-Stii? Am fost foarte manios pe tine
-De ce?
Mirarea primului se topi incet in nepasarea vadita a celui de-al doilea.
Stateau in jurul unei mese de scanduri negeluite pe care erau raspandite o pita ciopartita, doua butelci vechi, doua cani de lut si doua farfurii cu ramasite de mancare.
Primul, cel inalt oaches si carunt isi lasa toata greutatea corpului pe speteaza scaunului , care scartai cu-un sunet de caine calcat pe coada. Cel de-al doilea tresari:
-Unde-i Stela?
Fara sa para ca a auzit intrebarea tanarului, batranul dadea roata cu privirea prin camera saracacioasa. Ochii ii clipira de trei ori scurt asupra cainelui culcat langa soba cu botul in gramasa de cenusa. Se ridica hotarat de la masa in timp ce-l privea atatator pe blonziu.
-Ma duc sa tai lemne
-Pai de ce?
-Ma! Si izbi aprig cu pumnu-n masa de rasturna ulcelele. Tu esti netot!
Si trase-un scuipat mustos care se lipi de perete. Se duse in camera invecinata si dupa o serie de zgomote ce pareau de provocate de lupta cu o suma de draci aparu tantos cu toporu-n mana.
-Chiar te duci sa tai lemne
-Da, ma duc, ca tu ai zis ca le tai inca de-acum doua saptamani si nimic!
-D-aia erai suparat pe mine? Si zambi mandru, luminat
Mosul se tranti pe scaun si puse toporul alaturi, pe masa,
-Ma, tu chiar esti netot. Sau nebun, zise de data asta in barba, mai mult pentru el.
-Sa mor ca nu te-nteleg
-Ha! Nu mor caii cand vor cainii. Sau era invers?
-Cum ai zis prima data.
-Brava, ma! Si-l batu pe spate cu rasunet pe blonziu. N-am inteles niciodata ce inseamna vorba asta. Imi pare ca e nedreapta fata de caini.
-In cazul asta…
-Lasa, ca nu ma intereseaza, i-o taie scurt tiganosul. Ia uite-aici!
Si porni a-si plimba pe masa aratatorul si mijlociul de la mana stanga inchipuind un om. Inainte, inapoi, inainte, inapoi… Tanarul il privea osciland intre zambet si plictis.
-Uite-te, ma, aici.
-Ma uit, si?
-Mai tii minte cand i-ai zis fetei aleia ca te-nsori cu ea?
-Mda
-Mai tii minte cand mi-ai zis c-o sa ai grija de muierea mea aflata in spital?
-Da. Unde vrei sa ajungi.
-Pai de ce, ma, nu facusi astea si multe altele?
-Aveam altele de facut
-Da’ cand zici ca faci ceva, nu trebuie sa faci?
-Ce-i aia trebuie?
-Ah, pai, vezi degetele astea? Uite-le dragele de ele, tre-bu-ie sa faca pe omu’, nah! Si-si plimba in continuare degetele, sacadat, pe masa.
-Nu vad legatura, zise tanarul zambind batjocoros.
-Seriooos? Sa fiu al dracu’ nu stiu prea multe, da’ stiu ca atunci cand zic ca fac ceva, fac fi-r-as al mortii sa fiu! Chiar de nu-mi pica bine, chiar de stiu ca n-o sa-mi iasa bine, macar sa fiu eu cu inima-mpacata. Chiar de-as sti ca nu da nimeni doi bani…
Blonziul urmarea degetele mosului care marsaluiau in continuare.
-Da, la fel si degetele astea. Tre’ sa danseze dupa cum se canta, vezi? Chiar de-s stingherite de carcei.
Si relua mai alert marsul omusorului inchipuit.
-Eee? Ce zici acu’? Ha ha ha!
-Zic ca se vor opri la un moment dat.
Pocnetul palmei stangi a mosului o trezi pe Stela care stranuta cenusa ce-i intrase pe nas.
-Ha, ha, ha, s-au oprit, baigui printe hohote tanarul aratand cu degetul catre palma oachesului
-Da ma, sa fie ale dracu’. Ai avut dreptate.
Si se uita atent la palma care se misca, ca si cum omusorul incerca sa se ridice-n picioare.
Lua toporul si reteza cele doua degete dintr-o lovitura.