Suntem noua. Suntem noua cei care ratacim drumul in pasi fara tinta.
Au spus ca oamenii sunt facuti intru impreuna. Impreuna ce? Inca ma poticnesc in cioburi de cuvant. Imi mangai prin aceasta motivele pe crestet. Fara a sti care imi este vina, acumulez - instrainare.

M-am trezit deunazi, parca era intr-o alta viata, strigandu-Te pe Nume. Mestesugareste deschid hauri inghetate, abisale. Si sangele mi se incheaga in pete negre, negre. Suntem noua si mergem catre maine. Suntem petele negre de sange pe care ingerii le avorteaza.

Noaptea trecuta am furat un copil din moarte. Nu stiu daca isi dorea asta, mi-a zambit si s-a pisat pe mine. Era mic. Avea ochi. Doi. Inchisi. Pe urma s-a incruntat a devenire. Mi-a parut rau de el.

Copiii devin cand raul curge. Nimeni nu mai stie sa faca baraje astazi. Am auzit ca ultimul inginer care se pricepea la asta a cazut. A cazut in cap si acum schiopateaza a amnezie. E greu sa cazi din cer. Am alunecat si eu de vreo doua ori. Dar asta e poveste veche. Cam de pe vremea cand El umbla descult vorbind pete negre de sange.

Suntem inca noua. Ne luam uneori aripile la plimbare. Unul dintre noi are alergie la pene. Deocamdata suntem noua. Dar parca ploua cu zilele in care noua vor fi iarasi unu.