In clasa a opt a am trimis o poezie la revista care aparea bilunar si mi s-a raspuns la "Deocamdata nu",de atunci nu am mai indraznit sa scriu o poezie.

Transcriu din acelasi volum "Blestemul lui Brancusi":
Adriana Blesch,Tubingen,Germania

Prietenei mele

Nu ti-am mai scris de mult
Si-as vrea din suflet sa ma ierti,
Nu vreau sa crezi ca te-am uitat,
N-as vrea acum sa lacrimezi.

Stiu cum iti merge,ca ti-e greu,
Ca nu stii ce sa pui pe masa,
De mii de ori invarti un leu,
Cu deznadejde intri-n casa.

Plecand din tara,am crezut
Ca chinul l-am lasat in urma,
M-am inselat si m-a durut
Si m-am privit mereu cu ura.

Nu flamanzesc,acum,ca tine,
Dar sufletul imi este greu,
Mi-e scarba-acum de-atata bine,
N-as vrea sa fii in locul meu.



As fi vrut sa scriu eu poezia aceasta ,scrisoarea aceasta, prietenei mele Lili care flamanda lucreaza in fabrica,in trei schimburi,pentru cei trei copii.