Uneori - rostind
cuvntele îmi dau senzaţia
că renasc
din mine însumi
ca dintr-un gol
căruia tot încerc
să-i dau formă

...de fapt
prin orice act
nu fac decît să-mi caut
adeverirea - pe care oricine
o poartă - în sine
drept oglindă

...acolo
în in-sfera oglinzii
în placenta
tuturor oglindirilor
(unde se desfată lumina)
se va întîmpla
consonarea

...totuşi
nu-mi amintesc
ce altceva este
lumina - în mine
şi eu - în lumină
...sau
cum este mai bine:
să prefac lumina
în cuvinte - sau
într-un gol - unde
să trăiesc
numai ce iubesc
...trăit - să trăiesc
numai ce iubesc(?)