Dragi cafegii de ambe sexe,
Mai sus, la rezumat, defineam intamplarea ca fiind una reala. Trebuie sa va marturisesc, inainte de orice, ca nu ma pricep sa inventez personaje, nu stiu scrie literatura dar, cand e oarece de povestit, mai mai incumet.
Cu precizie limitata doar de memoria mea, lucrurile au fost cam asa, intruna din serile trecute… [in paragrafele ce vor urma].

… prin targ mergand ma intalnesc cu Eusebius U., fost coleg de facultate la grupa paralela. Inca de pe atunci, din tineretele noastre agitate, am avut a discuta cate unele, prin multe trasnai ne-am bagat, prilej de povesti mai apoi cum si de haz. Doar ca, de data asta, imi parea necajit. Dupa cateva minute de vorba in strada, avand si avantajul ca suntem cam de aceeasi inaltime si-l puteam privi in albul ochilor, am bagat de seama ca omul este nepovestit, ca treaba-i groasa, ca ar fi unele apasari...
L-am tras deoparte, la racoare, intro carciuma absconsa, mai mica si fara zumzet, cu beci racoros, la o bere.

Prima a curs. Tacere groasa, povestile nu se legau, amintirile din trecut le tot tocasem intre timp, pana atunci.
A doua bere a inceput sa mai dezghete vorba.
(in cateva idei, ca personaje eu fiind Je, amicul EU)

Je: [atac frontal] ... ei, cum sta treaba?
EU: nasol, chestii, lucruri incalcite...

Au mai trecut guri bune de bere, resturi de tigara bine strivite in scrumiera, cate un zambet trist, fugar.

EU: nu’sh cum se invarte roata, da am ras-o de data asta, nu ma gandeam ca ar mai fi idee de iubit, s-a intamplat, putin cate putin m-a luat valul. S-a dus, in urma zgura a ramas...
Je: oricum o dai, cu - apar probleme, fara - si mai si, nu-i totuna? E ca durerea de masele (despre absenta iubitei), te doare da’ nici nu ai vrea sa ti-o scoata cineva (din cap, in cazul asta)

Am mai povestit o vreme, am uneori un bun umar, calit. Se mai aseaza pe el, din zbor, cate o pleopa, cate un geamat, un scancet. Ascult si invat ce pot din toate astea. Ascult cu rabdare povestea, partea ce mi se cuvine, fara sa condamn, sa dau verdicte. Ma amuz uneori, mai rup o poanta, mai aduc un zambet, ce pot face alta?

... ceva bere mai sus, pe firul povestii.

Je: E., te-am ascultat cu atentie, nu-i nimic prea nou. Esti in statistici, tu, cu tot cu nefericirea ta. Trece, trateaza-te cu umor. Lume e destula, se mai nasc altii, descoperi. E lumea plina ...
EU: stiu si asta, dar mai stiu si ca acum nu se poate, iar fara e rau...
Je: ... pai lasa si tu usa deschisa, intredeschisa, crapata, cum vrei, cat sa fie pe unde sa intre cine trebuie, de va fi. Macar asa, de-un zambet de departe. Roata se invarte, nu stii niciodata ce-ti aduce viitorul, mai ales in asa povesti...
EU: n-ar fi prea rau, dar cum sa faci sa lasi usa deschisa? Nici sa nu incurci, nici sa devii penibil-plangacios, dar sa ramana loc si de speranta – nu pare asa simplu...
Je: simplu-nesimplu, lasa usa deschisa si gata, macar iti ramane ceva de facut, nu?

Am mai fumat, beri; a ramas ca lasa usa deschisa, cat macar sa se poata strecura un gand. Viitorul va fi cum va fi.

In seara aia, spre casa, am mers pe strazi laturalnice. Roata vietii se invarte, ne duce, ne suceste, ne striveste, iara ne ridica, sensul e in fata. Mi-am adus aminte de cafegii si intalnirea de la Brasov. Sancho, catre Areal si mai mult pentru sine: “Dumnezeu mi-a deschis o alta usa”, eu, din zbor, intreband prosteste: “Dar inchizand usa din urma, Dumnezeu o tranteste?”, Areal: “Dumnezeu nu-ti tranteste niciodata usa!”
Asa sa ramana, de tinut minte si pentru mine, pentru acum si viitor. N-am inchis nicio usa, Doamne, n-o tranti!

Poate pentru ca lucrurile au o logica a lor, ca roata se invarte; in parc, ieri, vazut-am o fosta iubita/prietena. Se marita; am mana buna, cum ma apropii de cate o femeie o pocneste apoi norocul, ori se marita, ori pleaca din tara si se rostuieste bine pe aiurea prin lume, ori se indragosteste de altul. Inca n-am verificat de merge si cu loto 6 din 49, daca au noroc numere bune la extrageri, dansele, iubitele.
Zambesc si merg mai departe, poate intro zi va fi altfel, sirul se va rupe.

Revenind insa la poveste va intreb: a fost un sfat bun? Cine sunt eu sa-mi permit sa dau sfaturi altuia sa nu inchida usa? Cat de corect este? Aici e un fel de dilema, cum sa faci bine cand stii ca ... nu prea ai ce face?

(Doar pentru mine: de acum incolo nu e de inchis usa, clar. N-o inchid nimanui)

- Pentru sfarsitul de saptamana ce sta sa vina lipsesc de pe aici, cum si alte cateva zile mai apoi, sunt unele lucruri de facut. Sa aveti bune intamplari si bucurii pe masura!