urcasem in tren la galati, era noapte si el dormea cat era de lung pe bancheta din fata.
nici nu stiam unde ma duce.
s-a ridicat in capu' oaselor si, cu mana-n claia neagra de par, m-a privit nauc:
- alege-un numar, de la unu la zece!
- de ce?
- alege, ma, nu ma chinui ...
- trei, nah ...de ce?
- pai, la a treia statie coboram.
- robert, unde mergem?
- in munti. ti-e frica?
- nup.
- perfect ... ma trezesti la a treia.
- ce-i la a treia?
zambi larg si se tranti pe canapea ca si cum ala era raspunsul.

-nu-nteleg de ce mergi incovoiata de umeri.
- nu-s gheboasa!
- arata-mi!
mi-am impins cu nadejde nasul in vant.
- ceara ma-sii! de ce ti-ascunzi sanii?
- nu mi-i ...
- ba ti-i, ma schimonosi el, aratandu-ma-n luciul geamului imputit din gara si ma suci la repezeala cu spatele de zid. imi apasa omoplatii pe piatra rece, maraind:
- asta-i spate drept! si-asta-i obiect inutil de lenjerie femeiasca, continua, plezanindu-mi pe piele o bretea de sutien. da-l jos, dracului!
- nu dau jos nimic!


- ai obosit?
- nu.
eram furioasa si umilita.
dupa nici o suta de metri de mers prin sat m-o fugarit si nu s-o lasat pana nu mi-a smuls sutienu' de sub tricou.
l-o facut praf, in mijlocul drumului, injurandu-l de mama pe ala care-l inventase.
cainii nu se linisteau deloc, ba parca ceva-i atatase-n plus.
-cine-i acolo?
noaptea se sparse ca un borcan gol, fix la mine-n talpi.
- oameni buni, ranji nebunul, facandu-mi un semn scurt, sa tac.

omul se apropie pasind indesat si ne cerceta cu o lanterna, plimbandu-ne-o fiecaruia, incetisor, pe corp.
- ma copii, voi nu steti de pe-aici.
- suntem turisti, ne-am ratacit de grup ...
barbatul zabovi cu gandul cateva clipe si hotari:
- haidatzi in casa!


femeia-mi intinse o camasa alba, de in:
- ma, fatuca, alde tat-to stie ca imbli singurica-n mez de noapte cu handralaul dupa tine?
- stie...
- stie, cum nu, mormai ea-n barba, cine mai stie dreapta cuviinta la oras?
ma simteam brusc, ieftina si necugetata.
fireste ca ai mei nu stiau.
teoretic, eram la bunici acuma, dormind dusa.

m-am foit toata noaptea, adanc tulburata de orice miscare-a lui robert, in odaia vecina! Cercetam cu jena si simultana mandrie semnificatia privirii celor doi batrani care s-au inteles din ochi sa ne culce-n odai separate.
camasa de panza tesuta-n casa imi ardea pielea de jur imprejurul gatului,ma usturau genunchii si nasul.
am vrut s-o scot.
n-am indraznit.
mirosea puternic a naftalina si-a zer.
inainte de primul cucurigu, Robert a oftat: - da' culca-te-n puii mei, odata!





- io nu crez ca s-o-ntamplat nimica, ma, omule.
- is semne, se-mpotrivi gafaind nea ion, incercand sa-si convinga, in soapta, nevasta!
- ce bananai acolo, tu, om nebun?
- la gat, femeie ... semne, ca de la iubit*.


- nu vrei cu ceapa?
mi-am dus degetele la gatul care ma ustura infiorator:
- nu-mi place pateul cu ceapa, mintii...aia doi au crezut ca te-ai culcat cu mine...
robert isi inclesteaza falcile si trozneste aprig ceapa, cu pumnul, pe buturuga.
- si ce, ma, n-a fost asa?





*se dedica, la repezeala, alex_andrei...