Pentru dragoste nu există cuvinte îndeajuns
nopţi în care sîntem prea singuri
ninşi în întunericul de nepătruns al durerii
graţie somnului rămas să spere
nemişcat şi liturgic între cer şi pămînt
cu cercei albaştri în buzunarul de la piept
fumai ţigări de foi sub faruri olandeze
felinare în vîrf să le vadă corăbiile
şi eu arzînd de nerăbdare
să te sărut lîngă munţii aceea albi
în cuvintele poetului, tăcerea livezilor abia înflorite
mirosul tău în aer solar
de principe zăvorît departe de orice tărîm locuit
hotărît să-şi asume riscul înţelepciunii
atît de limpede în pletele verzi ale gîndului

cînd te-am găsit
cîntau cocoşi de ziuă, sub tufele de trandafiri...