are nevoie de umeri puternici ca sa împinga masina la nevoie, sa-si sprijine fiul în timp ce-l învata sa mearga pe bicicleta sau sa sustina un capsor adormit în drum spre casa dupa o plimbare mai lunga în racoarea serii.

Când Dumnezeu era pe punctul sa finiseze picioarele ce urmau sa intre în cei mai mari pantofi ce au existat vreodata, îngerul nu s-a putut abtine sa nu remarce chicotind:
- Nu-i drept, Doamne! Chiar crezi ca laboacele astea se vor putea coborî din pat în miez de noapte când bebelusul plânge în leagan? Si cum crezi ca va putea pasi un TATIC cu asemenea picioare printre jucariile rasfirate pe covor, fara sa zdrobeasca una sau doua sub pasul lui greu si apasat?

Dumnezeu a zâmbit din nou si a raspuns cu aceeasi rabdare si întelegere în glas:
- Se va descurca, ai sa vezi... În plus, îl va putea duce în spate pe Prâslea, care vrea sa calareasca prin gradina, sau, la o singura bataie de picior, va putea speria soriceii din casuta de vacanta... Si apoi, care copil nu se va bucura sa încerce pantofii "uriasi" ai TATALUI, anticipând nerabdator ziua când va fi si el la fel de mare ca TATA?

Dumnezeu a lucrat toata noaptea, dându-i TATALUI cuvinte putine, dar un glas ferm si plin de autoritate si doi ochi care, desi pot sa vada absolut totul, ramân blânzi si întelegatori... În cele din urma, chiar în ultima clipa a creatiei, a adaugat lacrimile. Dupa care S-a întors încet spre înger si, privindu-l cu aceeasi blândete pe care o pusese în ochii TATALUI, l-a întrebat:

- Ei, acum esti multumit? Un TATA iubeste la fel de mult ca o MAMA. Inima lui este la fel de sensibila, dragostea lui - la fel de nemarginita.

Îngerului nu i-a mai ramas nimic de spus.
#321898 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Daca Dumnezeu ar putea vorbi (Clyde Herring) (1) - de Areal la: 02/07/2008 06:02:22
- Tatal nostru care esti in ceruri..
- DA.
- Nu ma intrerupe, ma rog!
-DA, DAR M-AI CHEMAT.
- Te-am chemat? Eu nu te-am chemat, eu ma rog, "Tatal nostru care esti in ceruri.."
- VEZI? M-AI CHEMAT IARASI.
- Ce-am facut?
- M-AI CHEMAT. TU AI SPUS "TATAL NOSTRU CARE ESTI IN CERURI". IATA-MA! AICI SUNT. LA CE TE GANDESTI IN MINTEA TA ACUM?
- la nimic.am vrut doar sa spun o rugaciune. Eu totdeauna spun.. "Tatal nostru". Ma face sa ma simt bine dupa ce o spun ca si cand mi-am implinit o datorie.
- BINE, ATUNCI CONTINUA.
- Sfinteasca-se Numele Tau..
- STAI. CE VREI SA SPUI PRIN ACEASTA?
- Prin ce?
- PRIN "SFINTEASCA-SE NUMELE TAU"?
- Oh (surprins).. nu stiu ce inseamna.Cum as putea sa stiu? E doar o fraza din rugaciune. Apropo ce inseamna?
- ASTA INSEAMNA:ONORAT, SFANT, MINUNAT.
- Da, are sens. Niciodata nu m-am gandit la insemnatatea cuvantului "sfinteasca-se". "Vie imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant.."
- CREZI, INTRA-ADEVAR CE-AI SPUS?
- Desigur, de ce nu?
- CE FACI CU PRIVIRE LA ACEASTA?
- Ce fac? Nimic, presupun. Ma gandesc doar ca ar fi minunat daca tu ai avea control peste toate lucrurile aici pe pamant asa cum ai acolo in cer.
- AM EU CONTROL PESTE VIATA TA?
- Bine... merg la biserica.
- DAR NU ASTA TE-AM INTREBAT. CE POTI SA SPUI DESPRE POFTELE FIRII PAMANTESTI CU CARE TE LUPTI? CE FACI CU TEMPERAMENTUL TAU NERVOS? STII CA ACEASTA ESTE O PROBLEMA PENTRU TINE. SI AMINTESTE-TI CE FEL CE CARTI CITESTI, CE PROGRAME TV. URMARESTI?
- Opreste-te de a ma mai critica! Sunt la fel de bun ca si restul de mincinosi din biserica.
-SCUZA-MA, TE ROG, DAR EU CREDEAM CA TU TE ROGI CA VOIA MEA SA SE FACA. DACA ACEASTA AR FI SA SE INTAMPLE, ATUNCI VA TREBUI SA INCEAPA CU ACEI CARE SE ROAGA PENTRU EA, CU TINE.
- Bine, recunosc ca am ceva cusururi si pentru ca Tu ai mentinoat cateva, ma gandesc ca as mai putea numi si altele.
- CRED CA SI EU AS MAI PUTEA NUMI CATEVA.
- Nu m-am gandit prea mult la ele pana acum, dar intr-adevar mi-ar placea sa ma las de unele din ele. Si atunci as fi cu adevarat liber.
- BINE, ACUM ESTI PE DRUMUL CEL BUN. VOM LUCRA IMPREUNA - TU SI EU. MULTE BIRUINTE POT FI CASTIGATE. MA BUCUR DE TINE.
- Asculta, Doamne, trebuie sa termin aici. Rugaciunea asta mi-a luat mai mult timp ca de obicei. "Da-ne noua painea cea de toate zilele.."
- RUGACIUNEA ESTE UN LUCRU PERICULOS. POTI SFARSI PRIN A FI COMPLET SCHIMBAT, STII ASTA! ESTE CEEA CE EU DORESC CA TU SA ALEGI. TU M-AI CHEMAT SI IATA-MA, SUTN AICI. ACUM ESTE PREA TARZIU SA TE OPRESTI. CONTIUNA-TI URMATOAREA PARTE DE RUGA, MERGI MAI DEPARTE.

#321899 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Daca Dumnezeu ar putea vorbi (Clyde Herring) (2) - de Areal la: 02/07/2008 06:03:04
- Mi-e frica!
- FRICA? DE CE TI-E FRICA?
- Pentru ca stiu deja ce-o sa spui.
- INCEARCA-MA SI VEI VEDEA.
- "Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri.."
- CE SA INTAMPLA INTRE TINE SI SALLY!
- Vezi? Am stiut! Am stiut ca o sa-mi amintesti de ea. Doamne, ea spune minciuni despre mine si niciodata nu mi-a platit datoria ce o are la mine. M-am jurat ca am sa o pun la punct.
- DAR RUGA TA CUM A FOST? CUM TE-AI RUGAT?
- Nu asta am vrut sa spun.
- BINE.CEL PUTIN ESTI SINCER, DAR NU CRED CA ESTE DELOC PLACUT SA PORTI POVARA AMARACIUNI IN INIMA TA, NU-I ASA?
- Nu, cel putin ma voi simti mai bine dupa ce mai voi razbuna pe ea, oh.. am facut deja planul cum sa ma razbun pe ea. O fac sa-i para rau de ce mi-a facut.
- N-O SA TE SIMTI MAI BINE, CI TE VEI SIMTI MAI RAU. RAZBUNAREA NU ESTE DULCE, GANDESTE-TE CAT DE NEFERICIT ESTI DEJA, DAR EU POT SCHIMBA TOTUL.
- Tu poti schimba starea? Cum?
- IART-O PE SALLY SI ATUNCI EU TE IERT PE TINE, URA SI PACATUL VOR FI PROBLEMA LUI SALLY DUPA ACEEA, NU A TA. TU POTI PIERDE BANI, DAR CEL PUTIN AI PACE IN INIMA TA.
- Dar, Doamne nu pot sa o iert!
- ATUNCI NICI EU NU POT SA TE IERT.
- Bine ai dreptate, dar mai mult decat sa ma razbun pe sally vreau sa am pace in inima. Bine, o iert!. Ajut-o sa gaseasca calea cea dreapta in viata, Doamne, stiu ca ea se simte mizerabil acum ca ma gandesc la asta si oricine ar face ca ea s-ar simti la fel, intr-un fel oarecare aratai calea.
- FOARTE BINE! MINUNAT! CUM TE SIMTI ACUM?
- Hhmmm, bine, chiar foarte bine. Stii, cred ca nu voi mai merge la culcare diseara atat de incordat ca si pana acum, pentru prima data de cand pot sa imi aduc aminte. Nici nu mai sunt obosit ca pana acum..
- DAR NU TI-AI TERMINAT INCA RUGA, CONTINUA..
- Bine. "Si nu ne duce pe noi in isipita si ne izbaveste-ne de cel rau.."
- BINE, AM SA FAC SI ASTA, NUMAI NU TE PUNE PE TINE INSUTI IN LOCUL UNDE POTI FI ISPITIT.
- Ce vrei sa spui cu asta?
- SCHIMBA-TI PRIETENIILE, RENUNTA SA MAI MERGI IN LOCURILE IN CARE AI MERS PANA ACUM, NU TE MAI UITA LA FILME MURDARE, NU MAI ASCULTA CONVERSATIILE PACATOASE, NU TE MAI PUNE IN SITUATI URATE. UNII DIN PRIETENII TAI AU DEJA INFLUENTA ASUPRA TA, EI VOR SA TE IMPLICE IN LUCRURI GRESITE, NU TE LASA PACALIT. EI TE MINT CA SA SE DISTREZE DAR VA DUCE LA RUINAREA TA. NU TE FOLOSI DE MINE CA UN TAP ISPASITOR.
- Nu inteleg!
- DESIGUR CA INTELEGI. ASA PROCEDEZI TOTDEAUNA ,TE BAGI IN PROBLEME SI APOI FUGI LA MINE: D-NE AJUTA-MA SA IES DIN INCURCATURA ASTA SI ITI PROMIT CA NU AM SA MAI FAC! TI-A ADUCI AMINTE DE TOATE TARGUIELILE FACUTE CU MINE?
- Da, Doamne, mi-e rusine, imi pare rau!
- MERGI MAI DEPARTE SI TERMINA-TI RUGA.
- Pentru ca a Ta este imparatia, puterea, slava in veci. Amin!
- STII CE MI-AR ADUCE MIE SLAVA? CE M-AR FACE CU ADEVARAT BUCUROS?
- Nu, dar as vrea sa stiu. Vreau sa iti fac placere, pot sa vad ce viata mizerabila a fost pana acum, dar as vrea sa fiu unul dintre urmasii Tai.
- AI RASPUNS DEJA LA INTREBAREA MEA.
- Da?
- DA, LUCRUL CARE IMI ADUCE SLVA ESTE SA AM OAMENI CA SI TINE CARE MA IUBESC.
- Doamne vreau sa vad ce poti face tu din mine, bine?
- DA O SA VEDEM.
#321900 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
dle Areal - de maria de las maravillas la: 02/07/2008 14:34:37
astept duminica ca sa pot citi fara graba textele dumitale.
Insa ceva ma pune pe ganduri: "A FI PE ACEEASI LUNGIME DE UNDA".
Eu cred ca nu este lipsit de importanta ceea ce facem pentru ca, cu timpul ajunge sa ne domine gandirea.
Si atunci pesoanele care au gandiri asemanatoare emit oe aceeasi lungime de unda; poate chiar intra in rezonanta
#321967 (raspuns la: #321900) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Praful - de Areal la: 03/07/2008 10:42:01
Sterge praful, daca trebuie, dar oare n-ar fi mai bine
Sa pictezi un tablou sau sa scrii o scrisoare,
Sa coci o prajitura sau sa plantezi o samanta,
Cantarind diferenta intre a vrea si a avea nevoie?

Sterge praful, daca trebuie, dar vezi ca nu prea e timp,
Cand sunt rauri in care sa inoti si munti pe care sa te cateri,
Muzica de ascultat si carti de citit,
Prieteni de iubit si viata de trait.

Sterge praful, daca trebuie, dar lumea e acolo, afara,
Cu soarele in ochii tai, cu vantul prin parul tau,
O fulguiala de zapada, o rapaiala de ploaie.
Aceasta zi nu se va mai intoarce niciodata.

Sterge praful, daca trebuie, dar tine bine minte:
Batranetea va veni si ea nu e intotdeauna blanda.
Iar cand va fi sa te duci, si va trebui sa te duci o data si-o data,
Tu, chiar tu insuti, vei lasa in urma ta mult praf.

Nici nu pot sa va spun cat de multe ore, nenumarate, mi-am petrecut FACAND CURATENIE!
Obisnuiam sa petrec 8-12 ore pe zi IN FIECARE weekend, ca sa ma asigur ca totul este perfect "in caz ca vine cineva".
Apoi mi-am dat seama intr-o buna zi ca nimeni nu mai avea sa vina.
Erau cu totii afara, traindu-si viata si distrandu-se!
Acum, cand vin oameni la mine in vizita, nu simt deloc nevoia sa justific "starea" in care se prezinta casa mea. Ei sunt mult mai interesati sa afle ce am mai facut pe cand eram plecat, traindu-mi viata si distrandu-ma.
Daca inca nu v-ati dat seama, va rog sa fiti atenti la acest sfat: Viata e scurta.Bucurati-va din plin de ea!

O casa devine un camin atunci cand poti scrie "Te iubesc" pe mobila.
#322133 (raspuns la: #321900) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Am invatat - de Areal la: 03/07/2008 10:42:54
Am învaţat unele lucruri în viaţă pe care vi le împărtăşesc şi vouă ! Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească. Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită. Restul… depinde de ceilalţi. Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie, altora s-ar putea să nu le pese. Am învăţat că durează ani să câştigi încrederea şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi. Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă CI PE CINE AI. Am învăţat că te descurci şi ţi-e folosit farmecul circa 15 minute. După accea, însă, ar fii bine să ştii ceva.
Am învăţat că nu trebiue să să te compari cu ceea ce pot alţii să facă mai bine, ci contează ceea ce poţi să faci tu. Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor, ci contează ce pot să fac eu pentru a rezolva.

Am învăţat că oricum ai tăia, orice lucru are două feţe.
Am învăţat că trebiue să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde; s-ar putea să fie ultima oară când îi vezi.

Am învăţat că poţi continua încă mult timp după ce ai spus că nu mai poţi.
Am învăţat că eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie, indiferent de consecinţe.
Am învăţat că sunt oameni care te iubesc, dar nu ştiu s-o arate.
Am învăţat că atunci când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat, dar nu am dreptul să fiu şi rău.
Am învăţat că prietenia adevărată continua să existe chiar şi la distanţă. Iar asta este valabil şi pentru iubirea adevarată. Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu, nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul. Am învăţat că indiferent cât de bun iţi este un prieten oricum te va răni din când în când, iar tu trebiue să-l ierţi pentru asta.
Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii ; câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi. Am învăţat că indiferent cât de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.

Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea, dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii. Am învăţat că dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc. Şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc. Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc şi nu faptele sale.

Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru şi pot vedea ceva total diferit.
Am învăţat că indiferent de consecinţe cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung departe în viaţă.

Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc.

Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat, când te strigă un prieten vei putea găsi puterea de a-l ajuta.
Am învăţat că scrisul ca şi vorbitul, pot linişti durerile sufleteşti.

Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult îţi sunt luaţi prea repede…

Am învaţat că este prea greu să-ţi dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile.

Am învăţat să iubesc ca să pot să fiu iubit.
Octavian Paler
#322135 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
13 randuri pentru viata ta - de Areal la: 03/07/2008 10:45:06
1. Nu te iubesc pentru ceea ce esti, ci pentru ceea ce sunt atunci cand sunt cu tine.
2. Nu merita sa plangi pentru nimeni, iar cei care merita nu te vor face sa plangi.
3. Doar pentru ca cineva nu te iubeste asa cum vrei tu, nu inseamna ca nu te iubeste cu toata fiinta sa.
4. Un prieten adevarat te prinde de mana si iti atinge inima.
5. Cea mai stranie forma de a indeparta pe cineva este de a sta langa el si a sti ca nu-l vei putea avea niciodata.
6. Nu inceta niciodata sa zambesti, nici chiar atunci cand esti trist, pentru ca nu se stie cine se poate indragosti de zambetul tau.
7. Poate ca pentru lume esti doar o singura persoana, dar pentru o anumita persoana esti intreaga lume.
8. Nu iti petrece timpul cu cineva care nu e dispus sa si-l petreaca cu tine.
9. Poate ca Dumnezeu va dori sa cunosti multe persoane nepotrivite inainte de a cunoaste persoana potrivita, pentru ca atunci cand o vei cunoaste in sfarsit, sa stii sa fii recunoscator.
10. Nu plange pentru ca s-a terminat, zambeste pentru ca s-a petrecut.
11.Vor exista mereu oameni care te vor rani, asa ca trebuie sa-ti pastrezi increderea si doar sa ai mai multa grija in cine ai incredere a doua oara.
12. Cauta sa devii un om mai bun si asigura-te ca stii cine esti tu inainte de a cunoaste pe cineva si a astepta ca acea persoana sa stie cine esti tu.
13. Nu te agita atat, lucrurile cele mai bune se petrec atunci cand te astept.

Gabriel Garcia Marquez
#322137 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Sa stii sau sa nu stii? - de Areal la: 04/07/2008 09:16:06
Să ştii?

A fost odată o broască mică care trăia într-o fântână adâncă. Fântâna şi bucăţica de cer pe care putea să o vadă erau tot universul ei. Într-o zi broscuţa noastră a întâlnit o altă broască care trăia în afara fântânii.
“De ce nu cobori sa te joci cu mine?” a întrebat broasca din fântână.
“Ce e acolo?” a întrebat broasca de sus.
“Avem totul aici. Tot ce îţi poţi dori. Curente mari şi mai mici, stele, o lună câteodată, şi câteodată ajung aici până şi obiecte care zboară în jos din cer”, a răspuns broasca din fântână.
Broasca de sus a oftat şi i-a spus: “Dragă prietene, trăieşti într-o lume închisă. Nu ai vazut ce e pe aici in lumea mai mare.”
Broasca din fântână s-a supărat. “Nu-mi povesti că aveţi acolo o lume mai mare ca a noastră! Lumea mea e mare. Noi vedem şi trăim orice experienţă pe care ne-o oferă viaţa” …aşa grăi broasca din fântână.
“Nu, prietene. Tu poţi vedea numai lumea de deasupra ta printr-o gaură de diametrul fântânii. Lumea aici sus e enormă. Aş vrea să pot să-ţi arăt căt de mare e”, spune broasca de sus.
Broscuţa fântânii era supărată rău acum. “Nu te cred! Ce-mi spui sunt minciuni! Mă duc să-l întreb pe tata.”
Îi povesteşte tatălui despre discuţia avută cu broasca de sus. “Fiule”, ii spune tatăl cu inima grea, “prietenul tău are dreptate. Am auzit că sus e o lume mult mai mare, cu mult mai multe stele decât putem noi să vedem de aici.”
“Atunci de ce nu mi-ai spus până acum?” îl întreabă broscuţa.
“La ce bun să o fac? Destinul tău e să fii aici în fântână. Nu poţi ieşi”, a răspuns tatăl broscoi.
Micuţa broască iar se supără: “Ba da pot sa ies, o să-ţi arăt!” şi s-a căţărat… dar fântâna era prea adâncă, pământul prea departe, şi a căzut la loc.
“Nu, fiule. Eu am incercat toată viaţa şi la fel au încercat strămoşii tăi. Fii mulţumit cu ce ai, altfel vei suferi în viaţă.”
“Vreau să ies şi să văd lumea de sus!” a strigat broscoiul cel mic cu multă determinare.
“Nu fiule. Acceptă-ţi destinul. Învaţă să trăieşti cu ce ţi s-a dat”, i-a spus tatăl.

Şi aşa broscoiul fiu şi-a consumat viaţa încercând să scape de fântâna întunecoasă şi rece. Dar nu a reuşit. Lumea de sus a rămas un vis.



…sau să nu ştii?

O veche legendă Amerindiana povesteşte despre un viteaz care a găsit într-o zi un ou de vultur şi l-a pus într-un cuib de pui de preerie. Puiul de vultur a văzut lumina zilei odată cu puii de preerie şi a crescut alături de ei.
Toată viaţa lui tânărul vultur a făcut exact ceea ce făceau puii de preerie. Ciugulea insecte şi scurma după râme în pământ. Cloncănea şi cârâia exact ca un veritabil pui de preerie. Iar când zbura stârnea un nor de pene pe o distanţă de câţiva metri.
Până la urma, acesta era stilul de zbor al puilor de preerie.
Anii au trecut şi vulturul a crescut.
Într-o zi a văzut o pasăre minunată care plana în înaltul cerului albastru fără nori. Elegant, pasărea uriaţă se rotea mişcându-şi încet aripile aurii.
“Ce pasăre minunată!” a exclamat vulturul nostru către prietenii lui puii. “Ce este? ”
“Ăstă-i un vultur, regele păsărilor”, a cloncănit unul dintre pui. “Dar ar fi bine să o laşi baltă. Tu n-ai să fii niciodată un vultur.”
Şi uite aşa vulturul a uitat de pasărea magnifică şi a murit, convins fiind că este un pui de preerie.

Ţi-a trecut vreodată prin minte că eşti mai puţin decât poţi fi cu adevărat, că poţi obţine mai multe de la viaţă decât ai obţinut până acum? Dar oare e bine să ştii acest lucru sau nu, îţi foloseşte la ceva?
#322477 (raspuns la: #322137) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
DELFIN sau STICLA? - de Areal la: 04/07/2008 09:17:16
Ai vazut vreodata cum se joaca delfinii?
Nu ma refer la cei tinuti in captivitate, ci la delfinii liberi, din apele oceanelor.
Traiesc langa ocean si, din cand in cand, am privilegiul de a vedea aceste creaturi splendide printre valuri. Ei nu isi vaneaza hrana, nici nu fug de un atacator si nici nu vor sa ajunga intr- un anumit loc. Pur si simplu se distreaza. Ei inoata printre valuri, se ascund sub ele si, crede- ma, fac surfing.


Ai vazut vreodata vreo sticla in mare?
Stii ce se intampla cu ea. Valurile o arunca incolo si incoace, o inghit si o scuipa, iar la suprafata fac ce vor cu ea.


Intre acestea avem si noi de ales. Intre delfin si sticla.

Delfinii folosesc valurile.
Ei nu pot decide cat de mari vor fi acestea cand ii vor ajunge sau cand se vor sparge, ci iau fiecare val in parte si hotarasc: sub acesta ne vom scufunda, prin acesta vom inota, iar acesta e bun de surfing.
Ei pot hotari!

Sticla nu!
Valurile o arunca asa cum vor ele.
Se afla la discretia lor si pluteste pana ce e aruncata pe plaja, respinsa de ape ca un lucru lipsit de importanta.

Ce esti tu oare in oceanul vietii, delfin sau sticla?
Folosesti imprejurarile, sansele in avantajul tau?
Sau esti o sticla aruncata la intamplare, dependenta de ziua de maine, care decide in locul tau?
Speri si in acelasi timp te temi de ghinion?
Nu poti decide cat de mari sunt valurile sau cand si unde se vor sparge; ceea ce te face sa fii un invingator sau un ratat este tocmai reactia la imprejurari."

Fragment din "BUCURIA DE A INVINGE", scrisa de MICHAEL BEER
#322478 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Maria, - de Areal la: 05/07/2008 15:23:54
Daca un singur cafegiu le apreciaza si le citeste sufletul meu este alaturi de el!
#322813 (raspuns la: #321967) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
BAGAJUL VIETII - de Areal la: 05/07/2008 16:03:09
Atunci când îţi începi viaţa ai în mână o valijoară.
Pe măsură ce trec anii bagajul tău însă se măreşte.
Pentru că sunt multe lucruri pe care le aduni pe parcursul drumului tău crezând că sunt importante.

La um moment dat al drumului tău înţelegi însă că devine insuportabil să cari atâtea lucruri.

Cântăresc prea mult

Atunci poţi alege:
● să te aşezi pe marginea drumului aşteptând ca cineva să te ajute: ceea ce e destul de dificil.
Pentru că toţi ceilalaţi care vor trece pe acolo vor avea propriul lor bagaj.
Rişti astfel să îţi petreci tot restul vieţii aşteptând.
● sau poţi dimininua greutatea, eliminând ceea ce nu-ţi foloseşte.

Dar ce ar trebui aruncat?
Începe în primul rând să scoţi tot afară pentru ca să poţi vedea ce se ascunde acolo înăuntru.
Prietenie - Iubire - Bunavointa - Tandrete - Generozitate - Bucurie - Simpatie -Speranta
Foarte bine!!!
E suficient, dar e ciudat faptul că... nu sunt deloc grele!!!
Însă ai şi altceva care cântăreşte destul de greu...
Forţează-te să le scoţi afară...
Of, e mânia: vai, cât cântăreşte!
Continuă să scoţi afară: neînţelegerile, teama, pesimismul,
Descurajarea aproape că te trage în jos şi te înăbuşă în această parte a valizei.
Acum scoate afară cu toată puterea ta ceva ce era ascuns în bagaj: este un zâmbet care rămăsese pe fundul valizei.
Mai scoate un zâmbet, şi încă unul, şi iată că la urmă iese fericirea...
Pune din nou mâna în valiză şi aruncă tristeţea.
Acum ar trebui să-ţi pui în bagaj răbdarea, pentru că se va arăta destul de necesară.
Fă în aşa mod încât să pui şi:
PUTEREA - SPERANŢA - CURAJUL - ENTUZIASMUL - ECHILIBRUL - RESPONSABILITATEA - TOLERANŢA - BUNA DISPOZIŢIE
Scoate şi orice fel de grijă, preocupare şi lasă-le la o parte.
Te vei gândi după aceea ce trebuie să faci cu ele.
Bine. Acum bagajul tău e gata, îl poţi folosi din nou.
Nu uita să faci acţiunea aceasta de mai multe ori în viaţa ta pentru că drumul este foarte lung.

#322829 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
TRENUL VIETII - de Areal la: 05/07/2008 16:04:23
Acum catva timp am citit o carte in care viata a fost comparata cu o calatorie de tren. O lectura foarte interesanta.
Viata este ca o calatorie cu trenul: Urcam si coboram des, exista accidente, surprize placute la unele statii si tristete adanca la altele.
Atunci cand ne nastem si urcam in tren, intalnim oameni despre care credem, ca ne vor insoti pe tot parcursul calatoriei noastre: parintii nostri.
Din pacate, adevarul este altfel. Ei coboara la o statie si ne lasa pe noi fara dragostea si atasamentul lor, fara prietenia si compania lor.
E drept ca in tren urca alte persoane care vor ocupa un rol important in calatoria noastra. Acestea sunt fratii nostri, prietenii nostri si acei oameni minunati pe care ii iubim.
Unele dintre aceste persoane care urca in tren, privesc calatoria ca o plimbare scurta. Altii gasesc numai tristete pe parcursul calatoriei. Si mai exista si altii in tren, care sunt permanent prezenti si gata de a oferi ajutorul lor celor care au nevoie de el.
Unii lasa in urma lor cand coboara un dor vesnic... Unii urca si coboara, si noi abia i-am observat.
Ne mira faptul ca unii pasageri, pe care ii iubim cel mai mult, se muta in alt vagon si ne lasa singuri in aceasta etapa a calatoriei noastre. Bineinteles noi nu ne lasam opriti si ne straduim sa-i gasim si sa ne inghesuim sa trecem si sa ne mutam. Din pacate, uneori nu ne putem aseza langa ei, deoarece locul de langa ei este deja ocupat.
Nu face nimic, asa este calatoria: plina de provocari, vise, fantezii, sperante si despartiri...
....dar fara intoarcere.
Deci, trebuie sa facem calatoria in felul cel mai bun posibil.
Sa incercam sa iesim la capat cu cei care calatoresc impreuna cu noi, si sa cautam ceea ce este mai bun in fiecare dintre ei...
Sa ne aducem aminte, ca in oricare etapa a calatoriei poate exista un tovaras de-al nostru care sa ezite si care probabil are nevoie de intelegerea noastra.
Si noi vom sovai des si va exista cineva care sa ne inteleaga.
Misterul cel mare al calatoriei este ca nu stim cand vom cobora definitiv din tren si nici cand vor cobora cei ce calatoresc alaturi de noi, nici macar cel care sta pe locul de langa noi.
Cred ca o sa fiu cuprins de duiosie atunci cand cobor definitiv din tren.....
Da, cred acest lucru.
Despartirea de cativa prieteni pe care i-am intalnit in timpul calatoriei, va fi dureroasa. Va fi intristator sa-i las singuri pe cei mai dragi mie. Dar am speranta ca odata si odata va veni gara centrala, si am senzatia, ca am sa-i vad sosind, cu bagaje pe care inca nu le-au avut atunci cand au urcat in tren.
Ceea ce ma va face fericit este gandul ca si eu am avut partea mea in sporirea bagajelor lor si in cresterea valorii acestora.
Dragi prieteni, noi sa ne straduim sa avem o calatorie buna si ca la sfarsit sa putem spune ca a meritat osteneala. Sa incercam sa lasam dupa noi, cand coboram, un loc gol care lasa dor si amintiri frumoase la cei care calatoresc mai departe

Celor care sunt parte a trenului meu, le doresc
Calatorie placuta !

#322831 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
tot un fel de povestire cu talc :)) - de GloriaVictis la: 05/07/2008 16:45:04
http://www.youtube.com/watch?v=0BxckAMaTDc

(scuze, Areal, ca abuzez de spatiul confei tale!)
#322843 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
"Lucruri de-ale Mamei" - de maria de las maravillas la: 05/07/2008 19:50:06
O scurta istorieta povesteste ca Sf. Petru, foarte preocupat cand a observat prezenta catorva suflete ce nu-si aducea aminte sa le fi lasat sa treaca in cer, s-a pus sa cerceteze pana cand afla locul pe unde intrau.
S-a dus atunci la Iisus si i-a spus:
- Doamne, vazand ca sunt aici cateva suflete carora nu-mi amintesc sa le fi deschis poarta pentru a intra sa se bucure de eterna fericire, am facut cateva investigatii si am aflat o spartura prin care intra. As vrea sa vezi.
Accepta Isus sa-l insoteasca si vazu ca din acel loc cobora catre pamant un imens Brau (Rozariu), pe unde constant urcau multe suflete. Alarmat ii spuse Sf.Petru:
- Cred Doamne ca ar trebui sa inchidem acesta intrare de ..
- Nu, nu, raspunse Iisus, lasa-l asa, ... astea sunt lucruri de ale Mamei...

Recompensa pentru povestioara cu omuletii de lemn care mi-a placut mult
#322904 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Legenda divinitatii omului - de Areal la: 06/07/2008 15:47:59
O legenda veche spune ca mai demult oamenii erau buni. Dar au profitat atat de mult de puterea divina din ei incat Brahma, stapanul tuturor zeilor, a decis sa le ia aceasta putere si sa o ascunda intr-un loc unde va fi imposibil de gasit. Tot ce i-a ramas sa faca era sa gaseasca ascunzatoarea potrivita.
A fost convocat consiliul zeilor pentru a se gasi solutia.
Zeii au sugerat: "De ce sa nu ingropam puterile omului in pamant?"
Brahma a raspuns: "Nu, nu vom face asta pentru ca omul va sapa adanc si le va gasi."
Atunci zeii au spus: "In acest caz, sa le trimitem divinitatea pe cel mai adanc fund al oceanului."
Dar Brahma a raspuns din nou: "Mai devreme sau mai tarziu omul va explora adancurile oceanului si cu siguranta ca o vor gasi si o vor aduce la suprafata."
Astfel zeii au concluzionat: "Nici pamantul, nici oceanul nu sunt locuri unde puterea divina sa fie in siguranta, insa alte idei de ascunzatoare nu mai avem."
Brahma a exclamat dintr-o data: "Iata ce vom face cu divinitatea omului! O vom ascunde adanc inauntrul lui pentru ca este singurul loc unde nu va cauta."

De atunci incoace, conform legendei, omul a cautat in toata lumea, a explorat, a urcat si a sapat cautand ceva ce a fost in tot acest timp inauntrul lui.
#322947 (raspuns la: #322904) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Din prefaţa unei cărţi: - de Areal la: 06/07/2008 15:49:08
Maica Domnului, cu Pruncul Isus în braţe, a coborît printre oameni ca să viziteze o mînăstire.
Plini de mîndrie, toţi călugării au format un şir lung pentru ca fiecare să-i aducă omagiul său Fecioarei.
Unul a recitat versuri, altul i-a arătat nişte coperţi frumoase pe care le făcuse pentru Biblie, altul a spus numele
tuturor sfinţilor...şi tot aşa, călugăr după călugăr, au omagiat fiecare în felul lui pe Maica Domnului şi pe Pruncul Isus.
Ultimul din şir, cel mai umil din mînăstire, nu studiase niciodată textele savante ale epocii, nici măcar Biblia nu
o cunoştea prea bine. Părinţii lui fuseseră oameni simpli, care lucrau într-un vechi circ din împrejurimi,
şi tot ce îl învăţaseră era să facă cîteva scamatorii.
Cînd i-a venit rîndul, ceilalţi au vrut să pună capăt omagiilor, fiindcă fostul scamator nu numai
că nu se pricepea la cele sfinte dar chiar ar fi putut strica bunul renume al mînăstirii.
Dar în adîncul inimii călugărul simţea o nevoie imensă să dăruiască şi el ceva lui Isus şi Sfintei Fecioare.
Ruşinat, simţind privirea mustrătoare a confraţilor, a scos din buzunar cîteva portocale şi a început
să le arunce în aer, făcînd jonglerii, singurul lucru la care se pricepea.

Abia atunci Pruncul Isus a zîmbit, în braţele Maicii Domnului.
Iar Fecioara lui i-a întins Pruncul, lăsîndu-l să-l strîngă la piept.
#322948 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
DE CE O IUBESC PE MAMA - de Areal la: 06/07/2008 15:49:51
Mama si tata se uitau la televizor cand mama a spus," Sunt obosita si e tarziu. Cred ca ma voi duce in pat."
O ia spre bucatarie ca sa faca sandvisurile pentru a doua zi.
Spala castroanele de popcorn, scoate carnea afara din congelator pentru cina din seara urmatoare, verifica cerealele, umple borcanul cu zahar, pune linguritele si castroanele pe masa si pregateste filtrul de cafea pentru a doua zi dimineata.
Apoi pune niste rufe la uscat, mai baga niste haine in masina de spalat, calca o camasa si coase un nasture care cadea la o camasa.
Strange piesele jocului ramas pe masa din sufragerie, pune telefonul la loc, aseaza agenda de telefon la loc in raft.
Uda cateva plante, goleste un cos de gunoi si pune un prosop la uscat pe bara.
Se intinde, casca si o ia spre dormitor. Se opreste la birou si scrie o notita pentru profesoara, numara niste bani pentru excursia de maine si ridica o carte de scoala cazuta sub scaun.
Scrie o felicitare pentru ziua de nastere a unui prieten, o baga in plic, scrie adresa, o timbreaza si scrie o notita pentru cumparaturi. Le pune pe amandoua langa geanta ei.
Mama isi curata fata cu demachiantul ei 3 in 1, isi da cu crema de noapte antirid, se spala pe dinti si isi curata unghiile.
Tata ii striga," Credeam ca te duci in pat."
"Sunt pe drum," raspunde ea.
Adauga apa in vasul cainelui, da pisica afara si se asigura ca usile sunt inchise cu cheia si ca lumina e deschisa pe terasa.
Se uita in camera copiilor, le stinge lampile de pe noptiere si televizorul, ridica o camasa, arunca niste sosete murdare in cosul de rufe si vorbeste un pic cu unul dintre copii care inca isi termina lectiile.
In camera ei isi potriveste alarma la ceas, isi aseaza hainele pentru a doua zi si indreapta raftul de la pantofi.
Mai adauga 3 lucruri pe lista ei de 6 lucruri foarte importante pe ntru a doua zi. Isi spune rugaciunea si vizualizeaza implinirea dorintelor ei.
In acelasi timp tata inchide televizorul si anunta nimanui in particular," Ma duc in pat."
Si o si face ... fara nici un alt gand.

Vi se pare ceva iesit din comun? Va mai mirati de ce femeile traiesc mai mult?
PENTRU CA SUNT FACUTE PENTRU CURSA LUNGA...( si nu am putea sa murim mai repede pentru ca inca avem atatea de facut!!!)
Trimiteti unor femei extraordinare aceste randuri, o sa va multumeasca pentru asta. Eu tocmai am facut-o.
SI APOI DUCETI-VA IN PAT!
#322949 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Gandeste-te la viitor ca la o pestera intunecata-Pestera lui Alladin - de Areal la: 06/07/2008 15:50:57
Aştepţi cu înfrigurare la intrare. Peştera se întinde către adîncuri întunecate înghiţind umbrele create de lumina de afară. Atmosfera este încărcată. Simţi că este un tărîm al posibilităţilor şi auzi sunete ciudate. Ştii că aici poţi găsi atît pericole cît şi comori, dar nu ştii nici care şi nici unde sunt.

Unele obiecte sunt vizibile de la intrare şi mulţi sunt mulţumiţi cu ceea ce pot lua din acel loc. Dar pentru a găsi adevăratele comori trebuie să ai încredere în tine însuţi şi să păşeşti mai departe în peşteră. Aici nu există lumină artificială. Numai ideile tale îţi pot lumina calea pentru a vedea mai departe. Aici tu eşti liderul. Poate că la intrarea în peşteră sunt alţii care s-au adunat şi aşteaptă să vadă ceea ce tu vei găsi ori vei crea.

Ideile tale se aprind şi ard ca nişte torţe pentru cîteva momente luminînd comorile din jur, dar şi obstacolele pe care urmează să le treci. Apoi puterea flăcării scade şi îţi pui mîinile la ochi. Dar imaginea persistă în mintea ta. Ştii ce vrei şi cunoşti direcţia în care trebuie să mergi.

Flacăra iniţială şi-a redus foarte mult intensitatea şi se transformă într-o torţă care arde mocnit. Totuşi, lumina este suficientă ca să îţi conduci paşii în siguranţă. Cîţiva oameni care aşteptau la intrare ţi se alătură şi împreună vă croiţi drum în adîncul peşterii. Ei îşi aprind propriile făclii de la torţa ta pe măsură ce înaintaţi. Acum aveţi mai multă lumină şi puteţi vedea şi mai departe. Nu e de mirare că din ce în ce mai mulţi oameni vi se alătură. Acum aveţi multă lumină şi ştiţi încotro vă îndreptaţi. Începeţi să faceţi hărţi ale peşterii pentru a nu vă rătăci. Peştera devine din ce în ce mai familiară.

Tu păstrezi mereu în minte acea imagine iniţială a comorilor. Cînd călătoria devine periculoasă ori obositoare sau întîlneşti obstacole neprevăzute, imaginea aceea îţi dă puterea să continui.

Pe măsură ce înaintezi peisajul din peşteră se schimbă. Descoperi scurtături, înveţi să te fereşti de capcane pe măsură ce cîştigi experienţă. Uneori trebuie să aprinzi noi flăcări pentru că ai nevoie de lumină puternică. Peisajele fantastice din peşteră te ademenesc. Poţi ajunge în fundături sau în locuri care deşi sunt atractive nu duc la nici o comoară. Poţi chiar descoperi locuri în care ai vrea să rămîi, dar orice s-ar întîmpla, eşti hotărît să îţi continui călătoria. Să mergi tot înainte, nu să dai înapoi. Pentru că imaginea comorilor a rămas în mintea ta.
#322950 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: