Stăteau pe bancă, în faţa casei. Banca asta din lemn de stejar, veche de când lumea, a auzit toate poveştile din sat, aici s-au spus toate cuvintele frumoase şi tot aici s-au povestit toate nenorocirile.
Bunicul: O mai veni?
Bunica: O veni, n-o veni, noi trebuie să-l aşteptăm. Păi ce să facem?
Bunicul: Cât să-l aşteptăm? A zis că vine pe la noi vara asta… Te-ai uitat în calendar? Azi îi 24 august.
Bunica: Cât îi?
Bunicul: Îi 24 august şi băiatu nostru nu mai vine.
Bunica: A trecut vara, unchiaş… Lasă-l mă că o să vină el… de ce să nu vină? Nu suntem noi părinţii lui?
Bunicul: Nu mai vine…
Bunica: Hai, bată-te norocu, nu mai poci că-ţi pocesc eu ţie moaca. Vine! Ascultă la mine că are să vină. Simt eu.
Bunicu: Uite-l!
Bunica: El să fie?
Bunicul: El îi, îl cunosc după mers.
Bunica: Băiatul mami…
Bunicul: Nu îi el, Elviro. Îi Ţipirig a lu Gheorghe de cu vale.
Bunica: El o fi?
Bunicul: El îi, nu vezi cum merge?
Bunica: Merge a prost… Ce caută el pe uliţa asta? Să îmi sară mie inima ca la vrăghii.
Bunicul: Nu mai tot drăci, Elviro, că te aude Dumnezeu.
Bunica: Să facă bine Dumnezeu ăsta al tău să îmi aducă băiatu acasă, ş-apoi nu mai drăcui.
Ţipirig: Ziua bună.
Bunicul: Să fie, Ţipirig tată…
Bunica: Ar fi ea bună daca ar da Preaslăvitul o repezeală de ploaie.
Ţipirig: Lasătanti Elvira, c-o da El.
Bunica: Păi să dea până duminică, altminteri îi pun cu vrăji la biserică.
Bunicul: Elviro!
Bunica: Eh, ce sari aşa? Stai ca prostu şi dealul se usucă sub soare. Las să dau, de ce să nu dau?
Bunicul: Ţipirige, ia zi-mi, vezi cine-I ăla de vine pe drum? N-o fi băiatu nostrum?
Ţipirig: Nu e, unchiaşule, e Florea. Nu-l vezi ce tuciuriu îi?
Bunica: Parcă-i dracu tot, numa dinţii i se mai văd.
Ţipirig: Noroc, Florea.
Florea: Sănătate. Ce faceţi?
Bunica: La poartă, îl aşteptăm pe baiatu nostru.
Bunicu: Şi ploaia.
Bunica: Nu care cumva l-ai văzut?
Florea: Nu mamaie, nu l.am văzut.
Bunica: Mare păcat. Să nu vă lăsaţi părinţii, mă baieţi, să vă plângă aşa, o vară întreaga…
Ţipirig: Nu îi lăsăm. Florea, mergi înspre deal?
Florea: Merg. Sănătate, tanti Elviro, sănătate, nene.
Bunica: Drum bun.
Bunicul: Sănătate, băieţi…

Tipirig: Din primăvară îl asteaptă pe băiatu lor.
Florea: Ba de câţiva ani îl aşteaptă, de când s-a dus, săracu.
Tipirig: L-a luat dracu?
Florea: Avea ceva la un picior. Mergea strâmb. Până n-a mai mers deloc.

Bunicul: Elviro, vine!
Bunica: Îl vezi?
Bunicul: Da tu nu îl vezi? Ia uite cum merge… de cu vale l-am văzut!
Bunica: Băiatu nostu…