Autobiografia unui cafegiu de-o schioapa

am unele amintiri de cand eram mica pe care inca le mai pot vizualiza in cel mai mic detaliu. v-am scris cateva din ele aici...in speranta ca am sa va fac pofta sa va amintiti de voi, de copilul din alte vremuri.

incepe lafemme :D

m-am nascut in jur de doua noaptea. Se spune ca tipetele mele au speriat ne-fiintele nocturne. Mama s-a speriat si ea. Aveam un ochi umflat si eram vanata.

Prima mea amintire – o mana care imi aduce biberonul, in secret imi doream sa fie mamaita, nu era asa ca am tras un bocet.

Plag mult, plang pana la 3 noaptea. Tata spune ca stie sa ma linisteasca, remediul lui este queen, pus la maxim la un magnetofon care bubuie excesiv de tare.

Pe la vreo 4 ani, seara, mama si bunica fac mancare de cartofi cu ciolan afumat. Eu ma uit la filme rusesti in camera de langa. Mama ma trimite sa-i aduc ceva din sufragerie. Ma duc in camera cu tavan inalt si ferestre pana in pamant, ca niste hauri negre. Ma uit din greseala in oglinda. Acolo, zeci de monstrii plus cativa scheleti se ingramadesc in spinarea mea, cu coltii scosi sa ma manance. Mi-e asa de frica incat inlemnesc, dau sa tip dar nu iese nimic. Reusesc sa plec peste cateva minute bune.

In speranta ca inving teama de “haul negru” stau noaptea in bucatarie. Nu stie nimeni asta. Stau vreo 10 min, pana cand simt ca teama imi ingheata carnea pan’ la os. Teama nu pleaca … ramane cu mine.

Sunt fascinata de povestile bunicii, mereu altele… bunica picteaza. Bunica spune povesti cu ea. Bunica face prajituri bune. Bunica stie oameni interesanti. Bunica e eroul meu.

Am un frate, il cheama mihaita si e tigan. Ne-am facut frati de cruce intr-o dupa amiaza de vara cand lui mihaita vecina cea rea i-a dat un borcan de dulceata de prune cu miez de nuca. L-am mancat amanadoi pe tot pana cand burtile au devenit rotunde si tari ca niste bolovani. Am crezut ca dulceata e otravita, vecina vroia sa scape de noi, ca eram galagiosi. Ne taiam pe mana si ne facem frati de sange, in credinta ca sfarsitul e oricum aproape. Ne dam seama ca ne-am inselat cateva ora mai tarziu, cand burtile s-au desumflat in schimb popoul este rosu sub palmele mamelor noastre zeloase.

Tot vara. Prea multe matze in curtea noatra suprapopulata. Tiganii iau pisicile proaspat fatate, pun un ceaun plin cu apa pe foc, in curte (acelasi in care fac halvita si se spala pe picioare), baga acolo matzele si pun un capac peste. Ma ascund la mine in camera sa nu le mai aud cum miauna.

Facem concurs de gasit ciudatenii. La noi in curte sunt multe case boieresti cu poduri neexplorate, asta pentru ca babalacii urla daca ne suim acolo, cica se clatina tavanul sub noi. Ne luam inima in dinti si ne urcam care in ce pod nimereste. Inima bate puternic, am cateva minute pana cei mari vor da alarma. Langa un manechin de croitorie, gasesc scheletul unei pisici infipt intr-o tabla, zic eu. Il iau si cobor cu el. Un tigan mai mare si mai intelept imi zice ca aia nu e tabla, ca scheletul sta infipt in ce-a mai raman de pe urma pisicii. Sunt fascinata. Castig concursul si iau pisica cu mine acasa, sa o studiez. Uit de ea si bunica o gaseste sub pat…. Motiv de papara.

Cristi, un tiganus mai cu tupeu, are un calut garben cu roti. Am si eu dar al meu e mai mare si nu asa frumos. Il lasa seara afara prin curte. In una din seri il pandesc sa plece la culcare, iau calutul si il ascund sub pat la mine. Cautul e frumos si tare galben. Va jur, e cel mai frumos calut din lume. Si totusi, nu pot dormi, constiinta imi zgarie in tampla. Ma foiesc in asternuturi, il visez pe cristi pe calutul lui galben, fugarindu-ma pe niste dealuri. La prima ora pun calutul inapoi in curte, acolo unde l-am gasit.

E seara de craciun si mama intarzie. E sedinta de partid. Bradul e facut pentru ca mosul nu pune cadourile fara brad. Sunt nelinistita. Bunica ma cheama in sufragerie, cica a venit cineva in vizita care vrea sa ma vada. Langa brad e mosul, chiar el, va jur!!! E batran si are un toiag noduros… si eu ar trebui acum sa-i spun o poezie dar m-a cuprins asa o emotie incat cuvintele nu ies. Nu ma mai pot misca, si eu sunt hpnotizata la toiagul mosului. Daca nu stiu poezia asta are sa ma bata. Spun pana la urma alta poezie mult mai scurta ajutata de bunica. Mosul pleaca si mie imi vine sa plang ca-s tareeee bleaga.