Bucuriile mele răzleţe şi strălucitoare:
cărţile vii din acea lume fabuloasă, ireală,
vocea puţin răguşită recitînd, cîntîndu-mă,
paşii din fiecare dimineaţă călcînd mocheta verde, uzată, spre rombul cafelei,
fumul albăstrui care mă cheltuie în fotoliul pe care nu îl vezi,
(privirea îl trece absentă)
penumbra care ne ascunde uneori din perdele,
frunzele născîndu-se sub paşii noştri furişaţi,
imaginea unui scriitor orb pierdut în dulceaţa uitării,
surîsul meu gîndindu-te în cercul de lumină şi adînc al privirii,
ochii tăi,
ale tale sînt în acest timp al florilor anilor de acum.
Tristeţile mele mărunte şi amăgitoare:
cuvintele inutile de atîtea ori,
rîndurile pe care nu le voi scrie niciodată,
zgomotul şi furia lovind un început de vis,
răsăritul fragmentînd clipele năuce care mă poartă spre tine,
galopul cadenţat, rar şi maiestuos al cavalerului unui gravor bătrîn,
rana pe care o port mereu în carne,
furtuna pe care sîngele meu o fierbe firav şi tumultos,
urma unei raze încălzind inutil copacul pe care l-am privit,
ochii tăi,
ale tale sînt în acest timp al florilor anilor de acum.