|
te provoaca sa gandesti
uneori ne certam si ii reprosam multe lucruri rele prin care am trecut. uneori o suparam si si ea imi spunea multe lucruri care ma faceau sa cred ca o urasc,si ii spuneam:,,te urasc"iar ea plangea si eu ma enervam mai tare si plecam.poate ar fi vrut sa raman si sa'mi cer scuze...dar si daca o faceam imi spunea sa plec.i-am spus de atatea ori lucruri urate si de prea putine ori ,,mama,te iubesc!".poate ca mama...crede ca am o parere rea despre ea.poate ca ea crede ca ii spun ,,mama" nu pentru ca asa o simt ci pentru ca asa am invatat sa'i spun cum fac toti copii cu persoanele care le-au dat viata.i-am spus de multe ori ca si-a ratat viata,ca nu a facut alegeri corecte,ca putea sa fie sa'i fie recunoscute meritele si munca daca facea mai mult,ca si-a ratat o cariera stralucita,ca nu a facut destui bani fata de cat ar fi putut,ca nu vreau sa ajung ca ea.si toate astea o dureau,desi nu o arata,sau parea mai degraba nervoasa decat ranita de cuvintele mele. nu i-am spus, cred,niciodata ca o admir de fapt pentru tot ce a facut.nu i-am spus niciodata ca eu o vad ca pe o invingatoare,nu ti-am spus niciodata ca te admir mama!,nu i-am spus ca uneori m-as simti norocoasa sa traiesc chiar numai jumate din fericirile si reusitele vietii ei.mama te iubesc si te admir...sa stii asta!intr-o zi poate iti voi arata ce am scris acum.intr-o zi poate...iti voi spune ce am scris acum:)dar iti voi spune,mama!am sa'ti spun ca te iubesc,si ca iti admir viata,si ii vad frumusetea ca si cum as fi trait-o odata cu tine de la bun inceput.
citind aceasta,sper sa va ganditi la mamele voastre fie chiar si pentru o secunda,si sa le daruiti in gand un sincer ,,mama,te iubesc!"
comentarii (6):
ce mai astepti?
- de
maria de las maravillas
la: 06/07/2008 20:09:46
du-te si spunei ca-ti pare rau de ceea ce ai spus. Discutii au existat in toate familiile (nu atat de acute) dar cu timpul se amortizeaza si se uita.
Spune-i cat este in viata pentru ca nu stii cand poate disparea. Si atunci chinul tau va fi dublu.
tinutza
- de
INSULA ALTUIA
la: 07/07/2008 09:32:05
Remuscarile dor cel mai tare cind e votrba de parinti,decizia inteleapta trebuie sa o iei.
buburuza
tinutza
- de
thebrightside
la: 07/07/2008 10:32:46
atata vreme cat ii spui lucrurile astea (paote aai facut-o deja) inainte sa fie prea tarziu, e bine. :)
tinutza
- de
zaraza sc
la: 07/07/2008 10:44:06
Alearga si spune-i ca o iubesti, ca o admiri.
Da-i repede un telefon si spune-i. Trimite-i o felicitare. Numai nu amana...
***
- de
ioana2006
la: 11/07/2008 16:10:01
Adrian Păunescu
Repetabila povară Cine are părinţi, pe pământ nu în gând Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi, Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi. Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc De atâţia copii şi de-atât nenoroc Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu, Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu. Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei, Care ştiu dureros ce e suta de lei. De sunt tineri sau nu, după actele lor, Nu contează deloc, ei albiră de dor Să le fie copilul c-o treaptă mai domn, Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn! Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla, Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva. Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor, Dacă nu au murit trişti în casele lor... Între ei şi copii e-o prăsilă de câini, Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini. Cine are părinţi, pe pământ nu în gând, Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând. Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii Nu copil de părinţi, ci părinte de fii. Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns. Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii? Pe pământul de cruci, numai om să nu fii, Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat, Într-un biet orăşel, într-o zare de sat, Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi, Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi. Cine are părinţi, încă nu e pierdut, Cine are părinţi are încă trecut. Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci, Unde-avem şi noi însine ai noştri copii. Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi, Şi în genere sunt şi niţel pisălogi. Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici, Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici, Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal, Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital. Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot, Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot? Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga... Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus Pe conştiinţă povara acestui apus Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer, Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer. Iar când vom începe şi noi a simţi Că povară suntem, pentru-ai noştri copii, Şi abia într-un trist şi departe târziu, Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu, Vom pricepe de ce fiii uită curând, Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând, Şi de ce încă nu e potop pe cuprins, Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins, Deşi lumea în care părinţi am ajuns De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.
|
 loading... |
Cand aveai 2 ani, ea te-a ajutat sa mergi.Tu i-ai multumit, fugind de langa ea, cand te-a chemat.
Cand aveai 3 ani, ea iti gatea mancarea, cu dragoste.Tu i-ai multumit, rasturnand farfuria pe jos.
Cand aveai 4 ani, ea ti-a daruit creioane colorate.Tu i-ai multumit, colorand toti peretii.
Cand aveai 5 ani, ea ti-a imbracat haine de sarbatoare.Tu i-ai multumit, intrand in prima balta cu noroi.
Cand aveai 6 ani, ea a mers cu tine la scoala.Tu i-ai multumit strigand: " Nu vreau sa merg!"
Cand aveai 7 ani, ea ti-a cumparat prima minge.Tu i-ai multumit, aruncand-o in fereastra vecinului.
Cand aveai 8 ani, ea ti-a cumparat o inghetata.Tu i-ai multumit, varsand-o in poala ta.
Cand aveai 12 ani, te-a avertizat sa nu te uiti la anumite lucruri.Tu i-ai multumit, asteptand, pana cand ea pleaca de acasa.
Cand aveai 13 ani, ea te-a indemnat sa porti ceea ce iti sta bine.Tu i-ai multumit, spunandu-i ca nu "are gust".
Cand aveai 14 ani, ea te-a trimis in tabara, in vacanta.Tu i-ai multumit, uitand sa scrii macar o scrisoare.
Cand aveai 15 ani, ea venea acasa, asteptand o imbratisare.Tu i-ai multumit, incuind usa la camera ta.
Cand aveai 16 ani, te-a invatat sa conduci masina ei.Tu i-ai multumit, luandu-i-o de fiecare data.
Cand aveai 17 ani, ea astepta un telefon important.Tu i-ai multumit, vorbind la telefon toata noaptea.
Cand aveai 18 ani, ea a plans la ceremonia de inmanare a diplomei tale.Tu i-ai multumit, ramanand departe de casa, pina in zori.
Cand aveai 19 ani, ea ti-a platit studiile, te-a dus la colegiu, ti-a dus bagajul.Tu i-ai multumit, luandu-ti ramas bun de la ea, afara, de rusine sa nu te vada prietenii tai.
Cand aveai 20 de ani, ea te-a intrebat daca ai prieteni.Tu i-ai multumit, spunandu-i "Nu este treaba ta!"
Cand aveai 21 de ani, ea ti-a sugerat o meserie.Tu i-ai multumit spunand: " Nu vreau sa fiu ca tine!"
Cand aveai 22 de ani, te-a imbratisat la terminarea colegiului.Tu i-ai multumit intreband daca iti poate plati o croaziera.
Cand aveai 23 de ani, ea ti-a daruit mobila pentru prima ta locuinta.Tu i-ai multumit, spunand prietenilor tai ca ti se pare urata.
Cand aveai 24 de ani, ea ti-a cunoscut logodnica si te-a intrebat despre planurile de viitor.Tu i-ai multumit, spunand: "Maaaa-ma, te rog!"
Cand aveai 25 de ani, ea te-a ajutat sa faci fata la cheltuielile de nunta, a plans si ti-a spus cat de mult te iubeste!Tu i-ai multumit, mutandu-te in cealalta parte a tarii.
Cand aveai 30 de ani, te-a sunat sa-ti dea sfaturi pentru copilul tau.Tu i-ai multumit spunandu-i: " Timpurile s-au schimbat!"
Cand aveai 40 de ani, te-a sunat sa-ti aduca aminte de o zi de nastere.Tu i-ai multumit,spunandu-i: " Sant foarte ocupat acum!"
Cand aveai 50 de ani, ea s-a imbolnavit si a avut nevoie de ajutorul tau.Tu i-ai multumit citindu-i despre povara, care au devenit parintii, pentru copiii lor.
Si apoi, intr-o buna zi, ea muri, neauzita. Si tot ce nu ai facut vreodata ,te-a doborat ca un traznet...ah, daca totusi...
DACA ESTI FERICIT SA O MAI AI APROAPE DE TINE, FA UN EFORT PENTRU EA SI MULTUMESTE-I CUM SE CUVINE....