-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

O mână de ajutor


de thebrightside la: 07/07/2008 09:17:02
modificat la: 07/07/2008 09:19:32 arata originalul
taguri: Cutia_cu_litere 
voteaza:
O mână de ajutor

Presă scaiul, netezind până ce dinţii mici de plastic se înfipseră complet în ţesătura bandajului elastic. Ideea cu bandajul venise de la Trista şi evident că iniţial o respinsese. Acum însă admitea că îi era mult mai bine fără curelele care îi încinseseră toracele ani în şir. Ce nu putea accepta era să o lase liberă. Trista nu ştia ce făcea bestia când era liberă şi de aia îi venea aşa uşor să-i zică să nu o mai lege deloc. Trista nu ştia nici cum e să auzi mereu râsete înfundate, compătimiri placide rostite pe şoptite, să vezi mutre oripilate, coate în coate, să porţi helănci şi pulovere în miezul verii, nu ştia cum e să-şi facă ruşinea culcuş în tine. Cum e să te simţi ca o oroare cu chip şi picioare. De aia îi venea aşa uşor să vorbească. Ea vorbea şi el lătra: nu! Nu, nu, nu, până obosea. Trista nu obosea.
Nu putea să scape de Nu ăsta, cum nu putea scăpa de zvâcnetele neastâmpărate din piept. Nu era un fel de frate geamăn; fratele cel rău sau de ce să nu recunoască? De fapt, Nu era el însuşi, în timp ce el era doar o tentativă de-a vieţui cu el însuşi. Îl adoptase pe Nu în copilarie, atunci când îşi dăduse seama că domnul ăsta ursuz ca un nuc bătrân trage după el sensibil mai puţine consecinţe decât mademoiselle Da şi cel mai important, sensibil mai puţini oameni.
Nu era locul lui secret, banca lui de sub pâlcul de tei cu coroane borţoase de flori de la marginea lacului, locul de care ştia doar el. Perimetru interzis ruşinii şi oricui altcuiva. Numai Trista îl urmărise acolo într-o zi, dar nu se supărase. Unele secrete trebuie pur şi simplu să fie descoperite, merită chestia asta.
Lui Nu îi datora liniştea, dar nu lui i se datora Trista. Dacă ar fi fost după el însuşi, Trista ar fi fost acum cel mult o fotografie mentală galbenă de ani. Când fetiţa slabă, cu ochi migdalaţi, umbriţi de gene dese, cu părul mai negru ca negrul se aşezase lângă el pe caldarâmul încins, cumva pe furiş, cu grijă, aşa cum te apropii de un animal icnind a durere, lui Nu i se legaseră mâinile şi picioarele fedeleş, iar gura îi fusese astupată. Asta fusese unica reuşită semnificativă a lui Gavriil în faţa lui Nu. Atât îşi permisese el sieşi, pe Trista, şi îi era de ajuns.
Cu zâmbetul ei în minte, ieşi din mansarda în care particulele de praf se dădeau în spectacol profitând de proiecţia a două raze roşiatice de soare ce pătrundeau printre draperiile grele strânse la mijloc în ciucuri albaştri. Coborî grăbit scara de lemn scârţâindă şi aruncă o privire către ceasul cu cuc de deasupra servantei; era şase fără un sfert, adică avea timp suficient să ajungă în parc înainte de apus. Iubea apusurile, era ceva în roşul acela incert şi păstos care-l mângâia, îl făcea să uite de el, de Nu, de viaţa de damnat.
Deschise debaraua din hol şi privi o clipă nehotărât la helăncile stivuite ordonat, apoi luă una verde închis şi o trase pe el, blestemând ca de obicei zvâcnetele din piept. Îmbrăcă apoi o jachetă subţire făcută la comandă, cu buzunare lungi şi largi care-i acopereau tot pieptul. De pe raftul de sus luă două teancuri de bucăţi de ziar tăiate cu grijă pe măsura buzunarelor, pe care le îndesă în piepţii hainei. Netezi vreo două umflături pentru a le aduce la acelaşi nivel cu excrescenţa care îi traversa pieptul de la o palmă sub gât până în josul pântecului. Degetele imobilizate în bandajul elastic se mişcară a nervozitate pe abdomenul său. N-ai decât, rosti calm, egal. N-ai decât să te frămânţi. Tot acolo o să rămâi. Ţi-am spus-o de-atâtea ori: nimeni nu te-a invitat la petrecere. Nimeni vreodată n-a invitat pe nimeni ca tine la vreo petrecere. Dintr-un motiv cât se poate de just, tu nu exişti.
Aceasta era conversaţia cea mai frecventă pe care Gavriil o purta cu el însuşi, cu mâna aceea hidoasă, diformă şi mai ales a naibii de alertă, mâna aceea în plus care se autoinvitase abject să-i petreacă existenţa. În timp ajunsese să creadă că intrusul ăsta avea de fapt o personalitate proprie, absolut independentă de voinţa şi fiinţa sa. Avea şi glas, un glas mieros, şerpuit, cu care îl aţâţa, îl ademenea, îl minţea că-i aparţine. Însă nu glasul îl intimida, nu el îl făcuse să creadă că mâna aceea e de fapt un fel de persoană, unică şi vie, ci instinctul ei de supravieţuire. Nu putea nici în ruptul capului să înţeleagă cum după atâţia ani de curele strânse peste ea până la durere, mâna încă se mişca, şi nu oricum. Căuta, trântea, se zbătea, apuca, trăgea orice simţea pe aproape, parcă ar fi trebuit să le arate neîncetat celorlalte două, că aşa scurtă şi ciuntă tot putea fi mai precisă, mai rapidă, mai prezentă ca ele.

*
- Hai, mă, arată-ne. Jur că n-o să râdă nimeni, îi bat eu cu mâna mea dacă râd, jur.
Copilul dădu din cap că nu.
- N-o să râdem, întări un grăsun abia înnăbuşindu-şi râsul.
- Măcar zi-ne ce-ai acolo… e o pisică, corcoduşe... ce e? întrebă un ţânc blond.
- E urât...
- N-are nimic, arată-ne!
- Nu. Lăsaţi-mă-n pace, vă rog...
Ăl mai înalt începu să tragă de gâtul puloverului negru.
- Dă-i drumul, lasă-mă-n pace, scrâşni Gavriil apucându-l de mână şi trăgând să se elibereze.
- Bă, ce vă uitaţi ca proştii?! Ajutaţi-mă...
Grăsunul se aplecă şi el lângă Gavriil care se făcuse mic pe bancă şi apucând de poalele puloverului, ridică în sus. De sub maiou mâna cu trei degete ciunte şi diforme, ţâşni afară, îl prinse de păr şi începu să-l zgâlţâie. Grăsunul urla a groază, în timp ce băieţii se îndepărtaseră câţiva paşi, iar acum, cu feţele descompuse de scârbă, comentau:
- Bă… are trei mâini...
- Mamă, ce urâtă e... zise ţâncul ferindu-şi ochii.
- Nu, mă, e handicapat!
Grasul reuşi să se smulgă şi-l scuipă pe Gavriil înciudat:
- Handicapatule! Eşti un handicapat!
- Handicapatu’, handicapatu’!
- Alo! Ce-i tămbălău ăsta?! sări o voce ca o minge printre strigătele copiilor.
- Ah, nebuna lipsea…. plescăi nemulţumit lunganul când identifică intrusul.
- Hai, valea, prostule! Până nu-l chem pe frati-miu.
- Ce să-ţi spun! Mi-e mie frică de frati-tu! Hai, bă, să mergem....
Şi către Gavriil:
- Handicapatule!
În încercarea de-a se îndepărta, băiatul se scursese jos, lângă bancă şi acum stătea pe caldarâmul fierbinte cu genunchii în gură şi pantalonii albaştri umeziţi de lacrimi. Fetiţa înaltă şi slabă se aşeză încet lângă el şi stătu acolo tăcută până ce băiatul încetă cu plânsul.
- Cum te cheamă?
- Gavriil.
- Şi câţi ani ai?
- Opt.
- Eu am doişpe şi mă cheamă Trista.
Băiatul îşi luă ochii din pământ şi privi neîncrezător către ea.
- Ce te miri?! Nu m-am născut cu numele ăsta. Ai mei m-au enervat că n-au vrut să-mi ia câine, aşa că mi-am schimbat numele şi m-am mutat la bunica. Stă la două blocuri de ei. La ea fac numai ce vreau eu. Şi am şi câine, îl cheamă Dingo şi are pete maro, ca vacile.
- Nu te cred.
- Nici nu trebe.
- ....
- Hai să ne jucăm, mi-am lăsat mingea la nişte fete, mai încolo... Putem să jucăm un fotbal.
- Nu, vreau acasă..
- Eşti un bădăran.
- Ce-i ăla bădăran?
- Bădăran e unu’ care intră încălţat în casă, cum e frate-miu. Hai să mergem!
- Nu vin, ţi-am zis...
- Păi nu, vin io la tine... zise fetiţa ridicându-se de pe asfalt şi întinzându-i mâna.
Gavriil vru să zică iar nu, dar parcă nu putea. Nici un copil nu mai vorbise niciodată aşa cu el... şi nu-l întrebase nimic de mână, asta era cel mai ciudat. Îşi propti palmele în caldarâm şi se ridică. Plecară împreună spre casă, cu Trista turuind despre cum îl dresase pe Dingo să-i fure pantofii lui frate-său.

*

Deschise uşile debaralei şi luă umeraşul cu jacheta albastră. Privirea Tristei i se scurgea parcă pe şira spinării, ca transpiraţia rece a fricii. Îmbrăcă jacheta, uitându-se pe furiş către ea. Trăgea leneş din ţigara al cărei scrum încovoiat stătea să cadă. Trista nu-şi lua niciodată scrumieră şi nici brichetă n-avea, dar ţigările nu i-ar fi lipsit nici dacă toţi producătorii de ţigarete din lume ar fi dat faliment; ar fi găsit ea o soluţie, mereu găsea. Când ajunse cu palma de bronz la câţiva centimetri de ea, scrumul căzu rostogolindu-se pe rochia albă. Trista trăgea impasibilă din ţigară, privind fix în ochii lui:
- Ce e, Gabo? S-a despuiat Dumnezeu în faţa ta?
Îi venea s-o pleznească, s-o pleznească tare, să-l usture palma a ars. Lăsă scrumiera să cadă cu zgomot pe mobila imaculată a bucătăriei şi întoarse spatele surâsului femeii.
- Nu face asta. Ştii şi tu că nu e bine. De-aia eşti nervos...
- Vrei să taci?!
- Înăuntru, în tine, ştii. Şi cu cât se apropie ziua eşti şi mai nervos, şi mai supărat... Pe tine eşti supărat, fiindcă...
- Trista!!!
- De data asta nu eu sunt tristă.
Gavriil ţinu strâns între dinţi cuvintele unsuroase care se căzneau să scape către femeie şi glisă uşiţa interioară a raftului de sus, pocnind-o tare în canat. Mâna îi rămase undeva în aer, suspendată parcă de nişte sfori, în timp ce se holba consternat la raftul gol.


comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (14):


"Unele secrete trebuie pur şi simplu să fie descoperite" - de cosmacpan la: 07/07/2008 20:53:36
De ce oare-i raftul gol?
mai pune, mai pune...
#323360 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pane - de thebrightside la: 08/07/2008 09:18:51
pusei, pusei. pohta mare! :)
#323478 (raspuns la: #323360) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
thebrightside - de INSULA ALTUIA la: 08/07/2008 09:49:05
Are putere Gavril,e curajos,brava lui.
Trista fumeaza la 12 ani??
Mai fato,esti minunata ca sufletul tau marinimos.
#323489 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
buburuzo - de thebrightside la: 08/07/2008 09:58:14
iti sifonez bulinele daca nu esti atenta! :P

#323492 (raspuns la: #323489) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
thebrightside - de INSULA ALTUIA la: 08/07/2008 10:08:45
OK, mai citesc ,stai ceva nu prind si mi-s atenta,un pic.
Merci pup.
#323497 (raspuns la: #323492) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
thebrightside - de INSULA ALTUIA la: 08/07/2008 10:21:44
Am inteles,recitit .
Continui??
E groaznic sa porti bluze tip helanca sa ascunzi ceva, imi amintesc de tata,i-au facut traheostomie cumplit.
#323504 (raspuns la: #323492) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
insulito - de thebrightside la: 08/07/2008 10:45:42 Modificat la: 08/07/2008 11:12:51
nu asa de groaznic cum e sa nu fii capabil sa te accepti pe tine... e un cerc vicios ;)
#323510 (raspuns la: #323504) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
da, dar are gust de "mai inca" - de cosmacpan la: 08/07/2008 11:06:42
mai des, mai des, sa umplem un fes...
(asta plecand de la dictonul morometian ca rarul umple carul si desul umple fesul....dar mai bine des cate un fes decat rar sa rupi un car...) ca ce e bun...chiar daca
#323516 (raspuns la: #323478) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pane - de thebrightside la: 08/07/2008 11:13:23
'teles, sa traiti! :)
#323519 (raspuns la: #323516) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de maan la: 01/10/2008 14:34:19
multamesc ca m-ai facut atenta.
e exceptionala!
#346741 (raspuns la: #323519) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pusesem aici - de thebrightside la: 01/10/2008 14:37:46
un "yupiiiiiiiiiiii" si am zis sa nu zic hop pana nu sar santul.

e exceptioanla toata sau partea asta? :)))
(nu da' ca sunt si io mic)
#346745 (raspuns la: #346741) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de maan la: 01/10/2008 14:54:06
(: baga link daca ai si continuare, ca nu am gasit-o!

la inceput e cam greoaie frazarea, parca te-ai stradui in exces, de teama sa nu gresesti.
porma uiti de autoconstrangeri si fraza curge liber, frumos, natural.

nu, n-o modifica, ca mai rau ii faci.:)
#346763 (raspuns la: #346745) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
am notat - de thebrightside la: 01/10/2008 14:57:18
sarutmana.

uite link:

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/17787/o-m%C3%A2n%C4%83-de-ajutor/1
#346766 (raspuns la: #346763) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
maan - de zaraza sc la: 01/10/2008 15:13:35
Prima parte descrie starea lui interioara, modul cum rumega mereu si mereu aceeasi problema. Mai apoi citim despre contactul lui cu lumea din jur. Si apare si Trista in carne si oase. Asa mi se pare mie. :)

#346773 (raspuns la: #346763) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...