te provoaca sa gandesti
| recomandari: | Photoree - The collaborative image recommendation system |
| Ghidoo.ro - Descopera internetul interesant! |
POVESTIRI CU TALC (III)
de Areal la: 07/07/2008 09:15:18voteaza:
Ca sa nu se aglomereze, mai deschid o confa, asa se procedeaza pe Cafenea!
Si mai am o idee, un Dictionar de cugetari pe litere, la care sa putem posta zilnic!
Si mai am o idee, un Dictionar de cugetari pe litere, la care sa putem posta zilnic!
comentarii (147):
Fara titlu
- de
Areal
la: 17/07/2008 11:18:32
firav din fire si din alcatuire, ii lipsea un ochi, iar mintea era cam ca a unui copil de 4-5 anisori, dar si el era vrednic la treburile manastirii si cuminte in rugaciune.
Manastirea aceasta avea un obicei, vechi …din negura vremurilor. cele fara de inceput. Cine dorea sa ramana peste noapte in lacas trebuia sa treaca de o incercare pusa la cale de fratele cel intelept, fie sa raspunda la o intrebare, fie sa dezlege o ghicitoare, fie sa indeplineasca o sarcina.
In seara de care este vorba, poposi la manastire un calator, si pentru ca ploaia nu contenise de 2 zile, calatorul nostru era ud si infrigurat peste masura asa ca vazand sfanta manastire batu la poarta.
-Primiti un calator obosit si infrigurat?
-Primim de buna seama, se auzi vocea unui calugar, dar va trebui sa treci de o incercare.
Calatorul incuviinta sa treaca de incercare caci nu se mai simtea in stare sa continue drumul. Intamplarea facea insa, ca fratele cel intelept sa fie tintuit la pat de o boala, asa ca celalalt frate zise:
-Lasa-ma pe mine sa-l pun pe calator la incercare! Voi fi bland cu el
Asa ca fratele cel slab de fire il invita pe calator in camera de boala a calugarului intelept, pentru ca acesta sa ii explice tarasenia si apoi cei doi oponenti se indreptara spre o sala alaturata.
Dupa o vreme, pe usa calugarului intelept dadu buzna calatorul, care plecandu-se in fata lui spuse
-Nu sunt vrednic sa raman sub acelasi acoperis cu fratele tau, plec in calea mea! si zicand acestea dadu sa plece.
-Opreste-te, zise calugarul cel intelept ridicand-se de pe patul de boala cu mare uimire, spune-mi ce s-a intamplat.
- Pai ce sa se intample? Ne-am asezat amandoi iar eu i-am aratat un deget- adica Dumnezeu Tatal, el in nemarginita lui intelpciune mi-a aratat doua degete -Dumnezeu Tatal si Fiul, Atunci eu incuviintand i-am aratat trei degete- Dumnezeu Tatal, Fiul si Sfantul Duh, crezand totodata ca am castigat dreptul de a ramane in manastire peste noapte. Doar ca cinstitul dumitale frate mi-a aratat pumnul spunandu-i astfel nevrednicului de mine ca trei sunt UNA Sfanta si neimpartita TREIME. Eu plec pentru ca asemenea intelepciune de dincolo de cuvinte ma face sa ma simt tare pacatos.
Calatorul pleca, lasandu-l pe fratele cel intelept prada unei uimiri nesfarsite, din care nu avu timp sa se dezmeticeasca pentru ca fratele cel firav intra ca o furtuna in camera sa strigand plin de furie:
-Unde e netrebnicul sa ii arat eu ce insemna sa insulti un om. O sa ii trag o mama de bataie sa invete sa se poarte altadata
Va dati seama dragii mei ca bietul calugar intelept simti ca isi pierde si bruma de intelepciune si putere a mintii cata ii mai ramasese.
-Povesteste ce s-a intamplat, zise el mai mai sa se inece.
-Auzi tu frate, el imi arata un deget…adicatalea eu am un ochi. Eu ma supar nitelus, dar pentru ca ne era oaspete ii arat doua degete, adica el slava domnului are doi ochi. Nu se potoleste asa ca imi arata trei degete cu mare obraznicie. Adica eu cu el impreuna avem trei ochi…asa ca i-am aratat pumnul, iar el lasul a zbughit-o pe usa si pe aici ti-e drumul. Unde e ca vreau sa il pedepsesc?
Calugarul cel intelept se linisti ca prin farmec si incepu sa rada din toata inima asa cum sper ca faceti si voi acum.
Va doresc o zi in care sa va intelegeti unii cu altii si in care sa va bucurati ca TREI sunt UNA chiar si intr-un pumn strans cu manie nestiutoare!”
Manastirea aceasta avea un obicei, vechi …din negura vremurilor. cele fara de inceput. Cine dorea sa ramana peste noapte in lacas trebuia sa treaca de o incercare pusa la cale de fratele cel intelept, fie sa raspunda la o intrebare, fie sa dezlege o ghicitoare, fie sa indeplineasca o sarcina.
In seara de care este vorba, poposi la manastire un calator, si pentru ca ploaia nu contenise de 2 zile, calatorul nostru era ud si infrigurat peste masura asa ca vazand sfanta manastire batu la poarta.
-Primiti un calator obosit si infrigurat?
-Primim de buna seama, se auzi vocea unui calugar, dar va trebui sa treci de o incercare.
Calatorul incuviinta sa treaca de incercare caci nu se mai simtea in stare sa continue drumul. Intamplarea facea insa, ca fratele cel intelept sa fie tintuit la pat de o boala, asa ca celalalt frate zise:
-Lasa-ma pe mine sa-l pun pe calator la incercare! Voi fi bland cu el
Asa ca fratele cel slab de fire il invita pe calator in camera de boala a calugarului intelept, pentru ca acesta sa ii explice tarasenia si apoi cei doi oponenti se indreptara spre o sala alaturata.
Dupa o vreme, pe usa calugarului intelept dadu buzna calatorul, care plecandu-se in fata lui spuse
-Nu sunt vrednic sa raman sub acelasi acoperis cu fratele tau, plec in calea mea! si zicand acestea dadu sa plece.
-Opreste-te, zise calugarul cel intelept ridicand-se de pe patul de boala cu mare uimire, spune-mi ce s-a intamplat.
- Pai ce sa se intample? Ne-am asezat amandoi iar eu i-am aratat un deget- adica Dumnezeu Tatal, el in nemarginita lui intelpciune mi-a aratat doua degete -Dumnezeu Tatal si Fiul, Atunci eu incuviintand i-am aratat trei degete- Dumnezeu Tatal, Fiul si Sfantul Duh, crezand totodata ca am castigat dreptul de a ramane in manastire peste noapte. Doar ca cinstitul dumitale frate mi-a aratat pumnul spunandu-i astfel nevrednicului de mine ca trei sunt UNA Sfanta si neimpartita TREIME. Eu plec pentru ca asemenea intelepciune de dincolo de cuvinte ma face sa ma simt tare pacatos.
Calatorul pleca, lasandu-l pe fratele cel intelept prada unei uimiri nesfarsite, din care nu avu timp sa se dezmeticeasca pentru ca fratele cel firav intra ca o furtuna in camera sa strigand plin de furie:
-Unde e netrebnicul sa ii arat eu ce insemna sa insulti un om. O sa ii trag o mama de bataie sa invete sa se poarte altadata
Va dati seama dragii mei ca bietul calugar intelept simti ca isi pierde si bruma de intelepciune si putere a mintii cata ii mai ramasese.
-Povesteste ce s-a intamplat, zise el mai mai sa se inece.
-Auzi tu frate, el imi arata un deget…adicatalea eu am un ochi. Eu ma supar nitelus, dar pentru ca ne era oaspete ii arat doua degete, adica el slava domnului are doi ochi. Nu se potoleste asa ca imi arata trei degete cu mare obraznicie. Adica eu cu el impreuna avem trei ochi…asa ca i-am aratat pumnul, iar el lasul a zbughit-o pe usa si pe aici ti-e drumul. Unde e ca vreau sa il pedepsesc?
Calugarul cel intelept se linisti ca prin farmec si incepu sa rada din toata inima asa cum sper ca faceti si voi acum.
Va doresc o zi in care sa va intelegeti unii cu altii si in care sa va bucurati ca TREI sunt UNA chiar si intr-un pumn strans cu manie nestiutoare!”
LACRIMILE
- de
Areal
la: 18/07/2008 10:00:12
Cand au fost alungati din Rai, Adam si Eva au plecat plini de ciuda si suparare. Aveau fetele intunecate, gurile schimonosite de durere, iar inimile le erau pline de amaraciune.
Pe rand, se acuzasera, se insultasera, se amenintasera.
"Nenorocitule, nu esti decat neputincios ... ", striga Eva.
"E doar vina ta!", vocifera Adam pana ragusi. Mergeau cu pumnii inclestati, cu ochii scanteind de manie si impovarati foarte.
Toate acestea il intristau nespus pe Dumnezeu.
Se hotari deci sa adauge ceva Creatiei.
Ceva ce nu fusese prevazut in planul initial. Trecu usor pe langa barbat si femeie si le atinse inima si ochii.
Facu lacrimile.
Adam si Eva incepura sa planga. Povara si mania ce-o aveau in suflet se topi. O noua duiosie ii invalui si se imbratisara.
Poti plange, daca vrei.
Bruno Ferrero
Fara titlu
- de
Areal
la: 18/07/2008 10:01:51
Un maestru Zen i-a spus unuia dintre discipolii sai, care voia sa picteze bambusi: "Mai intai, devii un bambus" Era un pictor desavarsit, trecuse toate examenele artistice cu distinctie chiar. Numele sau incepuse deja sa devina celebru. Iar maestrul i-a spus:" Du-te in padure, traieste alaturi de bambusi cativa ani, devii bambus. Iar in ziua in care poti deveni bambus, intoarce-te si picteaza, da nu inainte. Cum poti sa pictezi un bambus, cand nu stii ce simte bambusul inlauntrul sau? Poti sa pictezi un bambus din afara insa , aceasta este doar fotografie."
Aceasta este diferenta dintre fotografie si pictura. Nici o camera de fotografiat nu poate sa patrunda in suflet.
Maestrul a spus: " Du-te in padure!"
Si discipolul s-a dus si timp de trei ani a ramas in padure alaturi de bambus, infruntand toate capriciile vremii.
Pentru ca atunci cand ploua bambusul traieste o anumita placere; iar cand bate vantul bambusul are alta stare de spirit si cand este soare totul se schimba in fiinta unui bambus.
Iar cand cucul, vine in crangul de bambusi si incepe sa-si cante chemarea, bambusii sunt tacuti si sensibili. Discipolul a trebuit sa ramana acolo vreme de trei ani.
Si pe urma s-a intamplat: stand alaturi de un bambus, a uitat cine era. Si vantul a inceput sa bata, iar el a inceput sa se legene asemenea bambusului. Abia mai tarziu si-a amintit ca el fusese un om. Intrase in sufletul bambusului si apoi a pictat bambusul.
Acea pictura era vie, pentru ca arata sufletul bambusului, in toate starile de spirit, in toata bogatia sa, sub toate capriciile vremii. Continea, tristetea, bucuria, extazul precum si tot ceea ce stie un bambus, intreaga biografie a bambusului era prezenta in pictura aceea...
OSHO
Aceasta este diferenta dintre fotografie si pictura. Nici o camera de fotografiat nu poate sa patrunda in suflet.
Maestrul a spus: " Du-te in padure!"
Si discipolul s-a dus si timp de trei ani a ramas in padure alaturi de bambus, infruntand toate capriciile vremii.
Pentru ca atunci cand ploua bambusul traieste o anumita placere; iar cand bate vantul bambusul are alta stare de spirit si cand este soare totul se schimba in fiinta unui bambus.
Iar cand cucul, vine in crangul de bambusi si incepe sa-si cante chemarea, bambusii sunt tacuti si sensibili. Discipolul a trebuit sa ramana acolo vreme de trei ani.
Si pe urma s-a intamplat: stand alaturi de un bambus, a uitat cine era. Si vantul a inceput sa bata, iar el a inceput sa se legene asemenea bambusului. Abia mai tarziu si-a amintit ca el fusese un om. Intrase in sufletul bambusului si apoi a pictat bambusul.
Acea pictura era vie, pentru ca arata sufletul bambusului, in toate starile de spirit, in toata bogatia sa, sub toate capriciile vremii. Continea, tristetea, bucuria, extazul precum si tot ceea ce stie un bambus, intreaga biografie a bambusului era prezenta in pictura aceea...
OSHO
TRAIESTE LIBER
- de
Areal
la: 18/07/2008 10:02:45
Oamenii traiesc cate 70 de ani, vieti la rand, fara sa stie ce este
viata. Ei nu ajung la maturitate, nu se integreaza, nu sunt centrati.
Ei nu traiesc decat la periferie.
Daca periferia voastra se intalneste cu periferia altora, ciocnirile
sunt inevitabile. Pe de alta parte, daca sunteti tot timpul preocupati
de greselile altora, nu puteti trai decat la periferie. Daca veti
realiza ca " Eu sunt singurul responsabil pentru existenta mea. Orice
s-ar intampla, eu sunt cauza care a generat acest lucru.", atunci
constiinta voastra trece brusc de la periferie in centru. Abia acum
incepeti sa deveniti centrul existentei voastre.
De acum inainte veti putea face foarte multe lucruri. Daca nu va place
ceva, puteti renunta la el; daca va place altceva, il puteti adopta.
Daca vi se pare ceva adevarat, il puteti urma; daca simtiti ca nu este
adevarat, puteti sa-l evitati, caci acum sunteti centrat si
inradacinat in sine.
OSHO
viata. Ei nu ajung la maturitate, nu se integreaza, nu sunt centrati.
Ei nu traiesc decat la periferie.
Daca periferia voastra se intalneste cu periferia altora, ciocnirile
sunt inevitabile. Pe de alta parte, daca sunteti tot timpul preocupati
de greselile altora, nu puteti trai decat la periferie. Daca veti
realiza ca " Eu sunt singurul responsabil pentru existenta mea. Orice
s-ar intampla, eu sunt cauza care a generat acest lucru.", atunci
constiinta voastra trece brusc de la periferie in centru. Abia acum
incepeti sa deveniti centrul existentei voastre.
De acum inainte veti putea face foarte multe lucruri. Daca nu va place
ceva, puteti renunta la el; daca va place altceva, il puteti adopta.
Daca vi se pare ceva adevarat, il puteti urma; daca simtiti ca nu este
adevarat, puteti sa-l evitati, caci acum sunteti centrat si
inradacinat in sine.
OSHO
Draga mea,
- de
Areal
la: 18/07/2008 10:04:26
Azi dimineata,cand te-ai trezit, eram langa patul tau in lumina minunatului Meu rasarit care a inundat odaia. Am sperat ca imi vei spune "buna dimineata",dar n-ai facuto. M-am gandit ca poate era prea devreme si de aceea nu M-ai obsevat. Am incercat sa-ti atrag atentia cand ai deschis usa,grabita. Ti-am sarutat fata cu boarea diminetii. Am revarsat asupra ta mireasma dulce si parfumata a florilor. Ti-am murmurat o melodie de dragoste prin ciripitul pasarilor. Ai trecut pe langa Mine grabind pasul.
Mai tarziu,te-am privit mergand si discutand aprins.Ah!Cat as fi dorit sa schimbi cateva cuvinte si cu Mine! M-am speriat si am sperat sa-mi vorbesti. Ai trecut pe langa Mine fara sa ma bagi in seama.
Dupa-amiaza ti-am trimis o ploaie invioratoare si ti-am stralucit prin fiecare picatura.Am strigat din ceruri cu glas de tunet,doar,doar Ma vei auzi.Apoi ti-am pictat un curcubeu fermecator in mijlocul norilor Mei aurii.Mi-am zis:"cu siguranta Ma va vedea!",dar,ca un facut,nu M-ai vazut.
Seara,la sfarsitul zilei,ti-am trimis un apus minunat de soare.Apoi te-am cautat cu privirea miilor de stele stralucitoare,nadajduind ca Ma vei vedea si iti vei intoarce preivirea spre Mine.Dar am ramas intristat si de data aceasta.
In sfarsit,noaptea la culcare am revarsat lumina lunii pe fata ta,ca sa-ti amintesc ca nu te-am uitat.Am nadajduit ca,macar acum sa-mi vorbesti,inainte de culcare.Nu Mi-ai spus nici un cuvant.M-a durut mult lucrul acesta,totusi am continuat sa stau de veghe la capataiul tau,nadajduind ca,macar a doua zi dimineata,vei observa prezenta Mea.
Tot astfel,in fiecare zi am continuat sa Ma descopar prin tot felul de cai,sperand ca vei dori sa fiu Pastorul tau.Eu pot sa-ti port de grija ca nimeni altul.Eu sunt Pastorul cel Bun,care isi da viata pentru oile lui.Eu am venit ca oile Mele sa aiba viata si s-o aiba din belsug.Dragostea Mea pentru tine este mai adanca decat marea si mai inalta decat cerul.Te iubesc cu o iubire vesnica,de aceea iti pastrez bunatatea Mea.Vreau sa Mi te daruiesti si am atatea sa-ti impartasesc.Pentru binele tau,te rog sa-mi raspunzi.
"Iata,Eu stau la usa si bat.Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa,voi intra la el,voi cina cu el si el cu Mine."
Al tau prieten
care te iubeste,
IISUS HRISTOS
PS:Odata am fost intrebat:"Cat de mult ma iubesti?".Am raspuns:"Atat de mult!" si mi-am intins bratele si am murit pentru tine.
Mai tarziu,te-am privit mergand si discutand aprins.Ah!Cat as fi dorit sa schimbi cateva cuvinte si cu Mine! M-am speriat si am sperat sa-mi vorbesti. Ai trecut pe langa Mine fara sa ma bagi in seama.
Dupa-amiaza ti-am trimis o ploaie invioratoare si ti-am stralucit prin fiecare picatura.Am strigat din ceruri cu glas de tunet,doar,doar Ma vei auzi.Apoi ti-am pictat un curcubeu fermecator in mijlocul norilor Mei aurii.Mi-am zis:"cu siguranta Ma va vedea!",dar,ca un facut,nu M-ai vazut.
Seara,la sfarsitul zilei,ti-am trimis un apus minunat de soare.Apoi te-am cautat cu privirea miilor de stele stralucitoare,nadajduind ca Ma vei vedea si iti vei intoarce preivirea spre Mine.Dar am ramas intristat si de data aceasta.
In sfarsit,noaptea la culcare am revarsat lumina lunii pe fata ta,ca sa-ti amintesc ca nu te-am uitat.Am nadajduit ca,macar acum sa-mi vorbesti,inainte de culcare.Nu Mi-ai spus nici un cuvant.M-a durut mult lucrul acesta,totusi am continuat sa stau de veghe la capataiul tau,nadajduind ca,macar a doua zi dimineata,vei observa prezenta Mea.
Tot astfel,in fiecare zi am continuat sa Ma descopar prin tot felul de cai,sperand ca vei dori sa fiu Pastorul tau.Eu pot sa-ti port de grija ca nimeni altul.Eu sunt Pastorul cel Bun,care isi da viata pentru oile lui.Eu am venit ca oile Mele sa aiba viata si s-o aiba din belsug.Dragostea Mea pentru tine este mai adanca decat marea si mai inalta decat cerul.Te iubesc cu o iubire vesnica,de aceea iti pastrez bunatatea Mea.Vreau sa Mi te daruiesti si am atatea sa-ti impartasesc.Pentru binele tau,te rog sa-mi raspunzi.
"Iata,Eu stau la usa si bat.Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa,voi intra la el,voi cina cu el si el cu Mine."
Al tau prieten
care te iubeste,
IISUS HRISTOS
PS:Odata am fost intrebat:"Cat de mult ma iubesti?".Am raspuns:"Atat de mult!" si mi-am intins bratele si am murit pentru tine.
Ziua mamei este in fiecare zi...
- de
Areal
la: 18/07/2008 10:05:27
Cand aveai 1 an, ea te-a hranit si te-a imbaiat.Tu i-ai multumit, plangand intreaga noapte.
Cand aveai 2 ani, ea te-a ajutat sa mergi.Tu i-ai multumit, fugind de langa ea, cand te-a chemat.
Cand aveai 3 ani, ea iti gatea mancarea, cu dragoste.Tu i-ai multumit, rasturnand farfuria pe jos.
Cand aveai 4 ani, ea ti-a daruit creioane colorate.Tu i-ai multumit, colorand toti peretii.
Cand aveai 5 ani, ea ti-a imbracat haine de sarbatoare.Tu i-ai multumit, intrand in prima balta cu noroi.
Cand aveai 6 ani, ea a mers cu tine la scoala.Tu i-ai multumit strigand: " Nu vreau sa merg!"
Cand aveai 7 ani, ea ti-a cumparat prima minge.Tu i-ai multumit, aruncand-o in fereastra vecinului.
Cand aveai 8 ani, ea ti-a cumparat o inghetata.Tu i-ai multumit, varsand-o in poala ta.
Cand aveai 12 ani, te-a avertizat sa nu te uiti la anumite lucruri.Tu i-ai multumit, asteptand, pana cand ea pleaca de acasa.
Cand aveai 13 ani, ea te-a indemnat sa porti ceea ce iti sta bine.Tu i-ai multumit, spunandu-i ca nu "are gust".
Cand aveai 14 ani, ea te-a trimis in tabara, in vacanta.Tu i-ai multumit, uitand sa scrii macar o scrisoare.
Cand aveai 15 ani, ea venea acasa, asteptand o imbratisare.Tu i-ai multumit, incuind usa la camera ta.
Cand aveai 16 ani, te-a invatat sa conduci masina ei.Tu i-ai multumit, luandu-i-o de fiecare data.
Cand aveai 17 ani, ea astepta un telefon important.Tu i-ai multumit, vorbind la telefon toata noaptea.
Cand aveai 18 ani, ea a plans la ceremonia de inmanare a diplomei tale.Tu i-ai multumit, ramanand departe de casa, pina in zori.
Cand aveai 19 ani, ea ti-a platit studiile, te-a dus la colegiu, ti-a dus bagajul.Tu i-ai multumit, luandu-ti ramas bun de la ea, afara, de rusine sa nu te vada prietenii tai.
Cand aveai 20 de ani, ea te-a intrebat daca ai prieteni.Tu i-ai multumit, spunandu-i "Nu este treaba ta!"
Cand aveai 21 de ani, ea ti-a sugerat o meserie.Tu i-ai multumit spunand: " Nu vreau sa fiu ca tine!"
Cand aveai 22 de ani, te-a imbratisat la terminarea colegiului.Tu i-ai multumit intreband daca iti poate plati o croaziera.
Cand aveai 23 de ani, ea ti-a daruit mobila pentru prima ta locuinta.Tu i-ai multumit, spunand prietenilor tai ca ti se pare urata.
Cand aveai 24 de ani, ea ti-a cunoscut logodnica si te-a intrebat despre planurile de viitor.Tu i-ai multumit, spunand: "Maaaa-ma, te rog!"
Cand aveai 25 de ani, ea te-a ajutat sa faci fata la cheltuielile de nunta, a plans si ti-a spus cat de mult te iubeste!Tu i-ai multumit, mutandu-te in cealalta parte a tarii.
Cand aveai 30 de ani, te-a sunat sa-ti dea sfaturi pentru copilul tau.Tu i-ai multumit spunandu-i: " Timpurile s-au schimbat!"
Cand aveai 40 de ani, te-a sunat sa-ti aduca aminte de o zi de nastere.Tu i-ai multumit,spunandu-i: " Sant foarte ocupat acum!"
Cand aveai 50 de ani, ea s-a imbolnavit si a avut nevoie de ajutorul tau.Tu i-ai multumit citindu-i despre povara, care au devenit parintii, pentru copiii lor.
Si apoi, intr-o buna zi, ea muri, neauzita. Si tot ce nu ai facut vreodata ,te-a doborat ca un traznet...ah, daca totusi...
DACA ESTI FERICIT SA O MAI AI APROAPE DE TINE, FA UN EFORT PENTRU EA SI MULTUMESTE-I CUM SE CUVINE....
Cand aveai 2 ani, ea te-a ajutat sa mergi.Tu i-ai multumit, fugind de langa ea, cand te-a chemat.
Cand aveai 3 ani, ea iti gatea mancarea, cu dragoste.Tu i-ai multumit, rasturnand farfuria pe jos.
Cand aveai 4 ani, ea ti-a daruit creioane colorate.Tu i-ai multumit, colorand toti peretii.
Cand aveai 5 ani, ea ti-a imbracat haine de sarbatoare.Tu i-ai multumit, intrand in prima balta cu noroi.
Cand aveai 6 ani, ea a mers cu tine la scoala.Tu i-ai multumit strigand: " Nu vreau sa merg!"
Cand aveai 7 ani, ea ti-a cumparat prima minge.Tu i-ai multumit, aruncand-o in fereastra vecinului.
Cand aveai 8 ani, ea ti-a cumparat o inghetata.Tu i-ai multumit, varsand-o in poala ta.
Cand aveai 12 ani, te-a avertizat sa nu te uiti la anumite lucruri.Tu i-ai multumit, asteptand, pana cand ea pleaca de acasa.
Cand aveai 13 ani, ea te-a indemnat sa porti ceea ce iti sta bine.Tu i-ai multumit, spunandu-i ca nu "are gust".
Cand aveai 14 ani, ea te-a trimis in tabara, in vacanta.Tu i-ai multumit, uitand sa scrii macar o scrisoare.
Cand aveai 15 ani, ea venea acasa, asteptand o imbratisare.Tu i-ai multumit, incuind usa la camera ta.
Cand aveai 16 ani, te-a invatat sa conduci masina ei.Tu i-ai multumit, luandu-i-o de fiecare data.
Cand aveai 17 ani, ea astepta un telefon important.Tu i-ai multumit, vorbind la telefon toata noaptea.
Cand aveai 18 ani, ea a plans la ceremonia de inmanare a diplomei tale.Tu i-ai multumit, ramanand departe de casa, pina in zori.
Cand aveai 19 ani, ea ti-a platit studiile, te-a dus la colegiu, ti-a dus bagajul.Tu i-ai multumit, luandu-ti ramas bun de la ea, afara, de rusine sa nu te vada prietenii tai.
Cand aveai 20 de ani, ea te-a intrebat daca ai prieteni.Tu i-ai multumit, spunandu-i "Nu este treaba ta!"
Cand aveai 21 de ani, ea ti-a sugerat o meserie.Tu i-ai multumit spunand: " Nu vreau sa fiu ca tine!"
Cand aveai 22 de ani, te-a imbratisat la terminarea colegiului.Tu i-ai multumit intreband daca iti poate plati o croaziera.
Cand aveai 23 de ani, ea ti-a daruit mobila pentru prima ta locuinta.Tu i-ai multumit, spunand prietenilor tai ca ti se pare urata.
Cand aveai 24 de ani, ea ti-a cunoscut logodnica si te-a intrebat despre planurile de viitor.Tu i-ai multumit, spunand: "Maaaa-ma, te rog!"
Cand aveai 25 de ani, ea te-a ajutat sa faci fata la cheltuielile de nunta, a plans si ti-a spus cat de mult te iubeste!Tu i-ai multumit, mutandu-te in cealalta parte a tarii.
Cand aveai 30 de ani, te-a sunat sa-ti dea sfaturi pentru copilul tau.Tu i-ai multumit spunandu-i: " Timpurile s-au schimbat!"
Cand aveai 40 de ani, te-a sunat sa-ti aduca aminte de o zi de nastere.Tu i-ai multumit,spunandu-i: " Sant foarte ocupat acum!"
Cand aveai 50 de ani, ea s-a imbolnavit si a avut nevoie de ajutorul tau.Tu i-ai multumit citindu-i despre povara, care au devenit parintii, pentru copiii lor.
Si apoi, intr-o buna zi, ea muri, neauzita. Si tot ce nu ai facut vreodata ,te-a doborat ca un traznet...ah, daca totusi...
DACA ESTI FERICIT SA O MAI AI APROAPE DE TINE, FA UN EFORT PENTRU EA SI MULTUMESTE-I CUM SE CUVINE....
Vreau prea multa dragoste
- de
Areal
la: 19/07/2008 15:57:51
Intr-o zi, intorcandu-ma acasa dupa o calatorie lunga, mi-am gasit fetita mai mica jucandu-se cu papusile. Eram obosit, si poate de aceea vroiam sa ma bucur de felul ei de a fi cand venea la mine si ma imbratisa si ma pupa, vroiam sa o aud zicandu-mi: “Buna taticule, ce mai faci? Ma bucur ca esti acasa. Mi s-a parut prea lunga calatoria ta, si tare vreau sa te imbratisez!”... un lucru care imi lipsise mult in timpul plecat.
Insa cu toate incercarile mele de a arata singur si obosit, eram ignorat. Imi era greu sa accept rolul de a doua vioara, in mod special cand rolul principal era ocupat de niste papusi. Vazand ca propria mea fica se purta ca si cand nu as fi fost de loc plecat, si pentru ca nu mai aveam rabdare, am initiat eu conversatia.
“Draga”, i-am zis, “vino si da-mi un pupic.”
Insa spre surprinderea mea, cu un aer de adult, fetita mi-a raspuns: “Tati, acum am noua ani”. “Asta nu prea conteaza, cand e vorba de pupicuri.” Si pentru ca fata mea mai in varsta statea pe canapea langa mine, am implicat-o si pe ea in mica disputa. “Uite, sora ta mai mare are doua zeci de ani.” Apoi privind spre fica mai mare, am schitat un zambet si cu o privire intensa i-am zis: “Draga, vino si da-mi un pupic”. Fara a da de banuit, ea a zambit, s-a asezat la mine in brate si m-a imbratisat, insa nu inainte de a-mi sopti discret la ureche: “Imi vei ramane dator pentru asta.”
Oricum, triumfator am zis: “Ori ca ai noua ani sau 20, nu conteaza, sunteti tot fetitele mele. Asa ca vino aici si da-mi un pupic.” Chiar daca am incercat sa par cat se poate de convingator cu aceasta rugaminte, raspunsul fetietei mele a ramas ferm. “Sunt ocupata.”
Mi-am dat seama ca pentru a gastiga aceasta lupta aveam nevoie de artilerie grea. Privind atent papusile acelea care reusisera sa fure inima fetitei mele am zis: “Tu stii cine ti-a dat tie papusile acestea?” Dintr-o data, parca intelegand unde vroiam sa ajung, printesa mea s-a gandit ca poate nu ar fi rau sa imi onoreze cererea.
Cu o papusa in fiecare mana, s-a urcat in bratele mele si grabita fiind, mi-a oferit o mica imbratisare si un scurt sarut pe obraz, si asta in timp ce papusile incercau sa isi faca loc in urechile mele. Apoi, cu un ras strengaresc, a incerca sa coboare cat mai repede din bratele mele. Insa acel scurt pupic nu era de-ajuns pentru a umple golul din contul tatalui. “Nu, nu. Mai incearca o data. Vreau un pupic mai mare.” Auzind raspunsul, si-a dat ochii peste cap si a zis: “Asta e problema cu voi, taticii.”
“Ce problema?” am intrebat eu. “Voi intotdeauna vreti prea multa iubire.”
“Ai dreptate” am zis eu, “sunt vinovat.”
Chiar in clipa aceea Tatal meu ceresc mi-a vorbit inimii: “Aceeasi problema o am si eu ca Tata.”
Insa cu toate incercarile mele de a arata singur si obosit, eram ignorat. Imi era greu sa accept rolul de a doua vioara, in mod special cand rolul principal era ocupat de niste papusi. Vazand ca propria mea fica se purta ca si cand nu as fi fost de loc plecat, si pentru ca nu mai aveam rabdare, am initiat eu conversatia.
“Draga”, i-am zis, “vino si da-mi un pupic.”
Insa spre surprinderea mea, cu un aer de adult, fetita mi-a raspuns: “Tati, acum am noua ani”. “Asta nu prea conteaza, cand e vorba de pupicuri.” Si pentru ca fata mea mai in varsta statea pe canapea langa mine, am implicat-o si pe ea in mica disputa. “Uite, sora ta mai mare are doua zeci de ani.” Apoi privind spre fica mai mare, am schitat un zambet si cu o privire intensa i-am zis: “Draga, vino si da-mi un pupic”. Fara a da de banuit, ea a zambit, s-a asezat la mine in brate si m-a imbratisat, insa nu inainte de a-mi sopti discret la ureche: “Imi vei ramane dator pentru asta.”
Oricum, triumfator am zis: “Ori ca ai noua ani sau 20, nu conteaza, sunteti tot fetitele mele. Asa ca vino aici si da-mi un pupic.” Chiar daca am incercat sa par cat se poate de convingator cu aceasta rugaminte, raspunsul fetietei mele a ramas ferm. “Sunt ocupata.”
Mi-am dat seama ca pentru a gastiga aceasta lupta aveam nevoie de artilerie grea. Privind atent papusile acelea care reusisera sa fure inima fetitei mele am zis: “Tu stii cine ti-a dat tie papusile acestea?” Dintr-o data, parca intelegand unde vroiam sa ajung, printesa mea s-a gandit ca poate nu ar fi rau sa imi onoreze cererea.
Cu o papusa in fiecare mana, s-a urcat in bratele mele si grabita fiind, mi-a oferit o mica imbratisare si un scurt sarut pe obraz, si asta in timp ce papusile incercau sa isi faca loc in urechile mele. Apoi, cu un ras strengaresc, a incerca sa coboare cat mai repede din bratele mele. Insa acel scurt pupic nu era de-ajuns pentru a umple golul din contul tatalui. “Nu, nu. Mai incearca o data. Vreau un pupic mai mare.” Auzind raspunsul, si-a dat ochii peste cap si a zis: “Asta e problema cu voi, taticii.”
“Ce problema?” am intrebat eu. “Voi intotdeauna vreti prea multa iubire.”
“Ai dreptate” am zis eu, “sunt vinovat.”
Chiar in clipa aceea Tatal meu ceresc mi-a vorbit inimii: “Aceeasi problema o am si eu ca Tata.”
Nu Te Schimba
- de
Areal
la: 19/07/2008 16:00:00
Am fost un nevrotic ani de zile. Anxios, depresiv, egoist. Toata lumea imi spunea sa ma schimb.
Desi ii detestam, eram de acord cu ei. Doream sa ma schimb, dar nu resuseam oricat de mult incercam.
Cel mai mult ma ranea faptul ca cel mai bun prieten al meu ma sfatuia acelasi lucru: Sa ma schimb.
De aceea, ma simteam neputincios.
Intr-o zi, mi-a spus:
- Nu te schimba, te iubesc asa cum esti.
Aceste cuvinte, au fost ca un balsam pe inima mea ranita..." Nu te schimba, nu te schimba, nu te schimba...te iubesc asa cum esti!"
In sfarsit m-am relaxat. Am devenit din nou viu. Si fara sa-mi dau seama m-am schimbat!
Astazi stiu, ca nu m-as fi putut schimba niciodata, daca nu as fi gasit pe cineva sa ma iubeasca asa cum eram, indiferent daca m-as fi schimbat sau nu.
Oare asa ma iubesti si Tu Doamne?
Anthony de Mello
Desi ii detestam, eram de acord cu ei. Doream sa ma schimb, dar nu resuseam oricat de mult incercam.
Cel mai mult ma ranea faptul ca cel mai bun prieten al meu ma sfatuia acelasi lucru: Sa ma schimb.
De aceea, ma simteam neputincios.
Intr-o zi, mi-a spus:
- Nu te schimba, te iubesc asa cum esti.
Aceste cuvinte, au fost ca un balsam pe inima mea ranita..." Nu te schimba, nu te schimba, nu te schimba...te iubesc asa cum esti!"
In sfarsit m-am relaxat. Am devenit din nou viu. Si fara sa-mi dau seama m-am schimbat!
Astazi stiu, ca nu m-as fi putut schimba niciodata, daca nu as fi gasit pe cineva sa ma iubeasca asa cum eram, indiferent daca m-as fi schimbat sau nu.
Oare asa ma iubesti si Tu Doamne?
Anthony de Mello
Cele 7 minuni ale lumii
- de
Areal
la: 19/07/2008 16:01:34
Niste liceeni din Chicago studiau Cele 7 Minuni ale Lumii. La sfarsitul lectiei, elevii au fost rugati sa enumere care considerau ei ca sunt cele 7 minuni ale lumii. Desi au fost unele neintelegeri, urmatoarea lista a primit cele mai multe voturi:
1. Marile piramide din Egipt
2. Taj Mahal din India
3. Marele Canion din Arizona
4. Canalul Panama
5. Cladirea EmpireState
6. Basilica St. Peter’s
7. Marele zid chinezesc
In timp ce strangea voturile, profesoara a observat ca o eleva, o fata tacuta, nu predase inca lucrarea. O intreba deci pe fata daca avea probleme in elaborarea listei. Fata raspunse: “Da, putin. Nu m-am putut decide pentru ca erau atat de multe.” Profesoara spuse: “Ei bine, spune-ne ce ai ales pana acum, si poate te putem ajuta.”
Fata ezita, apoi citi: “Eu cred ca Cele 7 Minuni ale Lumii sunt:
1. A atinge…
2. A gusta…
3. A vedea…
4. A auzi… (a ezitat putin apoi a adaugat…)
5. A simti…
6. A rade…
7. Si a iubi. ”
Clasa era atat de tacuta incat puteai auzi caderea unui ac.
Fie ca aceasta poveste sa serveasca drept o blanda amintire pentru noi toti ca lucrurile pe care le subestimam ca simple si obisnuite sunt ades cele mai minunate si nu trebuie sa calatorim undeva anume pentru a le trai.
1. Marile piramide din Egipt
2. Taj Mahal din India
3. Marele Canion din Arizona
4. Canalul Panama
5. Cladirea EmpireState
6. Basilica St. Peter’s
7. Marele zid chinezesc
In timp ce strangea voturile, profesoara a observat ca o eleva, o fata tacuta, nu predase inca lucrarea. O intreba deci pe fata daca avea probleme in elaborarea listei. Fata raspunse: “Da, putin. Nu m-am putut decide pentru ca erau atat de multe.” Profesoara spuse: “Ei bine, spune-ne ce ai ales pana acum, si poate te putem ajuta.”
Fata ezita, apoi citi: “Eu cred ca Cele 7 Minuni ale Lumii sunt:
1. A atinge…
2. A gusta…
3. A vedea…
4. A auzi… (a ezitat putin apoi a adaugat…)
5. A simti…
6. A rade…
7. Si a iubi. ”
Clasa era atat de tacuta incat puteai auzi caderea unui ac.
Fie ca aceasta poveste sa serveasca drept o blanda amintire pentru noi toti ca lucrurile pe care le subestimam ca simple si obisnuite sunt ades cele mai minunate si nu trebuie sa calatorim undeva anume pentru a le trai.
Poveste pentru suflet
- de
Areal
la: 19/07/2008 16:02:48
Era odata un rege care avea 4 neveste.
Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie din cele mai scumpe si o trata cu cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce era mai bun.
De asemenea, o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se mandrea cel mai mult in fata regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama ca aceasta sotie il va lasa intr-o zi pentru un altul.
Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era intotdeauna draguta, intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele avea o problema, putea avea incredere in ea ca il va ajuta sa treaca peste momentele grele.
Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributie in mentinerea regatului. Totusi, regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea il iubea cu adevarat, el de abia o observa!
Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape. Se gandi la viata lui plina si isi spuse: "Acum am 4 sotii cu mine, dar cand voi muri, voi fi singur."
O intreba pe cea de-a patra nevasta: "Te-am iubit cel mai mult, ti-am daruit cele mai frumose haine si ti-am aratat cea mai mare grija. Acum, eu am sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"
"Nici vorba!" replica cea de-a patra sotie, si pleca fara un alt cuvant. Raspunsul ei strapunse inima regelui ca un cutit.
Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie: "Te-am iubit toata viata mea. Acum ca mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"
"Nu!" veni raspunsul celei de-a treia sotii. "Viata e prea buna! Cand vei muri, ma voi recasatori!" Inima regelui se stranse de durere.
Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie: "Intotdeauna am gasit la tine intelegere si ajutor si mereu ai fost acolo pentru mine. Cand voi muri, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"
"Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta!" replica cea de-a doua sotie. "Te pot doar inmormanta si veni la mormantul tau." Regele fu devastat si de acest raspuns.
Apoi se auzi o voce: "Eu te voi urma oriunde vei merge!" Regele se uita imprejur si vazu ca cea care rostise aceste cuvinte era prima sotie. Era atat de slaba, pentru ca suferise mult din cauza foamei si a neglijarii sale.
Adanc indurerat, regele spuse: "Trebuia sa fi avut mult mai multa grija de tine cand am avut ocazia!"
In realitate, noi toti avem 4 sotii in viata noastra:
Cea de-a patra sotie este TRUPUL nostru. Indiferent cat timp si efort investim in a-l face sa arate bine, el ne va lasa cand murim.
Cea de-a treia sotie este AVEREA noastra. Cand murim, merge la altii.
Cea de-a doua sotie este FAMILIA SI PRIETENII. Indiferent cat de apropiati ne-au fost in timpul vietii, ei nu pot decat sa vina la mormantul nostru dupa ce nu mai suntem.
Prima sotie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat in goana dupa averi, bunastare si putere. Totusi, SUFLETUL este singurul care ne va urma oriunde vom merge.
Deci, sa-l cultivam, sa-l facem puternic si sa-l bucuram acum, pentru ca este singura particica din noi care ne va urma si va fi cu noi pentru eternitate.
Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie din cele mai scumpe si o trata cu cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce era mai bun.
De asemenea, o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se mandrea cel mai mult in fata regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama ca aceasta sotie il va lasa intr-o zi pentru un altul.
Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era intotdeauna draguta, intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele avea o problema, putea avea incredere in ea ca il va ajuta sa treaca peste momentele grele.
Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributie in mentinerea regatului. Totusi, regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea il iubea cu adevarat, el de abia o observa!
Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape. Se gandi la viata lui plina si isi spuse: "Acum am 4 sotii cu mine, dar cand voi muri, voi fi singur."
O intreba pe cea de-a patra nevasta: "Te-am iubit cel mai mult, ti-am daruit cele mai frumose haine si ti-am aratat cea mai mare grija. Acum, eu am sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"
"Nici vorba!" replica cea de-a patra sotie, si pleca fara un alt cuvant. Raspunsul ei strapunse inima regelui ca un cutit.
Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie: "Te-am iubit toata viata mea. Acum ca mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"
"Nu!" veni raspunsul celei de-a treia sotii. "Viata e prea buna! Cand vei muri, ma voi recasatori!" Inima regelui se stranse de durere.
Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie: "Intotdeauna am gasit la tine intelegere si ajutor si mereu ai fost acolo pentru mine. Cand voi muri, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"
"Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta!" replica cea de-a doua sotie. "Te pot doar inmormanta si veni la mormantul tau." Regele fu devastat si de acest raspuns.
Apoi se auzi o voce: "Eu te voi urma oriunde vei merge!" Regele se uita imprejur si vazu ca cea care rostise aceste cuvinte era prima sotie. Era atat de slaba, pentru ca suferise mult din cauza foamei si a neglijarii sale.
Adanc indurerat, regele spuse: "Trebuia sa fi avut mult mai multa grija de tine cand am avut ocazia!"
In realitate, noi toti avem 4 sotii in viata noastra:
Cea de-a patra sotie este TRUPUL nostru. Indiferent cat timp si efort investim in a-l face sa arate bine, el ne va lasa cand murim.
Cea de-a treia sotie este AVEREA noastra. Cand murim, merge la altii.
Cea de-a doua sotie este FAMILIA SI PRIETENII. Indiferent cat de apropiati ne-au fost in timpul vietii, ei nu pot decat sa vina la mormantul nostru dupa ce nu mai suntem.
Prima sotie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat in goana dupa averi, bunastare si putere. Totusi, SUFLETUL este singurul care ne va urma oriunde vom merge.
Deci, sa-l cultivam, sa-l facem puternic si sa-l bucuram acum, pentru ca este singura particica din noi care ne va urma si va fi cu noi pentru eternitate.
POVESTIRE CU TALC
- de
Areal
la: 19/07/2008 16:03:32
Dumnezeu a creat măgarul şi i-a zis:
- Tu vei fi măgarul. Vei merge de la apus la răsărit cărând bagaje în spate. Nu vei avea inteligenţa prea mare, vei mânca iarbă şi vei trăi 50 ani.
Măgarul a răspuns:
- Voi fi un măgar, precum zici, dar în condiţiile astea nu vreau să trăiesc 50 ani. Dă-mi doar 20.
Dumnezeu i-a îndeplinit dorinţa. Apoi Dumnezeu a creat câinele şi acestuia i-a zis:
- Tu vei păzi casa omului. Vei fi cel mai bun prieten al său. Vei mânca resturile ce îţi sunt date şi vei trăi 30 ani. Vei fi un câine!
Câinele răspunde:
- Doamne, 30 ani sunt prea mulţi, dă-mi doar 15.
Dumnezeu i-a împlinit şi lui dorinţa. Dumnezeu a creat apoi maimuţa şi i-a zis aşa:
- Tu vei fi maimuţa. Vei sări din copac în copac şi vei face fel de fel de giumbuşlucuri. Vei fi amuzantă şi vei trăi 20 de ani.
Maimuţa răspunde:
- 20 de ani sunt prea mulţi. Dă-mi doar 10.
Dumnezeu îi implineşte dorinţa. În sfârşit, Dumnezeu crează omul:
- Tu vei fi omul, singura creatură raţională de pe Pământ. Îţi vei folosi inteligenţa pentru a domina animalele şi lumea. Vei trăi 20 ani.
Omul răspunde:
- Doamne, voi fi om, dar 20 de ani sunt prea puţini. Dă-mi, te rog, cei 30 de ani pe care i-a refuzat măgarul, cei 15 pe care câinele nu i-a dorit şi cei 10 pe care maimuţa nu i-a vrut.
Dumnezeu i-a îndeplinit dorinţa.
De atunci, omul trăieşte 20 de ani ca un om, apoi se căsătoreşte şi trăieşte 30 de ani ca un măgar muncind şi cărând poveri. Când copiii îi cresc, trăieşte încă 15 ani ca un câine, având grijă de casă şi mîncând ce prinde. Apoi, când este bătrân, ultimii 10 ani şi-i trăieşte ca o maimuţă, mergând pe la casele nepoţilor şi făcând giumbuşlucuri.
- Tu vei fi măgarul. Vei merge de la apus la răsărit cărând bagaje în spate. Nu vei avea inteligenţa prea mare, vei mânca iarbă şi vei trăi 50 ani.
Măgarul a răspuns:
- Voi fi un măgar, precum zici, dar în condiţiile astea nu vreau să trăiesc 50 ani. Dă-mi doar 20.
Dumnezeu i-a îndeplinit dorinţa. Apoi Dumnezeu a creat câinele şi acestuia i-a zis:
- Tu vei păzi casa omului. Vei fi cel mai bun prieten al său. Vei mânca resturile ce îţi sunt date şi vei trăi 30 ani. Vei fi un câine!
Câinele răspunde:
- Doamne, 30 ani sunt prea mulţi, dă-mi doar 15.
Dumnezeu i-a împlinit şi lui dorinţa. Dumnezeu a creat apoi maimuţa şi i-a zis aşa:
- Tu vei fi maimuţa. Vei sări din copac în copac şi vei face fel de fel de giumbuşlucuri. Vei fi amuzantă şi vei trăi 20 de ani.
Maimuţa răspunde:
- 20 de ani sunt prea mulţi. Dă-mi doar 10.
Dumnezeu îi implineşte dorinţa. În sfârşit, Dumnezeu crează omul:
- Tu vei fi omul, singura creatură raţională de pe Pământ. Îţi vei folosi inteligenţa pentru a domina animalele şi lumea. Vei trăi 20 ani.
Omul răspunde:
- Doamne, voi fi om, dar 20 de ani sunt prea puţini. Dă-mi, te rog, cei 30 de ani pe care i-a refuzat măgarul, cei 15 pe care câinele nu i-a dorit şi cei 10 pe care maimuţa nu i-a vrut.
Dumnezeu i-a îndeplinit dorinţa.
De atunci, omul trăieşte 20 de ani ca un om, apoi se căsătoreşte şi trăieşte 30 de ani ca un măgar muncind şi cărând poveri. Când copiii îi cresc, trăieşte încă 15 ani ca un câine, având grijă de casă şi mîncând ce prinde. Apoi, când este bătrân, ultimii 10 ani şi-i trăieşte ca o maimuţă, mergând pe la casele nepoţilor şi făcând giumbuşlucuri.
CRESTINAREA
- de
Areal
la: 19/07/2008 16:04:38
Cica era un ateu si se plimba prin padure. Mirandu-se el asa de frumusetile naturii de ce a putut sa faca evolutia, deodata un urs apare de nicaieri si incepu sa urle fioros la ateu vadit cu gandul de al manca.
Ateul speriat incepu sa fuga, si ursul bineinteles dupa el. Cand se uita ateul in spate sa vada daca mai e ursul, de fiecare data ingheta sangele in el. Ursul nu dadea nici un semn ca ar vrea sa se opreasca. Era din ce in ce mai aproape de ateu. Pana cand ateul intr-o ultima incercare se intoarse spre urs stiind ca nu mai are nici o sansa sa scape. Ursul se ridica in doua labe si cu ghearele pregatite vroia sa-i dea lovitura de gratie ateului.Ateul intr-un moment de disperare rostise : "Doamne te rog ajuta-ma."
Atunci timpul se orpi pur si simplu.Cipacii se oprira din fosnitul frumzelor, vietatile se orpira din drumul lor prin padure, si ursul ingheta parca cu gheara la numai catva centimetri de fata ateului. Ateul privi mirat si nu stia ce se intampla. O voce puternica se auzi:
- "Cujm iti permiti sa-mi ceri mie ajutorul dupa ce toata viata nu ai crezut in mine?!!!"
Ateul recunoscu ipocrizia in care se afla si raspunse si el
-"Asa e doamne. Nu am crezut in tine.Ar fi imposibil ca acum sa spun ca voi crede in tine si sa-ti cer sa ma scapi de urs.Dar daca pe mine nu ma poti transforma intr-un crestin te rog daca vrei macar pe urs sa-l faci crestin ."
Ateul smecher se gandea ca astefel va scapa pentru ca nici un crestin nu are voie sa ucida.Si ursul nu-l va ucide.
Dumnezeu raspunse :" Bine primesc dorinta ta.Asa sa fie cum spui tu.Ursul va deveni crestin."
Apoi timpul isi reveni la cursul normal.Ursul isi retrage ghearelele din apropierea ateului le impreuneaza pentru rugaciune si rosteste: "Multumesc doamne pentru masa aceasta imbelsugata."
Dupa care il mananca pe ateu.
Ateul speriat incepu sa fuga, si ursul bineinteles dupa el. Cand se uita ateul in spate sa vada daca mai e ursul, de fiecare data ingheta sangele in el. Ursul nu dadea nici un semn ca ar vrea sa se opreasca. Era din ce in ce mai aproape de ateu. Pana cand ateul intr-o ultima incercare se intoarse spre urs stiind ca nu mai are nici o sansa sa scape. Ursul se ridica in doua labe si cu ghearele pregatite vroia sa-i dea lovitura de gratie ateului.Ateul intr-un moment de disperare rostise : "Doamne te rog ajuta-ma."
Atunci timpul se orpi pur si simplu.Cipacii se oprira din fosnitul frumzelor, vietatile se orpira din drumul lor prin padure, si ursul ingheta parca cu gheara la numai catva centimetri de fata ateului. Ateul privi mirat si nu stia ce se intampla. O voce puternica se auzi:
- "Cujm iti permiti sa-mi ceri mie ajutorul dupa ce toata viata nu ai crezut in mine?!!!"
Ateul recunoscu ipocrizia in care se afla si raspunse si el
-"Asa e doamne. Nu am crezut in tine.Ar fi imposibil ca acum sa spun ca voi crede in tine si sa-ti cer sa ma scapi de urs.Dar daca pe mine nu ma poti transforma intr-un crestin te rog daca vrei macar pe urs sa-l faci crestin ."
Ateul smecher se gandea ca astefel va scapa pentru ca nici un crestin nu are voie sa ucida.Si ursul nu-l va ucide.
Dumnezeu raspunse :" Bine primesc dorinta ta.Asa sa fie cum spui tu.Ursul va deveni crestin."
Apoi timpul isi reveni la cursul normal.Ursul isi retrage ghearelele din apropierea ateului le impreuneaza pentru rugaciune si rosteste: "Multumesc doamne pentru masa aceasta imbelsugata."
Dupa care il mananca pe ateu.
Cuvânt de încheiere
- de
Areal
la: 19/07/2008 16:06:05
"Domnilor, însărcinarea ce am primit-o este foarte uşoară. Acuzatul îşi recunoaşte vina, prin urmare e puţin de apărat la dânsul Totuşi, mă simt chemat să spun câteva cuvinte, înaintea mea şi a judecătorilor văd pusă Crucea; se află aici, în sala în care acuzatul va fi condamnat, îmi pun, însă, întrebarea de ce nu se găseşte Sfânta Cruce şi în şcoli, în fiecare sală de învăţământ, oriunde se află şi învaţă copiii. De ce condamnatul vede crucea abia astăzi, aici, în sala de judecată, când este prea târziu? Dacă i s-ar fi arătat încă de pe băncile şcolii, sunt sigur că astăzi acest tânăr nu ar mai fi aici, în pos¬tura de criminal.
Domnilor, Dumneavoastră sunteţi adevăraţii vinovaţi! Pe voi vă acuz! Prin Dumneavoastră se seamănă în popor necredinţa. Condamnaţi pe clientul meu, căci aceasta este meseria Dumnea¬voastră. Eu însă vă acuz pe voi, căci aceasta este datoria mea!"
Extras din pledoaria avocatului unui tânăr de 18 ani acuzat de crimă în 1910
Domnilor, Dumneavoastră sunteţi adevăraţii vinovaţi! Pe voi vă acuz! Prin Dumneavoastră se seamănă în popor necredinţa. Condamnaţi pe clientul meu, căci aceasta este meseria Dumnea¬voastră. Eu însă vă acuz pe voi, căci aceasta este datoria mea!"
Extras din pledoaria avocatului unui tânăr de 18 ani acuzat de crimă în 1910
Lucruri de-ale Mamei
- de
Areal
la: 19/07/2008 16:07:03
O scurta istorieta povesteste ca Sf. Petru, foarte preocupat cand a observat prezenta catorva suflete ce nu-si aducea aminte sa le fi lasat sa treaca in cer, s-a pus sa cerceteze pana cand afla locul pe unde intrau.
S-a dus atunci la Iisus si i-a spus:
- Doamne, vazand ca sunt aici cateva suflete carora nu-mi amintesc sa le fi deschis poarta pentru a intra sa se bucure de eterna fericire, am facut cateva investigatii si am aflat o spartura prin care intra. As vrea sa vezi.
Accepta Isus sa-l insoteasca si vazu ca din acel loc cobora catre pamant un imens Brau (Rozariu), pe unde constant urcau multe suflete. Alarmat ii spuse Sf.Petru:
- Cred Doamne ca ar trebui sa inchidem acesta intrare de ..
- Nu, nu, raspunse Iisus, lasa-l asa, ... astea sunt lucruri de ale Mamei...
S-a dus atunci la Iisus si i-a spus:
- Doamne, vazand ca sunt aici cateva suflete carora nu-mi amintesc sa le fi deschis poarta pentru a intra sa se bucure de eterna fericire, am facut cateva investigatii si am aflat o spartura prin care intra. As vrea sa vezi.
Accepta Isus sa-l insoteasca si vazu ca din acel loc cobora catre pamant un imens Brau (Rozariu), pe unde constant urcau multe suflete. Alarmat ii spuse Sf.Petru:
- Cred Doamne ca ar trebui sa inchidem acesta intrare de ..
- Nu, nu, raspunse Iisus, lasa-l asa, ... astea sunt lucruri de ale Mamei...
GATA!!!
- de
Areal
la: 19/07/2008 19:22:19
In cele trei confe cu povastiri talcoase s-au postat cca.150 din cele 500 stranse de mine de pe Net in doi ani de zile, au fost si cu talc laic si cu talc religios, as fi multumit daca macar le-ati fi citit, pentru mine sunt ca o biblioteca ce ma binedispune cu un sfat in zile de restriste!
Areal
- de
INSULA ALTUIA
la: 19/07/2008 20:03:12
Exista o coferinta si nu siu sa o aduc, despre cuvinte din regiunile tarii .
Poti sa o postezi?
Poti sa o postezi?
da´eu le citesc
- de
maria de las maravillas
la: 19/07/2008 20:19:37
ultima povestioara "Cosas de mi madre" am tradus-o special pentru conferinta pe care ati deschis-o anterior.
INSULA ALTUIA
- de
Areal
la: 20/07/2008 12:00:58
Unde sa o caut?
maria de maravillas
- de
Areal
la: 20/07/2008 12:01:48
Care conferinta si unde ai postat-o?
lururi de ale mamei
- de
maria de las maravillas
la: 20/07/2008 14:07:32
in semn ca apreciez colaborarea ta in cafenea. Ai o conferinta un pic mai veche
Areal nu
- de
INSULA ALTUIA
la: 20/07/2008 15:03:43
stiu dar e a Doamnei Rodica Munteanu.
PRIVIREA LUI iISUS
- de
Areal
la: 23/07/2008 19:06:44
In Evanghelia dupa Luca scrie:
Dar Petru a spus: „Omule, nu stiu despre ce vorbesti”. In acel moment, chiar in timp ce vorbea, un cocos a cotcodacit, iar Domnul s-a intors si a privit drept spre Petru… iar Petru a iesit afara si a plans.
M-am inteles intotdeauna bine cu Domnul. Conversez tot timpul cu el, ii multumesc, ii implor adevarul.
Dar am avut intotdeauna sentimentul ca doreste sa-l privesc in fata… Iar eu nu pot. Chiar si cand ii vorbesc, ma uit in alta parte atunci cand simt ca el ma priveste direct. Ma tem de fiecare data ca voi descoperi o acuzatie nerostita in ochii sai, pentru vreun pacat nemarturisit. Sau poate vreo cerere: poate ca asteapta ceva de la mine.
Intr-o zi, mi-am adunat tot curajul si l-am privit in ochi! Nu exista nici o acuzatie, nici o cerere. Singurul mesaj pe care il puteai citi in ochii lui era: „Te iubesc”.
La fel ca si Petru, am iesit afara si am plans.
Anthony de Mello, Cântecul pasarii
Dar Petru a spus: „Omule, nu stiu despre ce vorbesti”. In acel moment, chiar in timp ce vorbea, un cocos a cotcodacit, iar Domnul s-a intors si a privit drept spre Petru… iar Petru a iesit afara si a plans.
M-am inteles intotdeauna bine cu Domnul. Conversez tot timpul cu el, ii multumesc, ii implor adevarul.
Dar am avut intotdeauna sentimentul ca doreste sa-l privesc in fata… Iar eu nu pot. Chiar si cand ii vorbesc, ma uit in alta parte atunci cand simt ca el ma priveste direct. Ma tem de fiecare data ca voi descoperi o acuzatie nerostita in ochii sai, pentru vreun pacat nemarturisit. Sau poate vreo cerere: poate ca asteapta ceva de la mine.
Intr-o zi, mi-am adunat tot curajul si l-am privit in ochi! Nu exista nici o acuzatie, nici o cerere. Singurul mesaj pe care il puteai citi in ochii lui era: „Te iubesc”.
La fel ca si Petru, am iesit afara si am plans.
Anthony de Mello, Cântecul pasarii
Fara titlu
- de
Areal
la: 25/07/2008 15:43:05
Domnul Dogood( fa bine, in traducere) astepta cu nerabdare in timp ce ingerii cerului ii examinau dosarul. In sfarsit Ingerul Sef a spus:
- Dar, e de-a dreptul fabulos! E ceva ce n-am mai intalnit! In toata viata ta, nu ai comis nici un singur pacat, cat de mic! Nici macar unul singur, intr-o viata de om... Nu ai facut decat fapte de caritate. Nici nu stiu in ce categorie te-as putea incadra. In cea a ingerilor, nu pot, caci nu esti un inger. Nici in cea a oamenilor nu pot, caci nu ai dat dovada de nici o slabiciune. Cel mai bine, ar fi sa te trimitem inapoi pe pamant, ca sa comiti macar un pacat- si sa revii astfel, ca o fiinta umana adevarata!
- Dar, e de-a dreptul fabulos! E ceva ce n-am mai intalnit! In toata viata ta, nu ai comis nici un singur pacat, cat de mic! Nici macar unul singur, intr-o viata de om... Nu ai facut decat fapte de caritate. Nici nu stiu in ce categorie te-as putea incadra. In cea a ingerilor, nu pot, caci nu esti un inger. Nici in cea a oamenilor nu pot, caci nu ai dat dovada de nici o slabiciune. Cel mai bine, ar fi sa te trimitem inapoi pe pamant, ca sa comiti macar un pacat- si sa revii astfel, ca o fiinta umana adevarata!
Continuare
- de
Areal
la: 26/07/2008 16:08:03
Bietul domn Dogood, cel fara de pacat...s-a trezit din nou la coltul strazii din orasul sau, nefericit si uimit la culme...si hotarat sa faca macar un pas gresit, pe langa calea cea dreapta si stramta pe care a urmat-o intotdeauna. Au trecut o ora, doua, trei...si bietul domn Dogood continua sa stea in coltul strazii nestiind ce sa faca. De aceea, cand o femeie solida i-a facut cu ochiul, el i-a raspuns fericit. Femeia, nu era deloc tanara, nici prea frumoasa...dar era pasaportul lui spre Cer, sa asa s-a dus sa-si petreaca noaptea cu ea. Cand s-au ivit zorile, domnul Dogood si-a privit ceasul. Trebuia sa se grabeasca caci mai avea, doar o jumatate de ora, pana la reprimirea sa in Cer. pe cand isi punea hainele a inghetat subit, caci femeia i-a spus:
-Vai domnule Dogood, nici nu-ti dai seama ce fapta de caritate ai facut in noaptea aceasta!
-Vai domnule Dogood, nici nu-ti dai seama ce fapta de caritate ai facut in noaptea aceasta!
Fara titlu
- de
Areal
la: 28/07/2008 15:39:11
Modificat la: 28/07/2008 19:15:06
Era odata un barbat care sedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetati din Orientul Mijlociu.
Un tânar se apropie într-o buna zi si îl întreba:
- Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
Batrânul îi raspunse intai, printr-o întrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo.
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batrânul.
Putin dupa aceea, un alt tânar se apropie de omul nostru si îi puse aceeasi întrebare:
- Abia am sosit în acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
Omul nostru incepu prin a-i raspunde cu aceeasi întrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si cu greu i-am parasit.
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batrânul.
Un negutator care îsi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si pe când cel de-al doilea tânâr se îndeparta, se întoarse spre batrân si îi zise cu repros:
- Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la una si aceeasi întrebare pe care ti-o adreseaza doua persoane?
- Fiule, fiecare poarta lumea sa în propria-i inima. Acela care nu a gasit nimic bun în trecut nu va gasi nici aici nimic bun. Dimpotriva, acela care a avut si în alt oras prieteni va gasi si aici tovarasi credinciosi si de încredere. Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decât ceea ce stim noi gasi în ei.
Un tânar se apropie într-o buna zi si îl întreba:
- Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
Batrânul îi raspunse intai, printr-o întrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo.
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batrânul.
Putin dupa aceea, un alt tânar se apropie de omul nostru si îi puse aceeasi întrebare:
- Abia am sosit în acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
Omul nostru incepu prin a-i raspunde cu aceeasi întrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si cu greu i-am parasit.
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batrânul.
Un negutator care îsi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si pe când cel de-al doilea tânâr se îndeparta, se întoarse spre batrân si îi zise cu repros:
- Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la una si aceeasi întrebare pe care ti-o adreseaza doua persoane?
- Fiule, fiecare poarta lumea sa în propria-i inima. Acela care nu a gasit nimic bun în trecut nu va gasi nici aici nimic bun. Dimpotriva, acela care a avut si în alt oras prieteni va gasi si aici tovarasi credinciosi si de încredere. Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decât ceea ce stim noi gasi în ei.
Fara titlu
- de
Areal
la: 29/07/2008 15:38:50
Avva Isaac Tebanul, s-a dus odata la chinovie, a vazut un frate gresind...si l-a osandit. Cand a plecat in pustie, un inger al Domnului a venit la el, s-a pus in fata usii de la chilie si cand acesta s-a intors, i-a zis: " Nu te las sa intri!". Batranul intreaba atunci: " Ce inseamna aceasta?" Ingerul a zis: " Dumnezeu m-a trimis sa te intreb: Unde-mi poruncesti sa-l arunc pe fratele acesta pe care l-ai osandit?" Batranul a inteles, si s-a pocait pe data si a zis: " Am gresit, iarta-ma!" Ingerul i-a zis: " Ridica-te! Dumnezeu te-a iertat. Dar...pazeste-te de acum sa mai judeci pe cineva, inainte de a-l judeca Dumnezeu."
Fara titlu
- de
Areal
la: 31/07/2008 09:33:16
Un discipol a venit calare pe camila sa la cortul maestrului sufit. Aici a descalecat si a intrat direct in cort, si-a inclinat superficial capul si a spus:
- Credinta mea in Dumnezeu este atat de mare incat mi-am lasat camila afara, fara sa o leg, convins ca Dumnezeu ii protejeaza pe cei care-L iubesc sincer.
- Du-te si leaga-ti camila, omule! l-a repezit Maestrul. Nimeni nu are dreptul sa-L plictiseasca pe Dumnezeu asteptand ca El sa faca ceea ce ar putea face el insusi , fara nici un efort.
- Credinta mea in Dumnezeu este atat de mare incat mi-am lasat camila afara, fara sa o leg, convins ca Dumnezeu ii protejeaza pe cei care-L iubesc sincer.
- Du-te si leaga-ti camila, omule! l-a repezit Maestrul. Nimeni nu are dreptul sa-L plictiseasca pe Dumnezeu asteptand ca El sa faca ceea ce ar putea face el insusi , fara nici un efort.
Fara titlu
- de
Areal
la: 31/07/2008 15:17:17
- Viata mea, este alcatuita din cioburi, s-a plans vizitatorul... sufletul meu este patat de pacate. Mai exista vreo speranta pentru mine?
- Da, i-a raspuns Maestrul. Exista ceva care uneste toate cioburile si curata orice pata.
- Ce anume?
- Iertarea!
- Pe cine trebuie sa iert?
- Pe toata lumea: viata, pe Dumnezeu, pe aproapele tau, dar mai presus de orice, pe tine.
- Cum pot sa fac acest lucru?
- Intelegand, ca nimeni nu este vinovat, i-a raspuns Maestrul. Nimeni.
- Da, i-a raspuns Maestrul. Exista ceva care uneste toate cioburile si curata orice pata.
- Ce anume?
- Iertarea!
- Pe cine trebuie sa iert?
- Pe toata lumea: viata, pe Dumnezeu, pe aproapele tau, dar mai presus de orice, pe tine.
- Cum pot sa fac acest lucru?
- Intelegand, ca nimeni nu este vinovat, i-a raspuns Maestrul. Nimeni.
Fara titlu
- de
Areal
la: 03/08/2008 15:25:59
In timpuri imemoriale, Dumnezeu a dat o petrecere, in care a invitat toate virtutile, mari si mici, umile sau eroice.
Virtutile s-au adunat impreuna in holul superb decorat al raiului si au inceput sa converseze cu placere una cu cealalta, intrucat se cunosteau bine; unele dintre ele erau chiar inrudite.
Dumnezeu si-a dat insa seama, ca exista doua virtuti care nu se cunosc, ba chiar se simt oarecum stanjenite una in preajma celeilalte. De aceea el, le-a luat de mana si le-a facut cunostiinta:
- Recunostinta, i-a spus El uneia dintre ele, ti-o prezint pe Caritate.
De-abia si-a intors insa Dumnezeu privirea de la ele, ca cele doua virtuti s-au privit din nou cu ostilitate, indepartandu-se in graba. Legenda spune astfel, ca nici macar Dumnezeu nu a reusit sa apropie Recunostinta de Caritate.
Virtutile s-au adunat impreuna in holul superb decorat al raiului si au inceput sa converseze cu placere una cu cealalta, intrucat se cunosteau bine; unele dintre ele erau chiar inrudite.
Dumnezeu si-a dat insa seama, ca exista doua virtuti care nu se cunosc, ba chiar se simt oarecum stanjenite una in preajma celeilalte. De aceea el, le-a luat de mana si le-a facut cunostiinta:
- Recunostinta, i-a spus El uneia dintre ele, ti-o prezint pe Caritate.
De-abia si-a intors insa Dumnezeu privirea de la ele, ca cele doua virtuti s-au privit din nou cu ostilitate, indepartandu-se in graba. Legenda spune astfel, ca nici macar Dumnezeu nu a reusit sa apropie Recunostinta de Caritate.
Fara titlu
- de
Areal
la: 06/08/2008 11:20:11
A existat candva un om care era ocupat tot timpul cu constructia unei case. Isi dorea, cel mai frumos, cel mai intim si cel mai confortabil camin din lume.
Odata,cineva a venit la el, si i-a spus ca intreaga lume a luat foc.Dar, pe el nu-l interesa restul lumii, ci numai casa lui.
In cele din urma, el si-a terminat casa, dar a descoperit ca nu mai exista o planeta sa o sustina.
Majoritatea oamenilor, iubesc umanitatea, dar nu isi suporta vecinii.
Odata,cineva a venit la el, si i-a spus ca intreaga lume a luat foc.Dar, pe el nu-l interesa restul lumii, ci numai casa lui.
In cele din urma, el si-a terminat casa, dar a descoperit ca nu mai exista o planeta sa o sustina.
Majoritatea oamenilor, iubesc umanitatea, dar nu isi suporta vecinii.
Fara titlu
- de
Areal
la: 06/08/2008 15:56:11
Odata, Buddha a fost insultat in fel si chip de un vizitator, dar nu parea deloc afectat. Mai tarziu discipolii sai, l-au intrebat care era secretul seninatatii sale. El le-a raspuns:
- Imaginati-va ca cineva va daruieste o ofranda, dar voi nu o ridicati de jos, sau ca cineva va trimite o scrisoare, dar voi nu o deschideti. Este evident ca acestea nu va pot afecta in nici un fel. Procedati in acest fel atunci cand sunteti insultati si nu veti pierde seninatatea.
Singura demnitate autentica este cea care nu se simte injosita de lipsa de respect a celor din jur. Nimeni nu poate diminua maretia cascadei Niagara, scuipand in ea.
- Imaginati-va ca cineva va daruieste o ofranda, dar voi nu o ridicati de jos, sau ca cineva va trimite o scrisoare, dar voi nu o deschideti. Este evident ca acestea nu va pot afecta in nici un fel. Procedati in acest fel atunci cand sunteti insultati si nu veti pierde seninatatea.
Singura demnitate autentica este cea care nu se simte injosita de lipsa de respect a celor din jur. Nimeni nu poate diminua maretia cascadei Niagara, scuipand in ea.
Fara titlu
- de
Areal
la: 07/08/2008 09:59:26
O fabula indiana straveche spune ca un soarece se temea atat de tare de pisici incat traia intr-o teroare continua. Unui magician i s-a facut mila de el si l-a transformat intr-o pisica. Dar animalul a continuat sa traiasca terorizat, caci se temea acum de caini. De aceea, magicianul l-a transformat intr-un caine. Cainele se temea insa de pantere, asa ca magicanul l-a transformat intr-o pantera. Pantera se temea insa de vanatori. Exasperat magicianul a renuntat si a transformat pantera din nou intr-un soarece:
- Nimic nu te poate ajuta, i-a spus el, caci in orice animal te-as transforma, tu ai aceeasi inima de soarece.
- Nimic nu te poate ajuta, i-a spus el, caci in orice animal te-as transforma, tu ai aceeasi inima de soarece.
PENTRU CA SUNT AICI
- de
Areal
la: 07/08/2008 15:50:03
Un ţăran bătrân îşi lucra pământul, pe o căldură dogoritoare.
Un tânăr trecu pe lângă el şi îl întrebă:
“Câţi ani ai?”
“77″, i-a răspuns bătrânul.
“Mulţi înainte. E o vârstă venerabilă. Dar de ce mai lucrezi încă pământul?” îl întrebă mirat tânărul.
“Păi, pentru că sunt aici!”
“Şi cum de lucrezi pe o căldură ca aceasta?”
“Pentru că soarele e acolo!”
Într-adevăr, cât suntem pe pământ trebuie să facem ce avem de făcut, şi cele “de musai” cum zicem noi ardelenii, şi cele de plăcere. Şi dacă tot suntem aici, haide să punem suflet în ceea ce facem şi să renunţăm să ne mai văietăm atunci când lucrurile nu sunt aşa cum am prefera noi să fie.
Un tânăr trecu pe lângă el şi îl întrebă:
“Câţi ani ai?”
“77″, i-a răspuns bătrânul.
“Mulţi înainte. E o vârstă venerabilă. Dar de ce mai lucrezi încă pământul?” îl întrebă mirat tânărul.
“Păi, pentru că sunt aici!”
“Şi cum de lucrezi pe o căldură ca aceasta?”
“Pentru că soarele e acolo!”
Într-adevăr, cât suntem pe pământ trebuie să facem ce avem de făcut, şi cele “de musai” cum zicem noi ardelenii, şi cele de plăcere. Şi dacă tot suntem aici, haide să punem suflet în ceea ce facem şi să renunţăm să ne mai văietăm atunci când lucrurile nu sunt aşa cum am prefera noi să fie.
UMBRA SFANTULUI
- de
Areal
la: 08/08/2008 10:55:09
A existat odata un om atat de sfant incat pana si ingerii se bucurau vazandu-l. Cu toate acestea , el nu avea nici cea mai mica idee de faptul ca este un sfant.
Isi vedea linistit de treburile zilnice impartind bunatatea la fel de inconstient cum isi raspandesc florile parfumul in jurul lor si felinarele de pe strada lumina lor.
Sfintenia lui consta in faptul ca el uita instantaneu trecutul persoanei pe care o avea in fata,. privind-o ca si cand ar fi avut-o in fata pentru prima oara. De aceea el vedea, dincolo de aparentele exterioare, in insasi esenta fiintei, acolo unde oamenii erau inocenti si nevinovati si mult prea ignoranti pentru a stii ca gresesc. De aceea el ii ierta si ii iubea pe toti deopotriva, fara sa ii para nimic iesit din comun in atitudinea lui, caci ea nu era rezultatul unei decizii, ci a felului in care el, ii privea pe oameni.
Intr-o zi un inger i-a spus:
- Dumnezeu m-a trimis la tine. Poti sa imi ceri orice vei dori, si dorinta iti va fi indeplinita. Vrei sa primesti darul vindecarii?
- Nu, a raspuns omul. As preferea sa-L las pe Dumnezeu sa vindece, El insusi.
- Vrei sa ai puterea de a-i aduce pe pacatosi inapoi pe drumul cel drept?
- Nu a spus el, nu am eu dreptul sa ating inima omului. Acest drept divin, le este rezervat numai ingerilor.
- Vrei sa fii un model de virtute, pentru ca oamenii sa fie atrasi de tine si sa te imite?
- Nu, a spus sfantul, caci in acest fel as deveni centrul atentiei.
- Atunci, ce doresti? a insistat ingerul?
- Gratia lui Dumnezeu a spus omul. Daca voi dispune de aceasta gratie, voi avea tot ceea ce mi-am dorit vreodata.
- Nu, trebuie sa-mi ceri ceva miraculos, i-a spus ingerul. In caz contrar o asemenea insusire ti se va distribui in mod obligatoriu.
- Bine, in acest caz, iata ce doresc: lasa binele sa se faca prin mine, fara ca eu sa fiu constient de acest lucru.
De aceea, Dumnezeu i-a daruit urmatoarea calitate: umbra sa capata puteri vindecatoare, dar numai atunci cand cadea in spatele lui. In acest fel bolnavii care cadeau sub incidenta umbrei sfantului- dar numai daca acesta era cu spatele la ei- erau vindecati pe loc, pamantul devenea fertil, izvoarele tasneau, iar fetele celor doborati de greutatile vietii se colorau din nou.
Sfantul nu stia nimic din toate acestea, caci atentia celor din jur, era atat de centrata in jurul umbrei incat ei au uitat de omul care o raspandea.
In acest fel, dorinta lui de a face bine fara sa stie nimic de acest lucru s-a implinit cu prisosinta.
Isi vedea linistit de treburile zilnice impartind bunatatea la fel de inconstient cum isi raspandesc florile parfumul in jurul lor si felinarele de pe strada lumina lor.
Sfintenia lui consta in faptul ca el uita instantaneu trecutul persoanei pe care o avea in fata,. privind-o ca si cand ar fi avut-o in fata pentru prima oara. De aceea el vedea, dincolo de aparentele exterioare, in insasi esenta fiintei, acolo unde oamenii erau inocenti si nevinovati si mult prea ignoranti pentru a stii ca gresesc. De aceea el ii ierta si ii iubea pe toti deopotriva, fara sa ii para nimic iesit din comun in atitudinea lui, caci ea nu era rezultatul unei decizii, ci a felului in care el, ii privea pe oameni.
Intr-o zi un inger i-a spus:
- Dumnezeu m-a trimis la tine. Poti sa imi ceri orice vei dori, si dorinta iti va fi indeplinita. Vrei sa primesti darul vindecarii?
- Nu, a raspuns omul. As preferea sa-L las pe Dumnezeu sa vindece, El insusi.
- Vrei sa ai puterea de a-i aduce pe pacatosi inapoi pe drumul cel drept?
- Nu a spus el, nu am eu dreptul sa ating inima omului. Acest drept divin, le este rezervat numai ingerilor.
- Vrei sa fii un model de virtute, pentru ca oamenii sa fie atrasi de tine si sa te imite?
- Nu, a spus sfantul, caci in acest fel as deveni centrul atentiei.
- Atunci, ce doresti? a insistat ingerul?
- Gratia lui Dumnezeu a spus omul. Daca voi dispune de aceasta gratie, voi avea tot ceea ce mi-am dorit vreodata.
- Nu, trebuie sa-mi ceri ceva miraculos, i-a spus ingerul. In caz contrar o asemenea insusire ti se va distribui in mod obligatoriu.
- Bine, in acest caz, iata ce doresc: lasa binele sa se faca prin mine, fara ca eu sa fiu constient de acest lucru.
De aceea, Dumnezeu i-a daruit urmatoarea calitate: umbra sa capata puteri vindecatoare, dar numai atunci cand cadea in spatele lui. In acest fel bolnavii care cadeau sub incidenta umbrei sfantului- dar numai daca acesta era cu spatele la ei- erau vindecati pe loc, pamantul devenea fertil, izvoarele tasneau, iar fetele celor doborati de greutatile vietii se colorau din nou.
Sfantul nu stia nimic din toate acestea, caci atentia celor din jur, era atat de centrata in jurul umbrei incat ei au uitat de omul care o raspandea.
In acest fel, dorinta lui de a face bine fara sa stie nimic de acest lucru s-a implinit cu prisosinta.
Visul.........
- de
impreuna2006
la: 08/08/2008 12:04:51
Am avut un vis în care, mergeam pe o plajă, iar Domnul păşea alături de mine. Paşii se imprimau pe nisip, lăsând o urmă dublă: una a mea, cealaltă a Lui.
Atunci mi-a trecut prin minte ideea că fiecare din paşii noştri reprezintă o zi din viaţa mea. M-am oprit ca să privesc în urmă şi am văzut toţi paşii care se pierdeau în depărtare, dar am observat că în anumite locuri, în loc de două urme, nu mai era decât una singură. Ce surpriză!
Locurile în care nu se vedea decât o singură urmă, corespundeau cu zilele cele mai întunecate ale vieţii mele: zile de nelinişte şi de greutăţi, zile de egoism sau proastă dispoziţie, zile de încercări şi de îndoială, zile de nesuportat... zile în care şi eu fusesem de nesuportat. Şi atunci întorcându-mă spre Domnul, am îndrăznit să-i reprosez:
"Totuşi, ne-ai promis că vei fi cu noi în toate zilele! De ce nu ţi-ai ţinut promisiunea? De ce m-ai lăsat singur în cele mai grele momente din viaţă, în zilele când aveam cea mai mare nevoie de Tine?"
Iar Domnul mi-a răspuns:
"Dragul meu, zilele în care n-ai văzut decât o singura urmă de paşi pe nisip sunt zilele în care te-am purtat pe braţe..."
de Ademar Barros (poet brazilian)
Atunci mi-a trecut prin minte ideea că fiecare din paşii noştri reprezintă o zi din viaţa mea. M-am oprit ca să privesc în urmă şi am văzut toţi paşii care se pierdeau în depărtare, dar am observat că în anumite locuri, în loc de două urme, nu mai era decât una singură. Ce surpriză!
Locurile în care nu se vedea decât o singură urmă, corespundeau cu zilele cele mai întunecate ale vieţii mele: zile de nelinişte şi de greutăţi, zile de egoism sau proastă dispoziţie, zile de încercări şi de îndoială, zile de nesuportat... zile în care şi eu fusesem de nesuportat. Şi atunci întorcându-mă spre Domnul, am îndrăznit să-i reprosez:
"Totuşi, ne-ai promis că vei fi cu noi în toate zilele! De ce nu ţi-ai ţinut promisiunea? De ce m-ai lăsat singur în cele mai grele momente din viaţă, în zilele când aveam cea mai mare nevoie de Tine?"
Iar Domnul mi-a răspuns:
"Dragul meu, zilele în care n-ai văzut decât o singura urmă de paşi pe nisip sunt zilele în care te-am purtat pe braţe..."
de Ademar Barros (poet brazilian)
Fara titlu
- de
Areal
la: 12/08/2008 15:52:06
Un fost detinut intr-un lagar de concentrare nazist si-a vizitat un prieten, fost coleg de lagar cu el.
- Tu i-ai uitat pe nazisti? l-a intrebat el pe amicul sau.
- Da.
- Ei bine, eu nu i-am uitat. Sunt inca plin de ura fata de ei.
- In acest caz, i-a spus prietenul sau cu blandete, inseamna ca te afli inca in inchisoarea lor.
..adevaratii nostrii dusmani nu sunt cei care ne urasc...ci cei pe care ii uram noi...,/i>
- Tu i-ai uitat pe nazisti? l-a intrebat el pe amicul sau.
- Da.
- Ei bine, eu nu i-am uitat. Sunt inca plin de ura fata de ei.
- In acest caz, i-a spus prietenul sau cu blandete, inseamna ca te afli inca in inchisoarea lor.
..adevaratii nostrii dusmani nu sunt cei care ne urasc...ci cei pe care ii uram noi...,/i>
Fara titlu
- de
Areal
la: 12/08/2008 19:34:34
Maestrul considera foarte obositor sa vorbeasca cu cei care nu oboseau sa apere existenta lui Dumnezeu si sa discute despre natura acestuia, desi nu faceau nimic pentru a-si dezvolta constiinta de sine, singura care poare aduce dupa sine, eliberarea si iubirea.
El s-a adresat astfel unui grup de persoane care l-au rugat sa le vorbeasca despre Dumnezeu.
- Voi nu doriti sa il vedeti pe Dumnezeu, ci doar sa vorbiti despre El. De aceea voi il vedeti asa cum credeti voi ca este, nu cum este in realitate. Caci Dumnezeu este manifestat, nu ascuns. Atunci de ce sa mai vorbim? Mai bine deschideti ochii si priviti-L.
Mai tarziu el a adaugat:
- Sa vezi este cel mai usor lucru din lume. Tot ce aveti de facut este sa ridicati storurile gandurilor voastre despre Dumnezeu.
El s-a adresat astfel unui grup de persoane care l-au rugat sa le vorbeasca despre Dumnezeu.
- Voi nu doriti sa il vedeti pe Dumnezeu, ci doar sa vorbiti despre El. De aceea voi il vedeti asa cum credeti voi ca este, nu cum este in realitate. Caci Dumnezeu este manifestat, nu ascuns. Atunci de ce sa mai vorbim? Mai bine deschideti ochii si priviti-L.
Mai tarziu el a adaugat:
- Sa vezi este cel mai usor lucru din lume. Tot ce aveti de facut este sa ridicati storurile gandurilor voastre despre Dumnezeu.
Fara titlu
- de
Areal
la: 14/08/2008 16:24:33
Care este secretul seninatatii tale?
- Cooperarea de bunavoie cu tot ceea ce este inevitabil, a raspuns Maestrul.
_________________________________________________________________
Un preot a rugat diaconul sa adune zece oameni si sa cante impreuna imnuri pentru vindecarea unui om bolnav.
Cand cei zece s-au adunat, cineva i-a suflat la ureche preotului:
- Printre ei, exista si cativa hoti notorii.
- Cu atat mai bine, a raspuns preotul. Daca portile compasiunii vor fi inchise, vom apela la ei pentru a le deschide.
___________________________________________________________________
Legenda spune ca a existat odata o casa care a luat foc. In ea se afla un om, care dormea profund.
Salvatorii sositi la fata locului au incercat sa-l scoata pe fereastra , dar nu au reusit. Au incercat apoi sa-l transporte pana la usa, dar nici de data aceasta nu au reusit, intrucat omul era prea masiv si prea greu.
Disperati, au inceput sa se gandeasca. Atunci unuia dintre ei, i-a venit ideea salvatoare:
- Treziti-l! in acest fel, va putea sa iasa singur.
Numai cei adormiti si copiii trebuie ingrijiti.
Treziti-va! Sau Maturizati-va!
- Cooperarea de bunavoie cu tot ceea ce este inevitabil, a raspuns Maestrul.
_________________________________________________________________
Un preot a rugat diaconul sa adune zece oameni si sa cante impreuna imnuri pentru vindecarea unui om bolnav.
Cand cei zece s-au adunat, cineva i-a suflat la ureche preotului:
- Printre ei, exista si cativa hoti notorii.
- Cu atat mai bine, a raspuns preotul. Daca portile compasiunii vor fi inchise, vom apela la ei pentru a le deschide.
___________________________________________________________________
Legenda spune ca a existat odata o casa care a luat foc. In ea se afla un om, care dormea profund.
Salvatorii sositi la fata locului au incercat sa-l scoata pe fereastra , dar nu au reusit. Au incercat apoi sa-l transporte pana la usa, dar nici de data aceasta nu au reusit, intrucat omul era prea masiv si prea greu.
Disperati, au inceput sa se gandeasca. Atunci unuia dintre ei, i-a venit ideea salvatoare:
- Treziti-l! in acest fel, va putea sa iasa singur.
Numai cei adormiti si copiii trebuie ingrijiti.
Treziti-va! Sau Maturizati-va!
Cum arata Dumnezeu?
- de
Areal
la: 15/08/2008 16:24:42
Un om care era orb din nastere a cerut odata un pahar cu lapte si a intrebat pe cel care i l-a adus:
"Cum arata laptele?" I s-a raspuns:"Laptele este un lichid alb". Orbul iar a intrebat:"Dar ce inseamna alb?" Omul i-a spus:"Albul este culoarea lebedei". Orbul iar a intrebat:"Ce este o lebada?" Celalalt i-a raspuns:"Lebada este o pasare cu un gat indoit". "Dar ce inseamna indoit?" l-a intrebat orbul.Omul i-a raspuns:"O sa imi indoiesc cotul si tu il vei atinge si vei intelege ce inseamna indoit". Orbul a atins cotul indoit al omului si a spus:"Acum stiu cum arata laptele!"
Intr-o carte, chiar in Biblie, numai cuvintele pot fi folosite ca sa ne vorbeasca despre Dumnezeu.S-ar putea sa ni se para ridicole, asa cum este ridicol pentru un orb sa cunoasca infatisarea laptelui dintr-un cot indoit.Dar noi suntem foarte marginiti si orbi de la natura fata de Dumnezeul omniprezent, atotputernic si atotstiutor.Il cunoastem cu aproximatie.
Citeste cuvintele, uita de ele, uita-te la ureche, la papadie, la bondar si crezi ca este Dumnezeu!
"Cum arata laptele?" I s-a raspuns:"Laptele este un lichid alb". Orbul iar a intrebat:"Dar ce inseamna alb?" Omul i-a spus:"Albul este culoarea lebedei". Orbul iar a intrebat:"Ce este o lebada?" Celalalt i-a raspuns:"Lebada este o pasare cu un gat indoit". "Dar ce inseamna indoit?" l-a intrebat orbul.Omul i-a raspuns:"O sa imi indoiesc cotul si tu il vei atinge si vei intelege ce inseamna indoit". Orbul a atins cotul indoit al omului si a spus:"Acum stiu cum arata laptele!"
Intr-o carte, chiar in Biblie, numai cuvintele pot fi folosite ca sa ne vorbeasca despre Dumnezeu.S-ar putea sa ni se para ridicole, asa cum este ridicol pentru un orb sa cunoasca infatisarea laptelui dintr-un cot indoit.Dar noi suntem foarte marginiti si orbi de la natura fata de Dumnezeul omniprezent, atotputernic si atotstiutor.Il cunoastem cu aproximatie.
Citeste cuvintele, uita de ele, uita-te la ureche, la papadie, la bondar si crezi ca este Dumnezeu!
frumos....
- de
maria de las maravillas
la: 15/08/2008 17:30:28
sa batem din palme...de bucurie ca copiii
Fara titlu
- de
Areal
la: 16/08/2008 15:41:00
Drumetul:
- Cum va fi vremea azi?
Ciobanul:
- Va fi exact pe gustul meu.
Drumetul:
- De unde stii ca va fi exact pe gustul tau?
Ciobanul:
- Simplu domnule: dupa ce mi-am dat seama ca nu pot avea parte de tot ce-mi doresc, m-am invatat sa fiu intotdeauna satisfacut cu ceea ce primesc. De aceea sunt absolut convins ca vremea va fi exact pe gustul meu.
Fericirea si nefericirea, nu depind de evenimentele propriu-zise, ci de felul in care le privim noi.
_______________________________________________________________________________
A fost odata ca niciodata, o perioada in care membrele trupului s-au certat cu stomacul. Membrele erau furioase ca ele sunt cele care procura toata hrana, dandu-i-o apoi stomacului, care nu face altceva toata ziua decat sa o devoreze.
De aceea, s-au decis sa nu-i mai dea stomacului de mancare. De pilda, mainile, au refuzat sa mai duca mancarea la gura. Dintii au refuzat sa o mai mestece, iar gatul s-o inghita. In acest fel, se gandeau ele, vor determina stomacul sa faca si el ceva.
Unicul lucru pe care au reusit sa-l faca a fost sa slabeasca intr-o asemenea masura trupul, incat si-au dat seama ca sunt ele insele, amenintate cu moartea.
In final, membrele si-au invatat lectia si au inceput sa se ajute unele pe celelalte, constiente ca in acest fel nu fac decat sa isi amplifice propria bunastare.
Este imposibil sa ajuti pe altcineva, fara sa te ajuti pe tine insuti, dar si sa faci rau, fara sa-ti faci rau tie insuti.
- Cum va fi vremea azi?
Ciobanul:
- Va fi exact pe gustul meu.
Drumetul:
- De unde stii ca va fi exact pe gustul tau?
Ciobanul:
- Simplu domnule: dupa ce mi-am dat seama ca nu pot avea parte de tot ce-mi doresc, m-am invatat sa fiu intotdeauna satisfacut cu ceea ce primesc. De aceea sunt absolut convins ca vremea va fi exact pe gustul meu.
Fericirea si nefericirea, nu depind de evenimentele propriu-zise, ci de felul in care le privim noi.
_______________________________________________________________________________
A fost odata ca niciodata, o perioada in care membrele trupului s-au certat cu stomacul. Membrele erau furioase ca ele sunt cele care procura toata hrana, dandu-i-o apoi stomacului, care nu face altceva toata ziua decat sa o devoreze.
De aceea, s-au decis sa nu-i mai dea stomacului de mancare. De pilda, mainile, au refuzat sa mai duca mancarea la gura. Dintii au refuzat sa o mai mestece, iar gatul s-o inghita. In acest fel, se gandeau ele, vor determina stomacul sa faca si el ceva.
Unicul lucru pe care au reusit sa-l faca a fost sa slabeasca intr-o asemenea masura trupul, incat si-au dat seama ca sunt ele insele, amenintate cu moartea.
In final, membrele si-au invatat lectia si au inceput sa se ajute unele pe celelalte, constiente ca in acest fel nu fac decat sa isi amplifice propria bunastare.
Este imposibil sa ajuti pe altcineva, fara sa te ajuti pe tine insuti, dar si sa faci rau, fara sa-ti faci rau tie insuti.
FARA TITLU
- de
Areal
la: 18/08/2008 15:51:02
In timpul celui de-al doilea razboi mondial un barbat naufragiat a plutit izolat intr-o barca timp de 21 de zile fara nici un fel de provizii. In cele din urma pe langa el, a trecut o nava care l-a salvat.Intrebat daca a invatat ceva din acea experienta omul a raspuns:
- Da, Daca voi avea ce sa mananc si ce sa beau voi fi profund fericit pana la sfarsitul vietii.
________________________________________________________________________________
Un batran a povestit ca el nu s-a plans decat o singura data in viata, intr-o perioada in care era nevoit sa mearga in picioarele goale, pentru ca nu avea bani sa-si cumpere pantofi.A vazut apoi in om fara picioare.
De atunci nu s-a mai plans niciodata.
________________________________________________________________________________
Un tanar savant a laudat odata realizarile stiintei moderne in prezenta unui guru.
- Am ajuns sa putem zbura la fel ca pasarile cerului.Practic putem face tot ce fac ele.
- Da, dar nu puteti sta pe un gard de sarma ghimpata.
- Da, Daca voi avea ce sa mananc si ce sa beau voi fi profund fericit pana la sfarsitul vietii.
________________________________________________________________________________
Un batran a povestit ca el nu s-a plans decat o singura data in viata, intr-o perioada in care era nevoit sa mearga in picioarele goale, pentru ca nu avea bani sa-si cumpere pantofi.A vazut apoi in om fara picioare.
De atunci nu s-a mai plans niciodata.
________________________________________________________________________________
Un tanar savant a laudat odata realizarile stiintei moderne in prezenta unui guru.
- Am ajuns sa putem zbura la fel ca pasarile cerului.Practic putem face tot ce fac ele.
- Da, dar nu puteti sta pe un gard de sarma ghimpata.
Fara titlu
- de
Areal
la: 19/08/2008 17:10:11
Un batran chinez cara apa de la un izvor indepartat zi de zi, de dimineata pana seara. Ducea pe umeri doua galeti, mergea la izvor, le umplea cu apa si se intorcea in sat.
Una dintre galeti era gaurita. Pana ce batranul ajungea in sat, galeata era doar pe jumatate plina.
Galeata gaurita era trista. Vroia sa fie perfecta ca si cealata. Dupa un timp ea decide sa-i vorbeasca batranului:
-Stapane, de ce nu ma repari?
Batranul ii raspunde:
-N-ai observat ca pe o parte a cararii am plantat flori? Cat de frumoase sunt! Cu ce mi-as mai infrumuseta casa daca te-as repara?
Una dintre galeti era gaurita. Pana ce batranul ajungea in sat, galeata era doar pe jumatate plina.
Galeata gaurita era trista. Vroia sa fie perfecta ca si cealata. Dupa un timp ea decide sa-i vorbeasca batranului:
-Stapane, de ce nu ma repari?
Batranul ii raspunde:
-N-ai observat ca pe o parte a cararii am plantat flori? Cat de frumoase sunt! Cu ce mi-as mai infrumuseta casa daca te-as repara?
...si asa
- de
Intruder
la: 19/08/2008 17:17:03
s-a inventat stropitoarea. :))
ti-am citit destule texte pentru ca te-am moderat. :)
ai grija cu italicele, de data asta am reparat eu (sper)
ti-am citit destule texte pentru ca te-am moderat. :)
ai grija cu italicele, de data asta am reparat eu (sper)
Fara titlu
- de
Areal
la: 20/08/2008 15:54:03
Un frate a venit catre avva Victor, cel ce petrecea intru tacere in lavra lui, zicand : ce sa fac parinte, pentru ca ma biruieste lenevirea ? Zis-a lui batranul : aceasta boala, fiule, este sufleteasca. Ca precum celui bolnav de ochi, din cumplita durere, i se pare ca vede lumina, iar celui sanatos i se pare ca vede putin, asa si cel slab la suflet, din putintica trandavie se slaveste, parandu-i ca este mare lenevirea, iar cel sanatos cu sufletul, intru ispite se bucura mai mult.
Fara titlu si italice
- de
Areal
la: 20/08/2008 19:17:19
Intr-o zi, un om a murmurat: 'Doamne, vorbeste-mi' si un copac si-a frematat frunzele, dar el nu a auzit. Apoi a intrebat mai tare: 'Doamne, de ce nu-mi vorbesti?' si un tunet a zguduit cerul, dar el, din nou, nu a auzit. Omul a privit in jurul sau si a spus: 'Doamne, lasa-ma sa Te vad!' si o stea a luminat cerul, dar el nu a observat. Atunci a inceput sa strige: 'Doamne, fa o minune!' si in clipa aceea s-a nascut un copil, dar el nu a stiut.
Disperat, omul striga mai tare: 'Atinge-ma, Doamne, si arata-mi ca esti langa mine!' Acestea fiind spuse, Dumnezeu a coborat si l-a atins, dar acesta a alungat fluturele care zbura langa el si si-a continuat drumul.
Ai grija sa nu pierzi o binecuvantare doar pentru ca nu iti apare in felul in care tu te astepti sa se manifeste.
Disperat, omul striga mai tare: 'Atinge-ma, Doamne, si arata-mi ca esti langa mine!' Acestea fiind spuse, Dumnezeu a coborat si l-a atins, dar acesta a alungat fluturele care zbura langa el si si-a continuat drumul.
Ai grija sa nu pierzi o binecuvantare doar pentru ca nu iti apare in felul in care tu te astepti sa se manifeste.
*****
- de
Areal
la: 22/08/2008 15:33:45
Avva Theodor al Fermei dobandise trei carti bune si s-a dus la avva Macarie si i-a zis lui : am trei carti bune si ma folosesc dintr-insele si le intrebuintez si fratii si se folosesc. Spune-mi dar, ce trebuie sa fac ? Oare sa le tin pe ele spre folosul meu si al fratilor, sau sa le vand si banii sa-i dau saracilor ? Si raspunzand batranul, a zis : bune sunt faptele cu adevarat, dar mai buna decat toate este neaverea.
Si aceasta auzind, ducandu-se, le-a vandut si banii i-a dat saracilor.
Si aceasta auzind, ducandu-se, le-a vandut si banii i-a dat saracilor.
**********
- de
Areal
la: 24/08/2008 08:45:10
Un frate l-a intrebat pe avva Ruf : ce este linistea ? Si care este folosul ei ? Iar batranul i-a zis : linistea este a sta in chilie cu frica si cunostinta lui Dumnezeu, ferindu-te de pomenirea de rau si de cugetarea inalta. Acest fel de liniste fiind nascator de toate faptele bune, pazeste pe calugar de sagetile vrajmasului cele infocate, nelasandu-l si se raneasca de ele. Asa, frate, pe aceasta castig-o, aducandu-ti aminte de clipa mortii tale, caci nu stii in ce ceas vine, furul; deci dar, trezeste-te pentru sufletul tau !
ceream un raspuns de la Dumnezeu
- de
maria de las maravillas
la: 24/08/2008 10:49:07
si citind ultimele cinci comentarii ale tale am gasit raspunsul. Am scris asta ca sa se stie ca Dumnezeu e viu si ca Internetul poate fi rau dar poate fi si unealta lui Dumnezeu.
Sa ma explic: lucrez acasa si acum sunt propriul meu stapan: am libertate deplina in ceea ce fac dar trebuie sa-mi organizez timpul. Ce ciudati suntem noi oamenii, Dumnezeu ne dimensioneaza continuu, ca noi habar n-avem...
Si m-am trezit si i-am cerut raspuns.
Multumesc pentru ca tu continui sa scrii chiar daca pare ca o faci de unul singur...
Sa ma explic: lucrez acasa si acum sunt propriul meu stapan: am libertate deplina in ceea ce fac dar trebuie sa-mi organizez timpul. Ce ciudati suntem noi oamenii, Dumnezeu ne dimensioneaza continuu, ca noi habar n-avem...
Si m-am trezit si i-am cerut raspuns.
Multumesc pentru ca tu continui sa scrii chiar daca pare ca o faci de unul singur...
****************
- de
Areal
la: 27/08/2008 15:02:31
Zis-a avva Olimpie : s-a pogorit odata un preot al elinilor la Schit si a venit la chilia mea si a adormit. Si vazand vietuirea calugarilor, mi-a zis : asa vietuind, nimic nu vedeti la Dumnezeui vostru ? Si i-am zis lui : nu. Si mi-a zis mie preotul : dar noi cand slujim dumnezeului nostru nimic nu ascunde de noi ci ne descopere tainele lui. Si voi atatea osteneli facand, privegheri, linistiri si nevointe, zici ca nimic nu vedeti. Negresit dar, daca nimic nu vedeti, cugete rele aveti in inimile voastre, care va despart pe voi de Dumnezeu si pentru aceasta nu va descopere voua tainele. Si m-am dus si am vestit batranilor cuvintele lui si s-au minunat, zicand ca asa este, caci cugetele cele necunoscute il despart pe Dumnezeu de om.
CAPCANA
- de
Areal
la: 28/08/2008 09:24:46
Era un sat mereu atacat de mistreţi. În fiecare zi vierii sălbatici intrau în sat şi făceau mare tărăboi căutându-şi hrana. Sătenii au încercat diferite metode pentru a lupta şi a-i vâna, dar fără prea mult noroc.
Într-o zi, un inţelept veni să-l sfătuiască pe mai marele statului. Acesta le-a spus sătenilor să îi asculte întocmai sfaturile şi instrucţiunile. Deznădăjduiţi, sătenii au acceptat. Înţeleptul le-a spus sătenilor să adune mâncarea din toate gospodăriile şi să o pună în mijlocul unui câmp. Ei i-au urmat sfatul şi îndată au văzut sute de mistreţi apropiindu-se de locul unde fusese pusă mâncarea.
Mistreţii au fost îngrijoraţi iniţial, dar odată ce au luat o înghiţitură, au prins curaj şi s-au întors în zilele următoare. În fiecare zi, sătenii puneau cât mai multă mâncare iar mistreţii veneau acolo să mănânce. După un timp, înţeleptul spuse oamenilor să ridice 4 stâlpi mari în colţurile câmpului. Mistreţii erau prea ocupaţi să mănânce şi n-au observat.
După câteva săptămâni mistretii aveau deja obiceiul de a veni să mănâce mâncarea pusă de săteni. Înţeleptul a pus apoi oamenii să împrejmuiască cu un gard câmpul şi să facă o poartă mare pe unde să poată intra mistreţii să mănânce. În cele din urma sătenii au reuşit să facă gardul şi au închis poarta prinzând mistreţii înăuntru. Mistreţii fuseseră învinşi în final.
Morala:
Obiceiurile pot fi dezvoltate cu uşurinţă şi dificil de descotorosit.
Mistreţii au fost prinşi datorită lăcomiei lor de a obţine hrana fără efort. Ei au devenit aşa de încrezători şi s-au complăcut în situaţia aceasta.
Nici nu şi-au dat seamă că sunt prinşi în cursă.
Majoritatea dintre noi suntem asemeni mistreţilor deoarece devenim la fel de încrezători în ocupaţiile şi afacerile noastre dar nu ne dăm seama că într-un fel sau altul cădem şi noi în capcană.
Căutăm siguranţa mai mult decât libertatea.
Într-o zi, un inţelept veni să-l sfătuiască pe mai marele statului. Acesta le-a spus sătenilor să îi asculte întocmai sfaturile şi instrucţiunile. Deznădăjduiţi, sătenii au acceptat. Înţeleptul le-a spus sătenilor să adune mâncarea din toate gospodăriile şi să o pună în mijlocul unui câmp. Ei i-au urmat sfatul şi îndată au văzut sute de mistreţi apropiindu-se de locul unde fusese pusă mâncarea.
Mistreţii au fost îngrijoraţi iniţial, dar odată ce au luat o înghiţitură, au prins curaj şi s-au întors în zilele următoare. În fiecare zi, sătenii puneau cât mai multă mâncare iar mistreţii veneau acolo să mănânce. După un timp, înţeleptul spuse oamenilor să ridice 4 stâlpi mari în colţurile câmpului. Mistreţii erau prea ocupaţi să mănânce şi n-au observat.
După câteva săptămâni mistretii aveau deja obiceiul de a veni să mănâce mâncarea pusă de săteni. Înţeleptul a pus apoi oamenii să împrejmuiască cu un gard câmpul şi să facă o poartă mare pe unde să poată intra mistreţii să mănânce. În cele din urma sătenii au reuşit să facă gardul şi au închis poarta prinzând mistreţii înăuntru. Mistreţii fuseseră învinşi în final.
Morala:
Obiceiurile pot fi dezvoltate cu uşurinţă şi dificil de descotorosit.
Mistreţii au fost prinşi datorită lăcomiei lor de a obţine hrana fără efort. Ei au devenit aşa de încrezători şi s-au complăcut în situaţia aceasta.
Nici nu şi-au dat seamă că sunt prinşi în cursă.
Majoritatea dintre noi suntem asemeni mistreţilor deoarece devenim la fel de încrezători în ocupaţiile şi afacerile noastre dar nu ne dăm seama că într-un fel sau altul cădem şi noi în capcană.
Căutăm siguranţa mai mult decât libertatea.
Fara titlu
- de
Areal
la: 29/08/2008 08:49:03
A existat odata un cofetar care facea bomboane in forma de animale si de pasari de diferite culori si marimi. Cei mici se dadeau in vant dupa ele, dupa care se certau intre ei asa cum fac copiii: " Iepurele meu este mai bun decat tigrul tau...O fi mai mica veverita mea decat elefantul tau, dar este mai gustoasa..."
Cofetarul radea cu gura pana la urechi, gandindu-se amuzant la adultii care nu erau cu nimic mai putin ignoranti decat copiii atunci cand considerau ca un om este mai bun decat altul.
Omul iluminat stie ca nu natura umana ii divide pe oameni, ci cultura si conditionarile ei.
Cofetarul radea cu gura pana la urechi, gandindu-se amuzant la adultii care nu erau cu nimic mai putin ignoranti decat copiii atunci cand considerau ca un om este mai bun decat altul.
Omul iluminat stie ca nu natura umana ii divide pe oameni, ci cultura si conditionarile ei.
Fara titlu
- de
Areal
la: 29/08/2008 15:27:17
O familie alcatuita din cinci persoane se bucura de o zi de vacanta pe plaja. Copiii faceau baie in ocean si construiau castele de nisip. Subit de ei, s-a apropiat o batrana de statura mica. Parul ei alb, era fluturat de vant, iar hainele ii erau rupte. Femeia vorbea singura si aduna lucruri aruncate pe plaja, pe care le strangea intr-un sac.
Parintii si-au chemat copiii si le-au spus sa se fereasca de batrana.
Cand aceasta a ajuns in dreptul lor, aplecandu-se din cand in cand ca sa culeaga obiecte, ea le-a zambit copiilor, dar nimeni nu i-a raspuns la salut.
Peste cateva saptamani, familia respectiva, a aflat din ziare, ca femeia respectiva a dus intreaga viata o adevarata cruciada, adunand cioburile de sticla de pe plaja pentru ca cei mici sa nu se taie in ele.
Parintii si-au chemat copiii si le-au spus sa se fereasca de batrana.
Cand aceasta a ajuns in dreptul lor, aplecandu-se din cand in cand ca sa culeaga obiecte, ea le-a zambit copiilor, dar nimeni nu i-a raspuns la salut.
Peste cateva saptamani, familia respectiva, a aflat din ziare, ca femeia respectiva a dus intreaga viata o adevarata cruciada, adunand cioburile de sticla de pe plaja pentru ca cei mici sa nu se taie in ele.
Prieten sau dusman?
- de
Areal
la: 31/08/2008 06:57:36
Ratacind pe ici, pe colo, un caine urias ajunse intr-o odaie care avea pe toti peretii oglinzi imense.
Astfel se vazu dintr-odata inconjurat de caini. Se infurie, incepu a scrasneasca din dinti si sa maraie. Fireste, si cainii din oglinda facura la fel, descoperindu-si coltii fiorosi.
Cainele nostru incepu sa se invarta vertiginos intr-o parte si in alta pentru a se apara de atacatori, dupa care - latrand cu furie – se arunca asupra unuia dintre presupusii sai adversari.
In urma puternicei izbituri in oglinda, cazu la pamant fara suflare si plin de sange.
Daca ar fi dat din coada prieteneste o singura data, toti cainii din oglinda ar fi raspuns in acelasi fel. Si intalnirea lor ar fi fost o sarbatoare .
Astfel se vazu dintr-odata inconjurat de caini. Se infurie, incepu a scrasneasca din dinti si sa maraie. Fireste, si cainii din oglinda facura la fel, descoperindu-si coltii fiorosi.
Cainele nostru incepu sa se invarta vertiginos intr-o parte si in alta pentru a se apara de atacatori, dupa care - latrand cu furie – se arunca asupra unuia dintre presupusii sai adversari.
In urma puternicei izbituri in oglinda, cazu la pamant fara suflare si plin de sange.
Daca ar fi dat din coada prieteneste o singura data, toti cainii din oglinda ar fi raspuns in acelasi fel. Si intalnirea lor ar fi fost o sarbatoare .
Fara titlu
- de
Areal
la: 01/09/2008 05:36:02
Intr-o zi Maestrul a spus:
- Nu veti fi gata sa luptati cu raul pana cand nu veti intelege tot binele pe care acesta il genereaza.
Discipolii au ramas perplecsi, dar Maestrul nu a venit de data aceasta cu nici o explicatie suplimentara.
A doua zi, el le-a citit o rugaciune care fusese mazgalita pe o bucata de hartie in lagarul de concentrare de la Ravensbruck:
" Doamne, nu-ti aduce aminte numai de oamenii de buna-credinta, ci si de cei de rea-credinta. Nu-ti aminti numai de suferinta la care ne-au supus. Adu-ti aminte inclusiv de fructele pe care le-a generat aceasta suferinta- prietenia care s-a nascut intre noi, loialitatea, umilinta, curajul si generozitatea noastra, de maretia sufleteasca pe care aceasta suferinta a inspirat-o. Iar cand va veni ziua judecatii pentru tortionarii nostrii, ingaduie ca aceste fructe sa fie rasplata si iertarea lor."
- Nu veti fi gata sa luptati cu raul pana cand nu veti intelege tot binele pe care acesta il genereaza.
Discipolii au ramas perplecsi, dar Maestrul nu a venit de data aceasta cu nici o explicatie suplimentara.
A doua zi, el le-a citit o rugaciune care fusese mazgalita pe o bucata de hartie in lagarul de concentrare de la Ravensbruck:
" Doamne, nu-ti aduce aminte numai de oamenii de buna-credinta, ci si de cei de rea-credinta. Nu-ti aminti numai de suferinta la care ne-au supus. Adu-ti aminte inclusiv de fructele pe care le-a generat aceasta suferinta- prietenia care s-a nascut intre noi, loialitatea, umilinta, curajul si generozitatea noastra, de maretia sufleteasca pe care aceasta suferinta a inspirat-o. Iar cand va veni ziua judecatii pentru tortionarii nostrii, ingaduie ca aceste fructe sa fie rasplata si iertarea lor."
Fara titlu
- de
Areal
la: 01/09/2008 15:45:29
Doi prieteni se reintalnira dupa o indelungata despartire. Unul dintre ei se imbogatise, celalalt era sarac.
Luara masa impreuna si dezgropara amintiri. Apoi cel sarac atipi.
Prietenul sau, coplesit de mila, inainte de a pleca, ii strecura in buzunar un diamant de mare pret.
Trezindu-se insa, cel sarac nu gasi aceasta piatra pretioasa si continua sa-si duca viata ca inainte. Dupa un an, se intampla ca prietenii nostri se intalneasca iar.
- Spune-mi cum de nu ai gasit piatra pretioasa pe care ti-am pus-o in buzunar? il intreba cel bogat pe prietenul sau, vazand ca inca traia in mizerie.
Fiecare intalnire cu un om constituie o astfel de experienta. Fiecare persoana de langa noi ne daruieste o comoara de mare pret. Cel mai adesea insa nu ne dam seama de acest lucru .
(Bruno Ferrero)
Luara masa impreuna si dezgropara amintiri. Apoi cel sarac atipi.
Prietenul sau, coplesit de mila, inainte de a pleca, ii strecura in buzunar un diamant de mare pret.
Trezindu-se insa, cel sarac nu gasi aceasta piatra pretioasa si continua sa-si duca viata ca inainte. Dupa un an, se intampla ca prietenii nostri se intalneasca iar.
- Spune-mi cum de nu ai gasit piatra pretioasa pe care ti-am pus-o in buzunar? il intreba cel bogat pe prietenul sau, vazand ca inca traia in mizerie.
Fiecare intalnire cu un om constituie o astfel de experienta. Fiecare persoana de langa noi ne daruieste o comoara de mare pret. Cel mai adesea insa nu ne dam seama de acest lucru .
(Bruno Ferrero)
Fara titlu
- de
Areal
la: 02/09/2008 14:31:44
Un cersetor, a vazut un bancher iesind din biroul sau si l-a rugat:
- Domnule, imi puteti da cativa bani, pentru o ceasca de cafea?
Bancherul l-a privit cu mila pe cersetor, care arata intr-adevar foarte oropsit, asa ca i-a spus:
- Uite, ia un dolar, ca sa-ti poti cumapara zece cesti de cafea...
A doua zi, cersetorul s-a prezentat din nou, in fata bancii. Cand a vazut ca apare bancherul, el s-a repezit la acesta si i-a tras un pumn in fata.
- Hei, ce-ti veni, nebunule? l-a admonestat bancherul.
Tu si nenorocitele tale de cesti de cafea. Din cauza lor, n-am putut dormi toata noaptea!
Bine, marturisesc ca te-am ajutat. Poti gasi in inima ta putina iertare, lasand-ma sa plec?
- Domnule, imi puteti da cativa bani, pentru o ceasca de cafea?
Bancherul l-a privit cu mila pe cersetor, care arata intr-adevar foarte oropsit, asa ca i-a spus:
- Uite, ia un dolar, ca sa-ti poti cumapara zece cesti de cafea...
A doua zi, cersetorul s-a prezentat din nou, in fata bancii. Cand a vazut ca apare bancherul, el s-a repezit la acesta si i-a tras un pumn in fata.
- Hei, ce-ti veni, nebunule? l-a admonestat bancherul.
Tu si nenorocitele tale de cesti de cafea. Din cauza lor, n-am putut dormi toata noaptea!
Bine, marturisesc ca te-am ajutat. Poti gasi in inima ta putina iertare, lasand-ma sa plec?
GANDURI DESPRE VIATA SI MOARTE
- de
Areal
la: 03/09/2008 15:29:05
La batranete majoritatea ajungem la concluzia asta. Se apropie moartea ...
"Omul a separat viaţa de moarte. Intervalul dintre a trăi şi a muri este frica;
A trăi, înseamnă chinul nostru zilnic, blestemul nostru zilnic, suferinţa şi confuzia zilnică şi, din când în când, anumite deschideri către zări fermecătoare.
Aceasta numim noi a trăi şi ne este teamă de moartea care pune capăt acestor nenorociri.
Mai curând ne agăţăm de cunoscut, decât să facem faţă necunoscutului - cunoscutul însemnând casa noastră, mobila noastră, familia noastră, caracterul nostru, munca noastră, ştiinţa noastră, singurătatea noastră, zeii noştri.
Noi am acceptat că viaţa înseamnă agonie şi suferinţă, ne-am obişnuit cu acest lucru şi ne gândim că moartea este ceva ce trebuie evitat cu grijă.
Şi totuşi, când ştim să trăim cu adevărat, moartea este extraordinar de asemănătoare cu viaţa.
Nu se poate să trăim fără ca, în acelaşi timp, să nu murim.
Nu putem să trăim dacă nu murim psihologic în fiecare clipă. Acesta nu este un paradox intelectual.
Ca să trăim complet, total, ca şi cum fiecare zi ar fi o nouă frumuseţe, trebuie să murim pentru ziua de ieri, altminteri trăim mecanic, iar o minte mecanică nu poate cunoaşte niciodată ce este iubirea
Pe noi, în general, ne înfricoşează moartea pentru că nu ştim ce înseamnă cu adevărat viaţa.
Nu ştim cum să trăim şi de aceea nu ştim cum să murim.
Câtă vreme ne va fi frică de viaţă, ne va fi frică de moarte.
Omul pe care viaţa nu îl înspăimântă, nu se teme că se va găsi intr-o nesiguranţă totală, căci el ştie că lăuntric, psihologic, nu există siguranţă.''
J.K.
"Omul a separat viaţa de moarte. Intervalul dintre a trăi şi a muri este frica;
A trăi, înseamnă chinul nostru zilnic, blestemul nostru zilnic, suferinţa şi confuzia zilnică şi, din când în când, anumite deschideri către zări fermecătoare.
Aceasta numim noi a trăi şi ne este teamă de moartea care pune capăt acestor nenorociri.
Mai curând ne agăţăm de cunoscut, decât să facem faţă necunoscutului - cunoscutul însemnând casa noastră, mobila noastră, familia noastră, caracterul nostru, munca noastră, ştiinţa noastră, singurătatea noastră, zeii noştri.
Noi am acceptat că viaţa înseamnă agonie şi suferinţă, ne-am obişnuit cu acest lucru şi ne gândim că moartea este ceva ce trebuie evitat cu grijă.
Şi totuşi, când ştim să trăim cu adevărat, moartea este extraordinar de asemănătoare cu viaţa.
Nu se poate să trăim fără ca, în acelaşi timp, să nu murim.
Nu putem să trăim dacă nu murim psihologic în fiecare clipă. Acesta nu este un paradox intelectual.
Ca să trăim complet, total, ca şi cum fiecare zi ar fi o nouă frumuseţe, trebuie să murim pentru ziua de ieri, altminteri trăim mecanic, iar o minte mecanică nu poate cunoaşte niciodată ce este iubirea
Pe noi, în general, ne înfricoşează moartea pentru că nu ştim ce înseamnă cu adevărat viaţa.
Nu ştim cum să trăim şi de aceea nu ştim cum să murim.
Câtă vreme ne va fi frică de viaţă, ne va fi frică de moarte.
Omul pe care viaţa nu îl înspăimântă, nu se teme că se va găsi intr-o nesiguranţă totală, căci el ştie că lăuntric, psihologic, nu există siguranţă.''
J.K.
NOROC SAU GHINION?
- de
Areal
la: 04/09/2008 10:41:22
Trăia odată într-un sat un bătrân foarte sărac. El avea însă un cal foarte frumos. Atât de frumos încât lordul din castel vroia să i-l cumpere. Dar bătrânul l-a refuzat spunându-i:
“Pentru mine acest cal nu este un simplu animal. El imi este prieten. Cum aş putea să îmi vând prietenul?”
Dar, într-una din zilele următoare, când bătrânul a mers la grajd, a văzut că i-a dispărut calul.
Toţi sătenii i-au spus “Ţi-am spus noi! Trebuia să îi vinzi calul lordului. Dacă nu ai acceptat el ţi l-a furat! Ce mare ghinion.”
“Ghinion sau noroc, zise bătrânul, cine ştie?”
Toţi au râs de el. După 15 zile însş calul s-a întors. Şi nu era singur, avea în spate o mulţime de cai sălbatici. El a scăpat din grajd, a curtat o tânără iapă şi, când s-a întors, restul cailor s-au luat după el.
“Ce mai noroc!” strigară sătenii.
Bătrânul, împreună cu fiul său, a început să îmblânzească acei cai noi veniţi. Dar, o săptămână mai târziu, fiul bătrânului şi-a rupt piciorul în timp ce încerca să dreseze unul dintre cai.
“Ghinion!” îi ziseră prietenii bătrânului. “Ce ai să te faci acum, fără ajutorul fiului tău? Tu eşti deja în pragul sărăciei!”
“Ghinion, noroc, cine poate şti?” le răspunse bătrânul.
După câteva zile de la tragicul accident, soldaţii lordului trecură prin sat şi îi obligară pe toţi flăcăii să li se alăture. Doar fiul bătrânului a scăpat datorită piciorului său rupt.
“Ce noroc pe tine!” strigară vecinii. “Toţi copiii noştri au fost dusâşi în război, doar tu ai avut şansa să îl păstrezi lângă tine. Fiii noştri ar putea fi ucişi.”
Bătrânul le răspunse: “Ghinion, noroc… cine poate şti?”
Viitorul vine către noi bucăţică după bucăţică, puţin câte puţin. Nu ştim niciodată ce ne aşteaptă. Dar dacă păstrăm o atitudine pozitivă va fi mereu loc pentru o nouă şansă şi vom putea fi mai fericiţi.
“Pentru mine acest cal nu este un simplu animal. El imi este prieten. Cum aş putea să îmi vând prietenul?”
Dar, într-una din zilele următoare, când bătrânul a mers la grajd, a văzut că i-a dispărut calul.
Toţi sătenii i-au spus “Ţi-am spus noi! Trebuia să îi vinzi calul lordului. Dacă nu ai acceptat el ţi l-a furat! Ce mare ghinion.”
“Ghinion sau noroc, zise bătrânul, cine ştie?”
Toţi au râs de el. După 15 zile însş calul s-a întors. Şi nu era singur, avea în spate o mulţime de cai sălbatici. El a scăpat din grajd, a curtat o tânără iapă şi, când s-a întors, restul cailor s-au luat după el.
“Ce mai noroc!” strigară sătenii.
Bătrânul, împreună cu fiul său, a început să îmblânzească acei cai noi veniţi. Dar, o săptămână mai târziu, fiul bătrânului şi-a rupt piciorul în timp ce încerca să dreseze unul dintre cai.
“Ghinion!” îi ziseră prietenii bătrânului. “Ce ai să te faci acum, fără ajutorul fiului tău? Tu eşti deja în pragul sărăciei!”
“Ghinion, noroc, cine poate şti?” le răspunse bătrânul.
După câteva zile de la tragicul accident, soldaţii lordului trecură prin sat şi îi obligară pe toţi flăcăii să li se alăture. Doar fiul bătrânului a scăpat datorită piciorului său rupt.
“Ce noroc pe tine!” strigară vecinii. “Toţi copiii noştri au fost dusâşi în război, doar tu ai avut şansa să îl păstrezi lângă tine. Fiii noştri ar putea fi ucişi.”
Bătrânul le răspunse: “Ghinion, noroc… cine poate şti?”
Viitorul vine către noi bucăţică după bucăţică, puţin câte puţin. Nu ştim niciodată ce ne aşteaptă. Dar dacă păstrăm o atitudine pozitivă va fi mereu loc pentru o nouă şansă şi vom putea fi mai fericiţi.
Nasrudin ii raspunse: "Ba da, m-am gandit. Si cand eram tanar mi-o doream foarte mult. Voiam sa gasesc sotia perfecta. Am pornit la drum pentru a o gasi si am mers la Damasc. Acolo am intalnit o femeie frumoasa, plina de gratie, distinsa si foarte spirituala, dar care nu cunostea lumea. Am pornit atunci din nou la drum indreptandu-ma spre Isphahan. Acolo am intalnit o femeie pe cat de spirituala pe atat de mondena, frumoasa din multe puncte de vedere, dar nu reuseam sa comunicam. La urma am mers la Cairo si, dupa multe cautari, am gasit-o. Era profunda, plina de gratie, frumoasa din toate punctele de vedere, in largul ei atat in lume cat si in imperiile care o transcend. Simteam ca am gasit femeia perfecta."
"Atunci de ce n-ai luat-o de sotie, Mulla?", il intreba prietenul.
"Bietul de mine!", spuse Nasrudin clatinand din cap, "si ea cauta sotul ideal."
Un celibatar ii ceru calculatorului sa-i gaseasca tovarasa de viata perfecta. "Vreau o fata micuta si gratioasa careia sa-i placa sporturile nautice si activitatile de grup."
"Casatoreste-te cu un pinguin", ii raspunse calculatorul.
A iubi inseamna a primi pe un "altul" cu felul sau de a fi, cu diversitatea sa, cu defectele sale, si nu copia vreunui vis prostesc de-al nostru. Sotul perfect este cel care nu vrea o sotie perfecta.
(Bruno Ferrero)