Dospeam în interiorul unui cerc,
Frământam aluatul fierbinte al gândurilor,
Până ce materia se prefăcea într-o pastă aurie,
Cu care lucrurile se înfăşurau,
Devenind albastre la atingerile,
Suave ale nărilor,
Roz, când tremurul mâinii încerca să le mângâie,
Roşii, când sângele năvălea prin seva lor umbroasă.

Pescuiam peştişori de aur,
Cu compasul degetelor tale,
Îmi puneam dorinţe în stelele căzătoare,
Din genele tale,
Rupeam petalele lunii,
Descoperind iubirea galbenă
A miezului de seară.

Vino, să dansăm pe razele mov,
Dintre ochii noştri,
Pe muzica zorilor ce ne păşteau,
Din umbră.

Ţi-am văzut zâmbetul de fecioară,
Înaintea zămislirii lui,
Înainte ca lumina lui să-mi invadeze trupul,
Urcat de petale cu gust de fericire tropăindă,
Prin vene.

Ieşeai din mine,
Înconjurându-mă de jur împrejur,
Urcând pietrele ce se rostogoleau în mare,
Bolborosind şoaptele plăpânde în atingerile
Îngerilor înconjuraţi de aripi,
Ca frunzele în toamna primăverii.