-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Mircea


de Cezar Pricop la: 19/06/2004 09:36:00
modificat la: 20/06/2004 16:28:12
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
(...)
Surprinderea e maxima când Mircea primeşte totuşi o funcţie civilă într-o intreprindere bucureştenă. S-a gândit că acestă derogare s-ar datora intervenţiei unui funcţionar anume dintr-o ambasadă de care am pomenit. Părea că lucrurile s-au liniştit, premizele pe care contase dăduseră roade. Se scurseră aşa câteva luni fără nici un incident întărindu-i credinţa că furtuna trecuse. Până şi viaţa personală a lui Mircea părea să se restabilizeze. Cunoscuse o femeie frumoasă într-un orăşel de provincie, o fiică de preot cu care plănuia să se recăsătorească. Fiecare sfârşit de săptămână şi-l petrecea acolo, la ea. Într-una din aceste călătorii se petrece drama.

Stătea liniştit într-un compartiment al vagonului de tren, era singur, dar până la plecare o pereche, bărbat şi femeie, luaseră şi ei loc. În prima gară mai ocupă loc încă un bărbat, la următoarea, două femei. În acele vremuri, dar cred că şi acuma, în spaţiile publice de călătorie se ajungea repede la un anumit familiarism, la un soi de solidaritate a călătorului, lucru pe care nu prea l-am mai observat în ţările pe unde am mai călătorit. La Ploieşti îşi face apariţia o altă pereche, care, volubili, acaparează dialogul şi impun şueta. La început a refuzat să bea, dar apoi, printr-un subtil joc al aparenţelor, s-a gândit c-ar fi nepoliticos să tot refuze.

E găsit de un şofer. Aştepta la o trecere de nivel cu calea ferată. Coborâse să-şi facă nevoile, să profite de staţionarea prelungită. Vede o mogâldeaţă umană. Era Mircea. Avea picioarele zdrobite. Îl ia şi-l duce la spital. Nu există altă posibilitate decât amputarea.

S-a trezit după un timp pe care nu-l poate cuantifica. În loc de picioare, nişte cioturi. N-a putut fi liniştit decât cu tranchilizante foarte puternice şi aşa a stat multe luni. I-au spus doctorii că atunci când a fost adus la spital se afla în comă alcoolică. “Probabil că au avut un somnifer în băutură şi apoi mi-au turnat alcool pe gât, înainte de a-mi face vânt din tren.”

“Picioarele nu mai erau acolo dar eu le simţeam, că pe mine mă mânca în talpă, mi se puneau cârcei; dacă sora mişca pătura ca s-o aranjeze pe mine mă gâdila acolo unde ar fi trebuit să fie laba piciorului; aveam picioare, dar n-aveam, erau, dar erau invizibile şi mă gândeam că uite cam tot aşa e ca să fii mort; eram pe jumătate mort şi bine era să moară şi cealaltă jumătate – şi natural era să mor de tot – iar doctorul nu înţelegea fenomenul şi tot încerca să mă facă el pe mine să înţeleg că e normal să simt aşa, că terminaţiile nervoase din cioturi îmi dau senzaţia asta şi creerul refuză pur şi simplu să creadă ceea ce s-a întâmplat; eu în creier eram tot întreg; cică evenimentul s-a întâmplat când eram în stare de inconştienţă, pai da!, mă gândeam, şi-i explicam doctorului, normal ar fi să fiu mort ca să fiu întreg şi, dacă nu mor, îl omor eu pe el la prima ocazie, cum mă fac un pic bine ca să mă ridic din pat, iar doctorul: atunci minte-te!, păcăleşte-ţi creerul că n-ai picioare, că nu le mai ai şi-o să vezi că el crede în minciuni, ca atunci când vrei să faci sex şi trebuie să-i zici femeii c-o iubeşti, că altfel ea nu te-ar lăsa să intri la ea – ia gândeşte-te –, normal ar fi să nu poţi face sex, că el ştie că minţi, dar poţi, şi ştii de ce?, că el nu ştie să facă deosebirea dintre realitate şi ficţiune, partea de creier care ţine mădularul n-are nici o legătură cu aia care ştie ce-i dragostea. Asta trebuie să faci tu, să separi părţile alea care te ţin întreg, şi cum?, să minţi! Dar nu cu asta m-a ajutat doctorul, nu, nu cu minciuna, ci cu sexul: deodată mi-am amintit cum era când făceam şi mai vroiam să trăiesc experienţa asta o dată, sau de două ori, mai multe!, şi-a ţinut treaba şi mi-am revenit.”

Din cauza complicaţiilor de natură psihică Mircea intra în stări de inconştienţă prelungite. Doctorii se arătau sceptici că ar mai putea fi întreg la minte (ca şi corporal!). Iese din spital după 3 ani, cu puţin timp înainte de revoluţie – ameliorat – stătea adnotat laconic pe biletul de ieşire.

Învaţă să folosească protezele şi curând nici nu mai are nevoie de baston. Dacă făceai puţin abstracţie de mersul lui rigid, de pas de breack-dance – îl tachinam eu invitându-l la discotecă, asigurându-l că va face furori –, nici nu îţi dădeai seama că-i lipseşte ceva. Aveam mereu intenţia de al ajuta şi el se supăra: “De ce dracu‘ mă minţi!?”

Curând după ieşirea din spital avea să-şi dea seama că i se dezvoltase nişte abilităţi stranii: nu mai putea să uite nimic; mintea lui ţinea minte totul. Nu vreau să spun că, de exemplu dacă citea o carte o reţinea pe dinafară, dar realitatea se va face descoperită în continuare …
Desigur că nu toţi din foştii lui colegi l-au uitat. Având în vedere că absolvise şi facultatea de drept, este “însărcinat” de prieteni să se ocupe de partea juridică a firmelor lor. Astfel Mircea îşi dă seama de geniul lui: orice text odată redactat îi rămânea în memorie; orice text pe care-l scria de mână, la maşina de scris, sau la computer îl ţinea minte, nu mai putea să-l uite. Nu se ştie ce fenomen straniu se petrecuse în creerul lui; nu a stat să-i creadă pe doctori care vroiau să-i cerceteze amănunţit capul.

Mircea ajunsese o bancă de date, un dicţionar enciclopedic, un computer doldora de informaţii şi gata de exploatat. În jurul lui începuseră să roiască fel şi fel de afacerişti. Ţinea evidenţa juridică a zeci de firme, înfiinţa şi lichida alte câteva zeci în fiecare lună, se ocupa de partea contractul-juridică a terţilor economici şi se specializase în legislaţie comercial- europeană. Dacă trebuia să afli ceva în legătură cu vreo lege, cu vreo prevedere juridică, cita imediat din memorie cu exactitate. Apoi, dacă era necesar să intervină pentru a clarifica anumiţi termeni dintr-un contract comercial semnat în biroul lui, nu numai că cita paragraful, dar imita şi intonaţia vocii celui vizat. Ţinea minte conţinutul tuturor contractele semnate în biroul lui; termene şi condiţii, clauze şi adiţionale.

Dar nu era singura ciudăţenie dobândită. Curând toată lumea avea să constate că dacă în reproducerea textuală devenise un fidel notoriu în ceea ce priveşte afacerile în care era implicat direct era un mitoman desăvârşit. “Ce afaceri derulezi, Mircea?” Răspundea: “Ce să fac, uite mă chinui să organizez Reprezentanţa Mercedes în Romania pe care am obţinut-o de curând.” Sau: “Tocmai am cumpărat 51% din Tehnoton Iaşi.” Curând toată lumea ştia că nu era nimic adevărat, Mircea inventa pur şi simplu.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (0):

Nu exista comentarii

-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...